Preşedintele Republicii
Şeful statului a menţionat
în cadrul ceremoniei că în anul viitor administraţiile
raionale, în strîns contact cu autorităţile fiecărei
localităţi în parte, vor trebui să
dea dovadă de abnegaţie şi perseverenţă în
soluţionarea celor mai stringente probleme ale teritoriilor.
Menţionînd unele succese
obţinute după reorganizarea teritorial- administrativă din acest
an, Vladimir Voronin a specificat că anul viitor
trebuie să devină unul de cotitură în
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale
oamenilor din teritorii.
La festivitate au participat de asemenea Prim-ministrul Vasile Tarlev,
preşedinţii raioanelor, conducerea
(Informatie oficiala difuzata la
sfarsitul lui decembrie 2003)
Luxul
în ţara sărăciei
Alina Anghel,
TIMPUL, nr.110, 16 ianuarie 2004
Comuniştii au apropiat Puterea de popor: i-au cumpărat
nomenclaturii raionale maşini luxoase în sumă de peste
1.000.000 de euro
Actuala guvernare a mai muşcat
încă o dată, ca un rechin flămând, din
austerul nostru buget de stat. La începutul lui decembrie trecut,
executivul a cumpărat - fiţi atenţi! - 42 de automobile, clasa
lux şi din cele mai noi, Skoda Octavia Collection! Maşini
"mişto", toate sidefate, de culoare metalică.
"Muşcătura" constituie peste 1.000.000 euro (circa 17
milioane de lei). Afacerea e acoperită de o linişte
mormântală. Guvernul n-a dat socoteală nimănui pentru
această achiziţie şi n-a publicat hotărârea
respectivă în "Monitorul Oficial". Probabil, ca să nu
le strice inima pensionarilor şi bugetarilor...
Autoturismele au fost repartizate
celor 32 de preşedinţi de raioane şi zece şefi ai oficiilor
teritoriale ale Cancelariei de Stat (foştii prefecţi judeţeni).
Maşinile cu care se deplasau până acum aceştia au fost
pasate, ca şi drapelul transmisibil din perioada sovietică,
adjuncţilor lor.
... De fapt, subiectul cu cele 42
de automobile Skoda Octavia musteşte de dedesubturi electorale şi de
legături personale între cumpărător - Puterea
comunistă (Cancelaria de Stat) - şi vânzător - Compania
moldovenească "Daac-Hermes". Deoarece ecuaţia e cu mai
multe necunoscute, haideţi să vorbim doar despre ceea ce se vede la
suprafaţă.
Amintim că acum aproape doi
ani, Cancelaria de Stat, în persoana directorului Pantelei Tâltu,
bineînţeles, cu acordul lui Vasile Tarlev şi al lui Vladimir
Voronin, a mai cumpărat de la "Daac-Hermes" 23 de automobile
Skoda, doar că de marca Superb. Preţul unui astfel de automobil fiind
de 25.000 euro, întreaga afacere a costat bugetul 575.000 euro. Atunci,
numai după ce s-a aflat din presă, oficialii comunişti au fost
nevoiţi să recunoască, doar cu jumătate de gură,
că s-a făcut cumpărătura. Ca rezultat, astăzi, cu
aceste Skoda Superb circulă oricine pofteşte: tot cabinetul de
miniştri, preşedinţii de judecătorii, cel al Curţii de
Conturi ş.a.m.d. Între timp, Tâltu a mai cumpărat
nouă Mercedes-uri din România a câte 70.000 dolari bucata,
presupunându-se că nici el n-a rămas păgubaş de pe
urma celor 630.000 dolari, costul întregului lot.
Rememorând astfel faptele
"isteţe" ale Puterii de azi, ajungem şi la evenimente ceva
mai proaspete. Nu mai departe decât pe 30 decembrie, potrivit Serviciului
de presă al preşedintelui, Vladimir Voronin şi Vasile Tarlev au
participat la festivitatea de transmitere a tehnicii auto performante,
procurate de la "Daac-Hermes" - distribuitor oficial al companiei
"Skoda" -, în folosinţa administraţiilor raionale.
Voronin a spus că, în anul 2004, administraţiile raionale,
în strâns contact cu autorităţile fiecărei
localităţi în parte, vor trebui să dea dovadă de
abnegaţie şi de perseverenţă în soluţionarea
celor mai stringente probleme ale teritoriilor. "Anul viitor, trebuie
să devină unul de cotitură în
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale
oamenilor din teritorii", susţine preşedintele. În
ştirea oficială, scrisă în tradiţionalul stil
"reniţian", se tace mâlc despre numărul
maşinilor şi despre preţul lor.
Alta e întrebarea: ce a
avut în vedere preşedintele "prin
îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a
oamenilor din teritorii" şi pe care dintre ei i-a avut în
vedere? După cum consideră Veaceslav Untilă, copreşedintele
Alianţei "Moldova noastră", trecerea la raioane s-a
făcut cu scopul obţinerii unui avantaj în plus pentru viitoarea
campanie electorală. "Procurarea automobilelor pentru cinovnici s-a
făcut pentru a asigura deplasarea "liderilor proletari" în
teritoriu, ca aceştia să-şi poată desfăşura
activitatea propagandistică".
Nu zicem că nu-i aşa,
dacă ne gândim că din cei 32 de preşedinţi de
raioane, 31 sunt comunişti, preşedintele R. Moldova tot cu carnet de
comunist fiind. Iar anul în care am intrat e unul (pre)electoral. Pentru
cine credeţi că vor face agitaţie cei 31 de preşedinţi
de raioane, care se vor lăfăi în automobile de lux
cumpărate pe banii noştri?
Ei, dar aceste deducţiuni
sunt la mintea cocoşului. Mai interesantă e relaţia dintre
Puterea comunistă de azi şi compania "Daac-Hermes", mai
ales că nu e pentru prima dată când actuala guvernare
cumpără de acolo loturi întregi de automobile. De altfel,
scrisoarea de intenţie de a procura cele 42 de maşini a fost
expediată de Cancelaria de Stat la sfârşitul lunii noiembrie,
iar acordul de vânzare/cumpărare a fost încheiat la
începutul lui decembrie trecut, fiind semnat, probabil, de P.Tâltu,
evident cu acordul lui Tarlev şi al lui Voronin.
Gurile rele şi, cu
siguranţă, prost informate din Chişinău afirmă că
în momentul accederii comuniştilor la guvernare, Vladimir Voronin a
vrut să "taie" nodul gordian al fondului de investiţii
"Daac-Hermes", înfiinţat în baza bonurilor de
investiţii, adică să-l ia la bani mărunţi. Ca acest
lucru să nu se întâmple, se zice că cineva i-a
plătit altcuiva 500 de mii de dolari. Sunt simple speculaţii şi
învinuiri nefondate - nu se ştie. Realitatea e că astăzi,
"Daac-Hermes" şi distribuitorul său "Skoda" sunt
bine mersi, prosperă şi vând Cancelariei de Stat loturi
uriaşe de automobile de lux, spre ciuda concurenţilor.
Adevărat e şi altceva.
Chiar dacă admitem că preşedinţii de raioane aveau nevoie
de maşini, de ce nu s-au cumpărat nişte "Jiguli", care
costă între 3-4 mii de dolari şi a căror exploatare
şi reparaţie e foarte ieftină? În caz de defecţiune totală,
se poate procura o altă maşină. A se compara diferenţa de
cost: un automobil Skoda Octavia costă, oficial, până la 18.000
de euro (circa 300.000 lei). Acest lucru ni l-a confirmat directorul salonului "Skoda",
Petru Iuraş. În context, Untilă susţine că şi
aici există o încurcătură. "Din câte ştiu,
pe la guvern se zice că o Skoda Octavia s-a procurat la preţul de
25.000 euro (400.000 lei), în timp ce costul unui asemenea autoturism, se
ştie, nu depăşeşte 18.000 euro (circa 300.000 lei).
Rezultă că pentru procurarea celor 42 de maşini de lux s-au
cheltuit peste 1.000.000 de euro (aproximativ 17 mln. lei , din care circa 5
mln. lei au ajuns în buzunarul celor implicaţi în afacere).
În condiţiile unei adânci crize economice, cumpărarea
acestor automobile înseamnă sfidarea cetăţeanului de
rând, dar şi faptul că o parte din aceşti bani vor fi
folosiţi în campania electorală a comuniştilor. Astfel
apropie comuniştii Puterea de popor”, este de părere Untilă.
După cum vedeţi,
subiectul, într-adevăr, e cam finuţ. Altfel, cum să
înţelegem că însuşi preşedintele R. Moldova,
garantul Constituţiei, n-a urmărit dacă a fost publicată
sau nu în "Monitorul Oficial" hotărârea de achiziţionare
a celor 42 de automobile, nu s-a interesat de unde s-au luat banii necesari:
din Bugetul de stat sau din Fondul de rezervă. Tocmai preşedintele
Voronin şi premierul Tarlev au făcut intransparentă şi
frauduloasă afacerea cu cele 42 de Skoda, odată ce orice cheltuieli
bugetare trebuie anunţate. Bineînţeles, e un caz evident de
corupţie în organele supreme de stat, dar cine-i va pedepsi pe
vinovaţi?!
Cu atâta ne mai putem
consola - cu dreapta judecată a Celui de Sus, în cazul în
care, şi la următoarele alegeri, judecata celor de jos
iarăşi nu va fi dreaptă...
O companie de la Chisinau pretinde unui
ziar despagubiri in valoare de doua milioane de dolari
Compania "DAAC-Hermes" a actionat in instanta
redactia ziarului "Timpul", de la care pretinde despagubiri in
valoare de aproape 2 milioane USD, in calitate de reparatii pentru prejudiciul
material si moral ce i-ar fi fost adus prin publicarea, pe 16 ianuarie, a unei
investigatii cu privire la o tranzactie cu 42 de autoturisme Skoda Octavia,
destinate presedintilor raioanelor si sefilor oficiilor teritoriale ale
Cancelariei de Stat.
Jurnalistii de la "Timpul" au comunicat luni
pentru BASA-press ca au fost luati prin surprindere vineri, in jurul orei
11.00, cand un executor judecatoresc, insotit de juristul companiei
"DAAC-Hermes", Oleg Macari, a incercat sa puna sub sechestru bunurile
redactiei, fiind impiedicat, insa, printr-o actiune organizata spontan de
angajatii ziarului, sa-si duca misiunea la bun sfarsit. Abia peste o ora,
redactia a primit, prin posta, citatia oficiala, prin care era instiintata
despre procesul intentat de "DAAC-Hermes", au precizat ziaristii de
la "Timpul".
Directorul ziarului
"Timpul", Constantin Tanase, a calificat aceste actiuni drept o
comanda politica evidenta, "executata in regim de secretomanie si
operativitate". Ca dovada, in opinia lui Tanase, poate servi suma astronomica,
exorbitanta in conditiile Republicii Moldova, fiind vorba de 500 mii USD si 20
milioane lei. "Dupa suspendarea licentelor posturilor municipale de radio
si televiziune, "Antena C" si "EuroTV Chisinau" si dupa
numeroase intimidari ale presei independente, a venit si randul saptamanalului
"Timpul", care, chiar de la data aparitiei, s-a aflat in opozitie cu
actuala putere", a subliniat Tanase.
Solicitat de BASA-press, juristul companiei
"DAAC-Hermes", Oleg Macari, a refuzat sa
ofere orice detalii sau sa faca orice comentarii pe marginea acestui caz,
invocand prevederile regulamentului intern de activitate al companiei.
La randul lor, functionari de la Directia de Executare a
Deciziilor Judecatoresti pe langa Ministerul Justitiei au declarat pentru
BASA-press ca executorul judecatoresc si-a exercitat functiunea si a actionat
in stricta conformitate cu legislatia, fiind in posesia unui titlu executoriu,
emis de Judecatoria sectorului Buiucani. Reclamantii au dreptul sa ceara
aplicarea sechestrului pana la data la care instanta va exemina cazul in fond,
au precizat sursele citate, subliniind ca redactia poate fi acuzata pentru ca
s-a impotrivit executarii mandatului judecatoresc.
HOLDINGUL «DAAC HERMES» A CERUT PRIN INTERMEDIUL
INSTANTEI DE JUDECATA ZIARULUI "TIMPUL" SA-I PLATEASCA DESPAGUBIRI DE
$1,5 MLN.
12 februarie, INFOTAG
Holdingul DAAC Hermes, cel mai mare din Republica Moldova, a revendicat
ziarului "Timpul" sa-i plateasca despagubiri de peste $1,5 mln.
Vasile Chirtoca, presedintele
holdingului, a afirmat, intr-o convorbire cu reporterul INFOTAG, ca cetatenii
Moldovei edifica o societate in care nimanui nu trebuie sa i se permita orice,
deoarece fiecare membru al unei astfel de societati este obligat sa raspunda,
potrivit legii, pentru faptele sale. "Grupul nostru de companii are 127 de
mii de actionari, carora informatiile mincinoase si murdare publicate in gazeta
le-au adus prejudicii nefondate si neargumentate prin nimic", a afirmat
Chirtoca.
El a calificat faptele citate de
ziarul "Timpul" din 16 ianuarie legate de vinderea de catre holdingul
DAAC Hеrmes catre Cancelaria de stat a peste 40 de autoturisme "Skoda
Octavia" drept "un fals" si "o minciuna". "Eu am
avut anterior o intrevedere cu colectivul redactiei. Sint acolo oameni
destepti, priceputi. Insa m-a surprins atitudinea negativa a celor mai multi
jurnalisti fata de business. Sint ingrijorat de faptul ce opinie formeaza
societatii mijloacele de informare in masa care vorbesc si scriu doar despre ce
este rau, prefacindu-se ca nu vad lucrurile bune pe care le fac multi in
aceasta tara", a afirmat Chirtoca. El a comunicat ca intreprinderile care
fac parte din holdingul pe care il conduce coopereaza cu firme straine, care
fac parte din lista celor 500 de cele mai mari companii din lume. "De
aceea, noua nu ne este indiferent ce se scrie sau se vorbeste despre DAAC
Hermes. Toate acestea au un impact direct asupra imaginii si reputatiei
holdingului", a spus presedintele.
Chirtoca spune ca la determinarea
sumei actiunii juristii au pornit de la cifra de afaceri a companiilor care fac
parte din holdingul DAAC Hermes, de la reputatie, iar principalul, de la
eventualul beneficiu ratat, care va avea asupra holdingului un impact o anumita
perioada de timp.
"Concomitent, in timp, ce
rezolvam problme importante, din punctul nostru de vedere, pentru economia Moldovei:
cumparam actiuni (holdingul a fost primul dintre fondurile de investitii care a
satisfacut dorinta actionarilor care s-au aratat interesati sa-si vinda
actiunile si a inceput sa le cumpere - I), cream noi locuri de munca, depunem
toate eforturile pentru a atrage la intreprinderi investitii straine, sintem
bevoiti sa distragem forte si vreme pentru a dezminti minciuni si
dezinformarea", a afirmat Vasile Chirtoca. El considera ca incidentul cu
ziarul "Timpul" ar trebui sa determine mijloacele de informare din
Moldova sa fie atente nu atit la suma despagubirii revendicate prin actiunea
intentata de holdingul DAAC Hermes impotriva gazetei, cit la raspunderea
ziaristilor pentru ceea ce scriu si spun.
Sorina Stefirta, redactor-sef adjunct al ziarului "Timpul", a relevat
pentru agentia INFOTAG ca redactia nu califica actiunea intentata de DAAC
Hermes altfel decit "o comanda politica - de a se rafui cu gazeta
indezirabila".
"In prezent, ne pregatim de prima infatisare in instanta de judecata,
fixata pentru 18 februarie. Ne uluieste suma astronomica revendicata prin
actiunea in justitie, fara precedent in Moldova", a spus Sorina Stefirta.
Fiind solicitata de reporterul INFOTAG sa dezvaluie suma la care ar putea fi
evaluata gazeta "Timpul", Sorina Stefirta a raspuns ca redactia nu
detine nici macar a zecea parte din suma indicata in actiunea in justitie.
"Insa cit priveste
potentialul nostru intelectual, el este evaluat la $10 mln.",
a conchis Sorina Stefirta.
Pentru că am pus degetul pe rană, Compania
"Daac-Hermes"
a pus la cale lichidarea ziarului nostru
TIMPUL, nr.114, 13
februarie 2004
Democraţia din vitrină
Constantin Tănase
Exact acum o săptămână, vineri, 6 februarie, ne-au
fost arestate conturile bancare ale redacţiei (vezi toată povestea
în paginile 6, 7, 8). Respectivul "act de justiţie"
echivalează de facto cu paralizarea activităţii ziarului,
deoarece fără acces la contul bancar nu poţi achita serviciile
tipografice. Acest număr, printr-o scrisoare de garanţie, ne-a fost
tipărit pe datorie. Nu putem plăti salariile, iar la
Chişinău salariul înseamnă, inclusiv pentru
jurnalişti, plata pentru serviciile comunale, gazdă, transport,
bucata de pâine, în definitiv...
Cu
toate acestea, niciodată echipa noastră nu a fost mai unită, nu
a lucrat mai cu poftă şi mai cu responsabilitate. Acum m-am convins
încă o dată ce înseamnă, totuşi, o echipă
în ziaristică, dar nu o adunătură de mercenari. Cu
această echipă eu aş scoate ziarul chiar şi într-un
lagăr de concentrare. Tocmai asta nu înţeleg cei care au pus la
cale lichidarea noastră: poţi bloca un cont bancar, dar nu poţi
bloca o idee, o credinţă. De aceea, TIMPUL a apărut şi va
apărea şi în continuare.
Ceea ce
se întâmplă azi la Chişinău nu mai e o glumă.
R. Moldova e o ţară ocupată. Singura cetate care mai
rezistă e Chişinăul, dar şi această cetate e sub
blocadă informaţională. Au fost închise postul de radio
"Antena C" şi canalul "Euro TV Chişinău".
Acum s-au apucat de capul nostru. Mâine va veni rândul celor două-trei
ziare independente care mai rezistă. Astfel, populaţia R. Moldova nu
va mai şti ce se întâmplă cu adevărat în
această ţară, pentru că "sursele de informare"
care au rămas, fiind controlate de stat, filtrează informaţia,
mint cu neruşinare, dezinformează şi spală creierii.
În
R. Moldova s-a instaurat un regim cinic şi făţarnic, mafia
politică comunistă îngemănându-se cu mafia
economică. În ritmurile de fanfară ale unei retorici zgomotoase
proeuropene, generalul Voronin atacă valorile europene, consolidând
un regim de tip sud-american. Un regim cu o democraţie de vitrină.
Libertatea de exprimare, drepturile omului, vectorul european ş.a.m.d.
sunt simple mulaje puse în vitrină pentru naivii din Occident.
În spatele acesteia se cască prăpastia mizeriei în care
se zbate o societate decepţionată, scindată şi
înrăită. La ţară, lucrurile acestea se simt mai greu,
acolo viaţa decurge în alte ritmuri şi dimensiuni; aici,
însă, la Chişinău, atmosfera sufocantă se resimte
în toate. Lumea a obosit, tot mai puţini protestează, tot mai
mulţi emigrează, unii se închid în propriile găoace,
alţii se vând... Nişte energii negre, distrugătoare ca
trotilul, se acumulează în această atmosferă de democratură
comunistă.
Astăzi,
cuvântul de ordine este rezistenţa şi solidaritatea segmentului
democratic al societăţii. Un element coagulant rămâne a fi
presa independentă. Aceasta e singura redută rămasă
necucerită. Tancurile ideologice şi economice ale regimului au pornit
la asalt. Dacă e cucerită şi această redută, cade
cetatea. Pentru că unde dreptul la cuvânt nu e, nimic nu e...
“Afacerea SKODA”: cum să închizi gura
presei independente
Alina Anghel
Puterea şi
Amicii ei au trecut la măsuri fără precedent împotriva
presei independente. Ţinte ale actualei Puteri sunt astăzi exclusiv
mass media aflate în opoziţie cu aceasta. Numai pe parcursul
ultimilor luni, într-o manieră succesivă şi bine
orchestrată, publicaţia noastră a fost acţionată
în judecată de trei ori - pentru materialele -"Virusul
incompetenţei de la ANRTI atacă piaţa liberă"
(Agenţia naţională pentru reglementări în
telecomunicaţii şi informaţii -n.r.), publicat pe data de 17
octombrie 2003; "La Strasbourg diplomatul" Tulbure, a făcut-o
iarăşi lată", din numărul din 5 decembrie 2003 şi
"Luxul în ţara sărăciei", din numărul de 16
ianuarie 2004. Este limpede că Puterea, neavând motive legale ca
să ne închidă gura, recurge la pârgii mai
"fine", dar sigure, cum ar fi cele economice.
Cum a pornit
cazul "Daac-Hermes"
Un interes
aparte prezintă cazul Companiei "Daac-Hermes". Pentru prima
dată, informaţia despre procurarea de către Cancelaria de Stat a
42 de automobile Skoda a apărut în presă pe data de 26
decembrie. Ulterior, ORT Moldova a difuzat un reportaj despre transmiterea
automobilelor Skoda Octavia autorităţilor locale, fără a
numi cifra acestora şi destinaţia. Pe 30 decembrie, Serviciul de
presă al preşedinţiei a plasat pe site-ul oficial o ştire
vagă în care se arăta doar că "Vladimir Voronin şi
Vasile Tarlev au participat la festivitatea de transmitere a tehnicii auto
performante în folosinţa administraţiilor raionale".
Preşedinţia nu a făcut, cum era constituţional, trimitere
la vreun act normativ sau legislativ - hotărâre de guvern sau la
Legea bugetului de stat pentru 2003 - în baza căreia s-a făcut
cumpărătura. V. Reniţă, şeful Serviciului de
presă al preşedinţiei, n-a scris câte şi ce fel de
maşini s-au transmis administraţiilor locale.
Ca să dăm, totuşi,
de urma maşinilor, am căutat să aflăm, înainte de
toate, oficial, pe banii cui a cumpărat Cancelaria de Stat lotul de
automobile Skoda, cât a costat tranzacţia şi de ce nu a fost
publicată decizia respectivă, cum era legitim, în
"Monitorul Oficial al R. Moldova". Pentru aceasta, l-am contactat pe
şeful Serviciul de presă al guvernului, implicit al Cancelariei de
Stat, Iurie Moraru. Conform uzanţelor, m-am legitimat şi am
solicitat, în mod oficial, răspunsurile la aceste
întrebări. Moraru mi-a spus să revin mai târziu pentru a
obţine datele cerute de la Cancelaria de Stat. Când am revenit,
Moraru a răspuns, cităm: "Îmi pare rău, nu vă
pot spune nimic. Va trebui să iniţiaţi, probabil, ancheta dvs.
proprie".
L-am sunat, la telefonul mobil,
pe vicedirectorul în probleme financiare al Cancelariei de Stat, Tudor
Nireanu. Şi el a refuzat să ne pună la dispoziţie datele
cerute, trimiţându-mă grosolan la Serviciul de presă,
adică iarăşi la dl Moraru.
Pentru a sparge această
adevărată "blocadă informaţională" şi a
ne informa cititorii, l-am contactat pe Petru Iuraş, directorul salonului
"Skoda" (distribuitorul oficial al companiei
"Daac-Hermes"). El a fost de acord să ne întâlnim.
Dialogul nostru, care semăna cu cel al surdului cu mutul, a avut loc pe 12
ianuarie curent (ora 16.00). Timp de 45 de minute cât a durat acesta,
Iuraş s-a opus cu încăpăţânare cererii de a
oferi măcar unele detalii (!) despre automobilele vândute. În
pofida invocării Constituţiei, care garantează dreptul
cetăţenilor la informare, şi a Legii accesului la
informaţie, nici Iuraş de la "Daac-Hermes" n-a dorit
să zică nimic, recunoscând doar că o maşină
"Skoda Octavia" costă până la 18 000 de euro.
Eroul principal
nu a fost "Daac-Hermes"
Epuizând
astfel toate căile oficiale de obţinere a informaţiei, i-am
telefonat pe mai mulţi primari şi preşedinţi de raioane.
Anume de la aceştia (pentru a nu-i pune sub lovitură, nu le-am dat
numele în ziar, deşi în sala de judecată, în caz de
extremă necesitate, o vom face) am aflat că maşinile Skoda
Octavia au fost distribuite fiecărui preşedinte de raion (32) şi
director ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat (10).
În articolul pe care l-am
scris ("Luxul în ţara sărăciei"), am amintit
că, anterior, Cancelaria de Stat a mai cumpărat de la
"Daac-Hermes" 23 de automobile Skoda Superb. În situaţia în
care Cancelaria de Stat cumpără de la "Daac-Hermes" loturi
mari de automobile în afara vreunui tender, cum era legitim (!), am
semnalat că ar putea exista o relaţie specială între
actuala guvernare şi "Daac-Hermes". Am scris că
această relaţie "după cum spun gurile rele şi, cu
siguranţă, prost informate, din Chişinău ar fi fost
plătită cu 500 de mii de dolari, deşi nu se ştie dacă
e aşa". Şi încă o dată, pentru
"chiori": "gurile rele şi, cu siguranţă, prost
informate". Practica Curţii Europene pentru Drepturile Omului permite
folosirea în articole a unor formulări abstracte, numite
"judecăţi de valoare" ("expresie care în nici un
caz nu poate fi demonstrată", vezi "Ghid juridic în
probleme mass-media", p.10). Atât.
Eroul principal al articolului nu
a fost, însă, "Daac-Hermes", ci Pantelei Tâltu,
directorul Cancelariei de Stat, Vladimir Voronin şi Vasile Tarlev, care,
din motive necunoscute, au lăsat ca procurarea maşinilor de lux
pentru preşedinţii de raioane, 99 la sută din care sunt membri
ai Partidului Comuniştilor, să fie intransparentă şi, prin
urmare, frauduluoasă.
Nu am avut scopul să ne
răfuim cu Compania "Daac-Hermes", ci să ne informăm
cititoriii despre cheltuirea ilegală a banilor publici în sumă
de sute de mii de euro - că doar nu există nici o lege sau hotărâre
de rigoare -, bani plătiţi în buget de învăţători,
medici, pensionari, jurnalişti etc. În lipsa oricăror date
oficiale, am ţinut să-i informăm pe cei circa 20 de mii de
cititori ai TIMPULUI despre afacerea "Skoda Octavia", cu riscul de a
greşi în unele amănunte. Apropo, în judecată vom
cere de la Cancelaria de Stat şi de la "Daac-Hermes" să ne
prezinte argumentele pentru care anume această companie a fost
selectată să livreze maşinile, pachetul de oferte propus de ea,
contractul de vânzare-cumpărare şi preţul total al
lotului.
Aşadar, pentru că ne-am
făcut datoria, acum ni se cer 2 milioane de dolari, ni se pune sechestru,
ni se blochează contul, adică ni se bagă căluşul
în gură. Aceasta înseamnă că nu se vrea repararea
prejudiciului moral şi material suportat de "Daac-Hermes", ci
încetarea activităţii publicaţiei noastre. Apropo, tot
în judecată, vom cere de la "Daac-Hermes" să
demonstreze - în cifre exacte - că în urma publicării
articolului ea a suportat pagube de tocmai 500 de mii de dolari şi 20 de
milioane de lei (în total, circa 2 milioane $).
Un miliard de
lei - de ce nu?
Ajunşi
aici, am ajuns, de fapt, la cea mai gravă problemă cu care se
confruntă azi presa independentă, nu cea de stat. E vorba de
articolul 16 (al. 8) al actualului Cod Civil "Apărarea onoarei,
demnităţii şi reputaţiei profesionale", prin care
"orice persoană, în a cărei privinţă a fost
răspândită o informaţie ce îi lezează onoarea,
demnitatea şi reputaţia profesională, este în drept, pe
lângă dezminţire, să ceară repararea prejudiciuli
material şi moral cauzat". În felul acesta, oricine - orice
oligarh financiar, persoană de stat sau politician (căci o
bătrânică de la ţară nu o va face) - care se simte
lezat de un organ mass media e în drept să ceară şi
să obţină de la acesta 2, 5, 10, 100 de milioane de lei sau - de
ce nu? - 1 miliard. Fostul Cod Civil limita despăgubirile până
la 200 de salarii minime în cazul unei persoane juridice şi
până la 100 - în cazul unei persoane fizice. Astăzi,
însă, calcularea prejudiciului moral şi material a ajuns la
dispoziţia - bună sau rea - a judecătorilor, confirmaţi
în funcţie, prin ultimele modificări, de Vladimir Voronin.
În felul acesta, statul nu vrea altceva decât să-i intimideze
pe jurnalişti, să-i forţeze la autocenzură, să bage
în ei frica de a-şi exprima opiniile şi de a critica abuzurile
Puterii, evident, speriind breasla cu sume de ordinul milioanelor,
transformând astfel presa într-un robot, docil şi indiferent
la problemele oamenilor simpli. Dacă nu va fi stabilit un plafon
rezonabil, cel puţin ca în fostul Cod Civil, presa independentă
va fi redusă cu totul la tăcere din cauza acestor presiuni
financiare.
Mai mult decât atât,
noul Cod Civil, prin articolul 170 "Calomnia", prevede, în
premieră, pedeapsa cu închisoarea pe un termen de până la
5 ani "în cazul răspândirii cu bună ştiinţă
a unor scorniri minciunoase...".
... Astăzi, presa
independentă a devenit inamicul nr. 1 Puterii. Prin presiuni economice
şi un cadru juridic restrictiv, orice organ mass media poate dispărea
peste noapte. Cine are nevoie de o presă liberă, curajoasă,
solidară cu cetăţeanul de rând, nu cu Puterea? Aceasta-i
întrebarea, dragi cititori.
"Afacerea Skoda" continuă
Alina Anghel
Investigând "afacerea Skoda", am reuşit să
aflăm detalii foarte importante, legate de procurarea celor 42 de
automobile Skoda Octavia pentru preşedinţii raioanelor şi
directorii oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat. Astfel, lucrurile iau
o turnură extrem de gravă pentru cei implicaţi în afacere!
În
urma dezvăluirilor noastre, Cancelaria de Stat, care a cumpărat la
sfârşitul anului de la Compania "Daac-Hermes" cele 42 de
maşini, OBLIGĂ ACUM CONSILIILE RAIONALE SĂ LE PROCURE DE LA
CANCELARIA DE STAT DIN CONTUL BUGETELOR RAIONALE PENTRU 2004. De ce? Pentru
că guvernul (Cancelaria de Stat) a achiziţionat cele 42 de automobile
pe banii Bugetului de Stat pentru 2003, cheltuieli care,
bineînţeles, nu au fost prevăzute.
Recent
(imediat după apariţia materialului nostru), guvernul şi
Cancelaria de Stat le-au cerut consiliilor raionale să expedieze scrisori
către cancelaria în cauză, prin care acestea, chipurile, o
roagă să le vândă câte o maşină Skoda
Octavia Elegance la preţul de 230 de mii de lei (circa 17 mii de dolari).
De aceea, Consiliile raionale, care deja şi-au aprobat bugetele pentru
2004, urmează să facă rectificările de rigoare şi
să găsească, mort-copt, cele 230 de mii. Scopul e de a legaliza
tranzacţia prin care au fost procurate cele 42 de Skoda, pe care
Cancelaria de Stat a efectuat-o ocolind Legea bugetului de stat pentru 2003.
În fiecare raion, aceşti bani vor fi luaţi din surse diferite.
De exemplu, în loc ca suma dată să fie cheltuită pentru
investiţii capitale, reparaţia drumurilor, gazoductelor,
construcţii, reparaţia şcolilor, sănătate etc.,
adică pentru necesităţile stringente ale comunităţii,
ţăranii din fiecare raion, care au plătit câte un an
impozite, vor trebui să-şi pună pofta-n cui...
Unele
consilii raionale se revoltă şi refuză să se conformeze
directivei de la Chişinău şi să cumpere "cadoul"
împins cu de-a sila. Cu detalii, explicaţii şi exemple concrete
vom reveni în numărul viitor.
Ieri,
la închiderea ediţiei, am reuşit să intrăm în
posesia unor documente extrem de curioase. Dragă "Daac-Hermes"
şi dragă Cancelarie de Stat, vă spun ceva următoarele date:
24.12.2003, Vama Briceni, Skoda Octavia Elegance (1,8t/10 kw), culoarea 1B1B,
argintiu metalizat?! Vă asigurăm că e foarte interesant ce va
urma.
Aşa
că investigaţia "afacerea Şkoda" continuă!
El prin judecăţi ne-njură că l-am prins cu... Skoda-n gură...
Constantin Tănase
Când presa
de la Chişinău a difuzat ştirea despre atacul Companiei
"Daac-Hermes" asupra săptămânalului TIMPUL, mai
mulţi oameni bine informaţi au fost gata să ne furnizeze
informaţii despre nivelul "reputaţiei profesionale" a
şefului acestei companii, Vasile Chirtoca. Astăzi vă povestesc doar
un episod. Vă promit însă că serialul va continua.
... Haideţi să ne
amintim despre "istorica vizită" a generalului Voronin în
Olanda (TIMPUL a scris despre aceasta), unde a asistat la meciul de fotbal
(pierdut, ruşinos, de echipa noastră. Unii zic că din cauza
emoţiilor jucătorilor, povocate de aflarea în tribună a
furibundului general). Oficial, s-a anunţat că Voronin a făcut
această vizită pentru a se întâlni cu şeful
diplomaţiei olandeze. Poate, nu zic. Dar nu asta e povestea. Povestea e
legată direct de "reputaţia profesională" a
şefului Companiei "Daac-Hermes", Vasile Chirtoca, aşa cum
înţelegem noi, ziariştii, reputaţia profesională a
unui businessman...
Înainte de "istorica
vizită", Chirtoca a fost chemat la preşedinţie unde i s-a
poruncit să "asigure" vizita în plan financiar. Zis
şi făcut. El i-a contactat pe mai mulţi oameni de afaceri,
propunându-le să participe la sponsorizarea vizitei. Au fost
contactaţi foarte mulţi businessmeni - nu ştim precis
câţi - 50, 70, 100! - dar mulţi. "Taxa de sponsorizare"
varia între 800 şi 1000 euro. Unora chiar li s-a propus să
facă parte din delegaţia "înalţilor
oaspeţi", delegaţie care urma să cimenteze pe vecie
relaţiile prieteneşti de secole dintre popoarele Olandei şi R.
Moldova. Unii au acceptat, alţii - nu, deoarece înţeleg altfel
noţiunea de "reputaţie profesională"...
Înmulţiţi, să zicem, cifra 70 (numărul oamenilor de
afaceri) cu, să zicem, 800 euro ("taxa") şi vedeţi ce
sumă frumuşică rezultă! Această sumă a fost
folosită pentru plata avionului, cazare, masă ş.a.m.d. E mult?
Fiţi serioşi, ce e o căldare de vin pentru două femei
gospodine... Şi apoi, vorba veche - obrazul subţire cu
cheltuială (multă) se ţine.
În limbaj normal,
civilizat, acest gen de "colaborare" dintre oamenii de afaceri
şi şeful statului se numeşte corupţie. Aşa ceva,
într-o ţară civilizată, nu e de conceput. Vă
puteţi imagina, de exemplu, că oamenii de afaceri din Berlin
adună bani, mână de la mână, pentru a-i sponsoriza
cancelarului federal Schroeder, o vizită la Sankt Petersburg, chipurile,
ca să se întâlnească cu ministrul de Externe rus Ivanov?
Ferească Dumnezeu! Ar vui presa, cancelarul ar fi demis chiar a doua zi.
La noi însă...
La noi,
însă, sponsorizarea vizitelor unor demintari e o practică
obişnuită. Desigur, aceste sponsorizări nu sunt publicate
în "Monitorul Oficial". Sponsorizarea vizitei generalului
Voronin în Olanda de către oamenii de afaceri e un exemplu antologic
de corupţie în care e implicată Puterea şi businessul.
Pentru că aici funcţionează principiul: eu ţie, tu mie.
Adică, businessmenii "fac un gest", dar cu condiţia ca
şi Voronin, la rândul lui, să aibă grijă de ei,
să nu-i "deranjeze" şi să le ajute în afaceri,
să le asigure "comenzi de stat", să nu le permită
organelor de control să li se bage în suflet (contabilitate)...
Acest business prosperă, îşi arată bicepşii,
atacă presa. Această parte a businessului moldovenesc e atât de
strâns legată de politică şi de Putere, încât
principiul "reputaţiei profesionale" nu mai este aplicabil.
Businessul devine o vacă ce-i oferă Puterii ţâţa
să i-o sugă... Actul suptului reciproc se numeşte business
moldovenesc şi politică moldovenească.
...De ce anume Chirtoca a fost
businessmanul căruia i s-a poruncit să se ocupe de latura
financiară a acestei vizite? Oare nu de aceea că Voronin îl are
la mână cu ceva? Dar cu ce? Oare nu cumva cu ceva legat de
"reputaţia profesională"?
Noi ne vom strădui să
pătrundem în această taină. Nimeni n-o să ne
poată închide gura. La CEDO, la Strasbourg, vom ajunge la Dumnezeu,
dacă va fi cazul, dar vom dovedi că acel căţeluş cu
părul creţ care fură raţa din coteţ degeaba se
jură că nu fură, căci l-am prins c-o... Skoda-n gură.
Sau cu o fabrică de
conserve, că-i totuna...
Reacţii de
protest împotriva atacurilor la care este supus TIMPUL şi de solidarizare
cu jurnaliştii de la TIMPUL am primit de la:
UNIUNEA
JURNALIŞTILOR DIN MOLDOVA,
UNIUNEA
SCRIITORILOR DIN MOLDOVA,
CENTRUL
INDEPENDENT DE JURNALISM,
"REPORTERI
FĂRĂ FRONTIERE",
COMITETUL
PENTRU APĂRAREA INDEPENDENŢEI ŞI DEMOCRAŢIEI.
In legătură
cu abuzurile comise în raport cu publicaţia nostră au fost
sesizate următoare organisme străine acreditate la
Chişinău:
Ambasada
SUA,
Ambasada
Germaniei,
Ambasada
României,
Misiunea
OSCE,
FMI,
Reprezentanţa
permanentă a Secretariatului General al Consiliului Europei,
Reprezentanţa
Naţiunilor Unite şi PNUD,
Banca
Mondială,
Comitetul
Helsinki pentru Drepturile Omului.
Le mulţumim
colegior de la Info-Prim, REPORTER.MD, BASA-press, “Antena C”, "Jurnal de
Chişinău", "Flux", "Moldavskie vedomosti",
"Accente", "Glasul naţiunii" ş.a. pentru
mediatizarea acestui caz.
"Afacerea Skoda" - Atacurile
asupra „Timpului” continuă
TIMPUL nr.116, 27 februarie 2004
Câteva
precizări privind declaraţia Companiei “Daac-Hermes”
Redacţia „TIMPUL”
Recent, Compania "Daac-Hermes" a difuzat o declaraţie
pentru mass media, în legătură cu care redacţia
săptămânalului TIMPUL se vede nevoită să facă
următoarele precizări.
Reamintim
cititorilor că, la 16 ianuarie, TIMPUL a publicat materialul "Luxul
în ţara sărăciei" ce viza o tranzacţie cu multe
semne de întrebare între Compania "Daac-Hermes" şi
Cancelaria de Stat privind achiziţionarea de către guvern, pentru
consiliile raionale, a unui lot de maşini de lux Skoda.
Maniera
în care ne-a acţionat în justiţie Compania "Daac-Hermes"
ne-a dat tot temeiul să calificăm acest gest drept o comandă
politică. O dovadă indirectă a acestui fapt e şi
declaraţia menţionată, care conţine aprecieri neobiective
şi ofensatoare la adresa ziarului nostru. Ofensiva
"mediatică" a Companiei "Daac-Hermes", pe fundalul
unei lipse suspecte de reacţie din partea Cancelariei de Stat, ne dă
dreptul să presupunem că această ofensivă este
coordonată şi dirijată de respectiva cancelarie, care are motive
serioase să se teamă că anumite detalii ale tranzacţiei vor
deveni cunoscute opiniei publice. În conformitate cu legislaţia
în vigoare, TIMPUL a făcut un demers oficial către Cancelaria
de Stat prin care solicită să-i fie puse la dispoziţie toate
materialele ce vizează tranzacţia de cumpărare a automobilelor
Skoda. Demersul a fost expediat Cancelariei de Stat pe 9 februarie, dar
până la această oră nu am primit nici un răspuns.
Redacţia
săptămânalului TIMPUL doreşte să anunţe
cititorii şi opinia publică din R. Moldova şi de peste hotare,
pe toţi acei care urmăresc evoluţia acestui scandal, că va
continua să investigheze "afacerea Skoda", cu toate riscurile
iminente ce derivă din aceasta. Noi respingem insinuările că ar
fi vorba de o campanie de discreditare a businessului. Dimpotrivă, TIMPUL
este publicaţia care oferă cel mai mult spaţiu promovării
ideilor economiei de piaţă, a oamenilor de afaceri. Însuşi
preşedintele Companiei "Daac-Hermes" a fost invitatul
prestigiosului Club "Cronos".
Cazul
ziarului TIMPUL face parte dintr-un scenariu mai amplu al Puterii de strangulare
economică a presei independente în acest an preelectoral.
Existenţa acestui scenariu este confirmată şi de declaraţia
agresivă a preşedintelui Companiei de stat
"Teleradio-Moldova", Artur Efremov, care ameninţă că
va cere sancţiuni financiare împotriva tuturor celor care vor cuteza
să "bârfească, să calomnieze şi să
prejudicieze reputaţia profesională a echipei sale". În
spatele respectivului scenariu stă actuala conducere politică a R.
Moldova. Aceasta, promovând o politică ipocrită a dublelor standarde,
sub acoperirea unei retorici zgomotoase despre integrarea europeană,
pentru a nu fi acuzată de forurile europene de lipsa libertăţii
presei şi îngrădirea accesului cetăţenilor la
informaţia de interes public în R. Moldova şi de
încălcarea acestor libertăţi pe motive politice, pune
în uz pârghiile economice, având drept motivaţie
juridică draconicul articol 16 din Codul Civil. Avem de-a face cu un caz
clasic când legea este folosită pentru a comite o
fărădelege - de a închide gura presei care încearcă
să dezvăluie cazuri de corupţie şi de utilizare
obscură a banilor publici.
În
situaţia creată, considerăm că este foarte importantă
solidaritatea presei independente, dar şi susţinerea opiniei publice,
a societăţii civile în general. Totodată, ne exprimăm
speranţa că deputaţii fracţiunilor din partea partidelor
democratice vor face uz de dreptul lor constituţional şi vor pune
în parlament problema revederii şi modificării articolului 16
(al 8.) din Codul Civil, care s-a transformat într-o adevărată
ghilotină pentru presa incomodă regimului. Singura speranţă
care ne-a mai rămas este un proces echitabil în instanţă,
bineînţeles, cu condiţia ca acest proces să nu se
transforme, după expresia plastică a şefului statului, V.
Voronin, într-un "aucţion între corupţioneri
şi judecători".
Skodele au ajuns în raioane. Dar cum?
Alina Anghel
"TIMPUL"
continuă investigarea subiectului "Afacerea Skoda".
Amintim că,
la sfârşitul anului trecut, guvernul (Cancelaria de Stat) a procurat
42 de automobile Skoda Octavia de la Compania "Daac-Hermes" pentru
preşedinţii raioanelor şi directorii oficiilor teritoriale ale
Cancelariei de Stat. Respectiva tranzacţie suscită mai multe
întrebări: de unde au fost luate milioanele de lei, au fost sau nu
prevăzute acestea de Legea Bugetului de Stat, de ce achiziţionarea
maşinilor n-a fost făcută publică, de ce s-au procurat
maşini de lux, de ce n-a fost organizată o licitaţie, de ce
"Daac-Hermes", care ţine atât de mult la reputaţia sa
profesională, a acceptat să participe la o tranzacţie
intransparentă, făcută pe bani publici ş.a.m.d.? Şi
acum, după ce scandalul a luat proporţii, Cancelaria de Stat tace de
parcă nu s-a întâmplat nimic.
De unde s-au
luat milioanele de lei?
În Legea
Bugetului de Stat pentru 2003 nu există nici un articol referitor la
cumpărarea automobilelor în cauză. Cu toate acestea, guvernul
(Cancelaria de Stat) a găsit banii necesari. Unde i-a găsit? Sau
dacă încă nu i-a găsit, unde urmează să-i
găsească? În ambele situaţii, guvernul a comis
încălcări ale legislaţiei. În primul caz, e vorba de
o posibilă deturnare de fonduri din moment ce executivul a luat de undeva
banii necesari şi a plătit pentru maşini, fără ca
acest lucru să fie prevăzut de buget. Dacă guvernul a băgat
mâna în Fondul de rezervă sau în alt fond, lucrurile nu
se schimbă. Există fonduri pentru ocrotirea
sănătăţii, pentru dezvoltarea turismului, pentru energie,
dar un fond specializat - pentru procurarea automobilelor de serviciu - nu
există! Rezultă că guvernul a luat bani destinaţi altor
scopuri. Dacă e vorba de a doua variantă (banii urmează să
fie găsiţi), înseamnă că guvernul a semnat contractul
de vânzare-cumpărare fără a avea, de la bun început,
acoperire financiară, trebuind s-o găsească post-factum! Reiese
că a existat un mare interes ca tranzacţia să aibă loc.
În ce a constat acest interes - iată ce ne-a interesat şi ne
interesează pe noi cel mai mult.
Aşadar, de unde au fost
luate sau se vor lua milioanele de lei necesare pentru procurarea celor 42
maşini de serviciu? Din buzunarul lui Vasile Tarlev sau al lui Pantelei
Tâltu, directorul Cancelariei de Stat? Nu credem! Mai degrabă, din
Bugetul de Stat, vreun fond disponibil sau din bugetele raionale. Pentru a
răspunde la această întrebare ne adresăm, în mod
oficial, Procuraturii Generale să cerceteze cazul achiziţion
ării de către guvern
(Cancelaria de Stat) a automobilelor cu pricina. Totodată, presupunem
că în felul în care a fost făcută tranzacţia au
mai fost încălcate şi actele ce reglementează achiziţiile
publice, mai ales, clauza care prevede: "Investiţiile publice cu o
valoare mai mare de 5 milioane de lei destinate achiziţiilor publice se
aprobă de către guvern". Unde e hotărârea guvernului?
Arătaţi-ne hotărârea, dle Tâltu!
Valoarea
în vamă a maşinii Skoda Octavia a fost de 13.890 euro
Ce motive
atât de serioase au determinat guvernul să acţioneze în
taină, încălcând mai multe legi? Bănuim că la
mijloc sunt viitoarele alegeri. Când Voronin, pe 30 decembrie trecut, a
înmânat cheile de la maşini preşedinţilor de
raioane, el a ştiut că aceştia, în proporţie de 99 la
sută, sunt oameni din partidul său. Oferindu-le un cadou - o
maşină, bunăoară, nouă şi de marcă
străină - aceştia vor deveni şi mai devotaţi Partidului
Comuniştilor. Şi vor face propagandă în favoarea acestuia.
Cunoscând apucăturile actualilor guvernanţi, avem tot temeiul
să admitem că Voronin e cel care a dat ordin guvernului să fie
cumpărate aceste maşini... Iar ordinul, se ştie, se
execută, nu se discută.
Conform actelor de care dispunem,
guvernul a pus la dispoziţia preşedinţilor de raioane câte
o maşină Skoda Octavia Elegance (1,8 T/10 kw), culoarea 1B1B,
argintiu metalizat. Nu excludem că ar putea fi şi câteva
maşini de o serie cu un motor mai puternic, dar, oricum, e vorba de Skoda
Octavia. VALOAREA ÎN VAMĂ, pe data de 24.12.2003, a unei maşini
Octavia Elegance (1,8 T/kw) a fost apreciată la suma de 13.890 euro sau
227.453 lei (la cursul de schimb 16,37). Nu zicem că exact la acest
preţ au fost vândute maşinile, deşi, în condiţii
fireşti, nici mai ieftine nu pot fi. Dacă înmulţim 42 la
13.890, obţinem circa 583.000 euro (peste 9,3 milioane de lei). Apropo,
în materialul "Luxul în ţara sărăciei" nu
am spus că maşinile s-a procurat la preţul de 18.000 euro
fiecare, ci că acesta e costul oficial al maşinii, cel cu care se
vinde în magazinul din Chişinău, lucru confirmat de Petru
Iuraş, directorul salonului "Skoda" al Companiei
"Daac-Hermes". Deoarece şi guvernul, şi cei de la
"Daac-Hermes" au refuzat să ne furnizeze informaţii
în acest sens, am operat cu suma de 18.000 euro. Am înmulţit
această sumă cu 42, la care am adăugat posibilele majorări
de preţ, presupuse de Veaceslav Untilă, copreşedintele
Alianţei "Moldova Noastră", nu de autorul articolului.
Deocamdată, nu putem divulga
alte detalii legate de această tranzacţie. Vorba e că, pe data
de 8 februarie curent, am trimis demersuri oficiale Cancelariei de Stat şi
Companiei "Daac-Hermes", în care cerem să ne fie,
totuşi, prezentate toate datele legate de cumpărarea maşinilor.
De aceea, vom aştepta să ne fie puse la dizpoziţie aceste
informaţii, ca să nu ne pomenim cu un alt
proces judiciar.
Skoda Octavia e
cadoul guvernului?
După ce a
procurat automobilele Skoda Octavia - fie luând bani din mijloacele
destinate altor necesităţi, fie fără a plăti pentru
ele - guvernul (Cancelaria de Stat) a făcut un pas greşit (pentru el)
din toate punctele de vedere. Vrând să şteargă urmele
tranzacţiei mediatizate de TIMPUL, guvernul a emis, la
sfârşitul lui ianuarie, o directivă prin care "le
propune" consiliilor raionale să cumpere câte o Skoda Octavia...
de la guvern. Aceasta după ce toate maşinile se aflau deja în
garajele preşedinţilor de raioane! Din banii cui? Păi, ai
bugetelor raionale! Scopul: ca să nu zică presa că banii au fost
luaţi din Bugetul de Stat!
Situaţia e total
absurdă. Dacă cele 42 de Skoda Octavia reprezintă cadoul
guvernului pentru fiecare preşedinte de raion şi şef de
cancelarie, ne întrebăm: de unde are guvernul atâtea milioane
pentru asemenea cadouri scumpe? Nu cumva din Bugetul de Stat? Iar dacă
maşinile s-au procurat din bugetele raionale, cum se explică faptul
că acestea sunt deja în garaje, iar banii nu s-au achitat? Asta ar
însemna că vinovaţi devin preşedinţii de raioane,
care n-au plătit pentru automobile la timp?! Oare nu aceste acţiuni
sunt numite, în limbaj juridic, legalizarea unor tranzacţii dubioase
şi maşinaţii cu banii publici?!
Astăzi, în sarcina
Departamentului tehnologii informaţionale a fost pusă
înregistrarea celor 42 de maşini. Dar a apărut o altă
problemă: guvernul refuză, deocamdată, să pună la
dispoziţia departamentului unele acte de însoţire pentru
maşinile Skoda: declaraţia vamală, documentul de
provenienţă a mărfii etc. Fără acestea, nu se poate
perfecta paşaportul tehnic, iar automobilele nu pot fi luate în
evidenţă. De ce? Să înţelegem că şi aici ceva
nu e în regulă?
V. Tarlev:
"Skoda e mai ieftină cu 20% ca un Jiguli..."
Aşadar,
întrebarea rămâne fără răspuns: de unde va lua
fiecare consiliu raional peste 220 de mii de lei, necesare pentru a legaliza
"Afacerea Skoda"? Iată unde au gafat Vasile Tarlev şi
Pantelei Tâltu. Ei n-au presupus că unele consilii raionale vor
refuza să procure din banii raionului câte o Skoda Octavia sau, cel
puţin, vor protesta, lucru despre care va afla şi presa.
Astfel, Consiliul raional
Ialoveni, având în frunte un preşedinte democrat, a refuzat
să cumpere "cadoul" băgat pe gât de Cancelaria de
Stat. La Ungheni, Comisia raională pentru buget şi finanţe, din
care fac parte şi comunişti, a refuzat, de asemenea, să aloce
222 de mii de lei pentru procurarea maşinii preşedintelui de raion.
Această comisie a propus ca banii să fie direcţionaţi
pentru reparaţia drumurilor avariate de pe Valea Culei.
"Problema" urma să fie pusă joia trecută la
şedinţa Consiliului raional Ungheni, unde urmau să fie discutate
rectificările la buget. Aceasta era trecută sub punctul 3 "Cu
privire la repartizarea mijloacelor din contul datoriei Bugetului de Stat
faţă de raioane", în sumă de 222 de mii de lei.
"Datoria" face parte, de fapt, din fondul de susţinere a
teritoriilor. În ultimul moment însă, punctul scandalos a fost
exclus din ordinea de zi, deoarece comuniştii nu deţin acolo
majoritatea.
Tot în ultima clipă,
"punctul" a fost scos şi din ordinea de zi a şedinţei
Consiliului raional Şoldăneşti. La Hânceşti, Leova,
Orhei "chestiunea" urmează a fi abordată la apropiatele
sesiuni, la care se vor rectifica bugetele. Consilierii democraţi şi
chiar unii comunişti, cu care am discutat, spun că vor vota
împotriva alocării banilor pentru achiziţionarea maşinilor
Skoda. Din câte am aflat, la Rezina, au fost deja distribuiţi 118
mii de lei ca plată pentru automobilul preşedintelui de raion. De
unde se vor lua celelalte 100 de mii şi ceva, rămâne de
văzut.
Apropo, la 17 februarie, Vasile
Tarlev s-a întâlnit cu locuitorii raionului Nisporeni. La
întrebarea unuia dintre ei, legată de provenienţa maşinii
Skoda Octavia a preşedintelui de raion, Tarlev a spus, cităm:
"Această Skoda e mai ieftină cu 20% decat Jiguli-urile şi
consumă mai puţină benzină". Dle Tarlev, de când
o Skoda nouă care, la vamă, costă aproape 14 mii de euro, e mai
ieftină decât un Jiguli de 3-4 mii de dolari? De fapt, la Nisporeni,
în luna decembrie, au fost cumpărate două maşini Niva, una
din ele fiind pentru preşedintele de raion care, pe atunci, evident, nu
avea de gând să-şi ia Skoda. Printre altele, la Nisporeni, ca
şi în alte raioane, a fost răspândit zvonul precum
că "Skoda preşedintelui de raion e... cadoul guvernului".
Dacă e aşa, situaţia iarăşi se încurcă...
Punând cap la cap cele
aflate, putem presupune că acelor consilii raionale, care se vor
încăpăţâna şi nu vor cumpăra
"cadoul", suma de 222 de mii de lei le va fi, pur şi simplu,
scoasă din datoria Bugetului de Stat faţă de raioane.
Adică, din fondul de susţinere a teritoriilor, completat pe banii
ţăranilor. Aceşti bani, în mod legal, trebuiau să fie
cheltuiţi pentru salarizarea pedagogilor, reconstrucţii,
reparaţia drumurilor, medicina prin asigurare. Ţăranii
însă, după cum se vede, îşi vor pune pofta'n cui.
Desigur că în consiliile unde comuniştii constituie 2/3,
procurarea maşinii de stat ar putea fi aprobată fără
dificultăţi. Admitem că, în unele raioane, se va proceda
mai şmecher: banii vor fi luaţi fără ca acest lucru să
fie pus în discuţia consiliului. Cum s-a întâmplat,
bunăoară, în Ceadâr-Lunga, unde nici nu există
consiliu raional, iar banii îi gestionează şeful
administraţiei, comunistul Novaclî, care acum se trage cu
maşinica.
Trebuie să mai spunem
că maşinile Skoda sunt prea “sensibile” pentru drumurile noastre, pe
care şi tot-terenurile se defectează repede, iar, acestea, cu
atât mai mult. O maşină Niva mai treacă-meargă. Cine
va repara, acolo, în raioane, Skodele?
Iată, deci, că am
prezentat mai multe argumente care vin să demonstreze că procurarea
maşinilor Skoda Octavia pentru autorităţile raionale a fost o
idee nechibzuită şi neconformă cu legislaţia. Chiar
dacă acestea ar fi costat numai 500 de mii de euro, şi nu 1 milion,
oare nouă, contribuabililor, ni se face mai uşor de la asta?
Astăzi, orice ţăran, orăşean,
învăţător, pensionar trebuie să ştie că
prin "Afacerea Skoda" guvernul şi-a strecurat mâna
în buzunarul lui, pentru ca preşedinţii comunişti de
raioane să se poată plimba în maşini frumoase şi
să facă agitaţie pentru partidul Puterii. Păi, dacă
aşa a ordonat Voronin... să fie lux în ţara
sărăciei!
Заявление
СП "Daac-Hermes" S.A. и ННИФ "Daac-Hermes"
в связи с
судебными исками к газете "Timpul"
НЕЗАВИСИМАЯ МОЛДОВА, 2 марта 2004
Учитывая, что
судебные иски к газете Timpul , поданные СП "Daac-Hermes" S.A.и ННИФ
"Daac-Hermes", были освещены в печати односторонне, считаем уместными
следующие уточнения.
1. Иски к газете
Timpul не являются политическим заказом (такого рода заказы мы не принимаем),
как это преподносят некоторые СМИ, а естественной реакцией на неправду,
тиражированную в тысячах экземпляров. Судебное разбирательство, с нашей точки
зрения, в подобных случаях является единственным цивилизованным способом
установить истину. И СП "Daac-Hermes" S.A., и ННИФ
"Daac-Hermes" , которые являются самостоятельными экономическими
агентами, готовы рассмотреть в процессе судебного разбирательства
доказательства предъявленных компаниям обвинений и, при необходимости,
предоставить убедительные аргументы лживости и необъективности информации,
содержащейся в статье Luxul in tara
saraciei.
Ложной и клеветнической являются
практически вся информация и выводы, содержащиеся в этой статье:
- о количестве, классе, модели
автомобилей, а также их цене;
- о взятке в 500000 долларов,
которую якобы кто-то кому-то передал;
- о финансировании предвыборной
кампании коммунистической партии и т.д.
2. Считаем, что
никто не вправе вести себя безответственно, пресса особенно. Пишущий в
обязательном порядке должен обладать достаточным уровнем компетентности и
ответственности. Злые и плохо информированные языки не должны служить
источником информации, на основании которой уважающая себя и своих читателей
газета тиражирует серьезные обвинения в чей-либо адрес. Тем более, делает
выводы об очевидности криминальной деятельности экономического агента, акциями
которого владеют более 100 тыс. человек. Нам бы хотелось, чтобы журналисты
допускали, что в этой стране заключаются корректные сделки, и с участием
государства.
3. ННИФ
"Daac-Hermes" объявил о программе выкупа собственных акций по
номинальной стоимости, что не имеет прецедента на молдавском фондовом рынке. Мы
надеемся, что многие акционеры сохранят у себя акции фонда, не без основания
рассчитывая на хорошие перспективы компании и рост стоимости акций. СП
"Daac-Hermes" имеет партнеров во всем мире. Среди них крупнейшие
компании из Западной Европы, США и Японии, которые внимательно следят за всей
информацией, способной повлиять на положение их партнеров в Республике Молдова.
Эти обстоятельства также не
позволяют компании оставлять без внимания подобные публикации.
4. Удивляет то,
что журналисты, которые с легкостью необычайной оперируют миллионными цифрами
тогда, когда сами выступают обвинителями (взятка в 500 000 долларов или
миллионы лей, якобы осевшие в карманах участников сделки ),
ужасаются подобным суммам тогда, когда компания оценивает таким образом ущерб
своей репутации, заработанной упорным трудом и значительными материальными и
интеллектуальными инвестициями. Не преследуя цель ликвидации газеты, считаем,
что неточные и конфузные расследования журналистки из Timpul должны получить
адекватную оценку.
5. На протяжении
десятилетней деятельности компания "Daac-Hermes" проводила корректный
и цивилизованный бизнес, постоянно повышая уровень стандартов и руководствуясь
реальным экономическим (не политическим) интересом. Во всем мире такой бизнес пользуется
уважением и поддержкой общества, в том числе по-настоящему независимой прессы.
Мы всегда с уважением относились и относимся к таким органам массовой
информации, предоставляя им различного рода информацию о своей деятельности, в
том числе реагируя на их запросы. Надеемся, что руководство и издатели газеты
Timpul являются достаточно рациональными людьми, чтобы впредь, перед тем как
публиковать негативную информацию и выводы о наших компаниях, обратиться к нам
с соответствующими запросами.
Руководство ННИФ "Daac-Hermes" и СП
"Daac-Hermes" S.A.
"AFACEREA
SKODA", PRIMA VICTIMĂ:
Skoda de la Soroca s-a tamponat de un copac
Alina
Anghel
TIMPUL, nr.117, 5
martie 2004
Costul reparaţiei, făcute
de "Daac-Hermes", se ridică la vreo 50 000 de lei
La nici o lună de la primirea
"cadoului de stat", preşedintele Consiliului raional Soroca s-a
accidentat în automobilul de serviciu Skoda Octavia. Amintim
că cheile de la automobilele Skoda Octavia le-au fost înmânate
tuturor preşedinţilor de raioane la 30 decembrie trecut de către
V. Voronin şi V. Tarlev.
Contactat de
TIMPUL, Anatol Prisăcari, preşedintele Consiliului raional Soroca,
membru al Partidului Comuniştilor, ne-a spus că accidentul s-a produs
la 21 ianuarie, la 14.30, în timp ce se întorcea de la înmormântarea
unchiului său din satul Maramonovca.
"Despre
accidentul produs i-am informat imediat pe V. Tarlev şi pe
Deşi accidentul prezintă interes şi din motivul că
maşina de serviciu a fost folosită în scop personal, pentru
moment ne preocupă altceva. Mai mulţi deţinători de automobile Skoda
Octavia, cu care am discutat, au recunoscut că serviciile prestate de
Centrul tehnic "Skoda" al "Daac-Hermes"-ului sunt extrem de
costisitoare. Aceştia au spus că, de multe ori, centrul vinde piese
pentru automobilele Skoda la un preţ aproape
dublu faţă de alţi distribuitori, chiar şi atunci
când se practică reduceri de 10 la sută.
Problema
însă e alta: Centrul "Skoda" e
singurul specializat în reparaţia automobilelor de asemenea
marcă, preţurile fiind pe măsură. Aşadar, atunci
când, Doamne fereşte, s-ar întâmpla ca alţi
preşedinţi de raioane să sufere
accidente cu noile Skoda, ei vor fi nevoiţi să apeleze numai la
Centrul "Daac-Hermes"-ului, acceptând preţurile sale
piperate. Însuşi Prisăcari a recunoscut că
înlocuirea unei aripi şi a unui far îl va
costa până la 50 de mii de lei. Bine că - să
admitem! - Prisăcari va plăti din buzunarul
lui, dar ceilalţi preşedinţi de unde vor lua asemenea bani? Evident, în cazul accidentelor produse în timpul
serviciului, aceste sume frumuşele vor fi luate din bugetele raionale.
Apare întrebarea: atunci când a cumpărat noile Skoda Octavia
pentru nomenclatura raională, guvernul (Cancelaria de Stat) a luat
în calcul faptul că întreţinerea şi repararea
acestora e atât de scumpă?
Totodată, preşedintele raionului Soroca nu crede că
maşinile Skoda, puse la dispoziţie de Cancelaria de Stat, sunt
"cadoul guvernului". "De unde să aibă acest
guvern bani pentru asemenea cadouri? Probabil, costul automobilelor va fi plătit din bugetele raionale. Deocamdată, nu
am abordat această chestiune în cadrul consiliului Soroca,
deşi, sincer să fiu, n-avem bani pentru aşa ceva", a
recunoscut Prisăcari.
Considerăm
că cele relatate sunt încă un argument în sprijinul
presupunerii noastre că, într-adevăr, a existat un mare interes
ca "afacerea Skoda" să aibă loc. Ei bine, azi şefii
din raioane folosesc aceste Skoda în scopuri personale - ceea ce ni se
pare a fi un abuz. Sau nu avem dreptate, dle Tâltu?!
Dar mâine? Credeţi că nu le vor folosi
în scopuri electorale, aşa cum vrea Voronin şi cum am
bănuit noi?!
ÎN ATENŢIA
PROCURATURII GENERALE
Instituţiile statului nu
respectă legile statului
Alina Anghel
TIMPUL, nr.118, 12
martie 2004
În unul din numerele trecute, am anunţat că
pe 9 februarie am expediat demersuri oficiale din partea redacţiei
ziarului TIMPUL către Cancelaria de Stat şi Compania
"Daac-Hermes" în care solicitam date oficiale în legătură
cu "Afacerea Skoda". Pe data de 18 februarie,
am trimis o solicitare similară şi în adresa Agenţiei
naţionale pentru achiziţii publice (ANAP). În demersurile
noastre am invocat articolele de rigoare din Constituţie, Legea privind
accesul la informaţie, precum şi legislaţia europeană.
Întrebările noastre se refereau la suma şi
data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a
autoturismelor Skoda; articolul de cheltuieli din Bugetul de stat, care a
permis procurarea acestora; data şi condiţiile desfăşurării
tenderului; câte companii au participat la acesta; a fost sau nu
efectuată tranzacţia prin intermediul ANAP ş.a.m.d.
Nici una din cele trei instituţii vizate nu s-a
conformat - sau s-a conformat doar parţial - prevederilor legilor
indicate. Înainte de toate, e vorba de încălcarea termenelor
şi procedurilor de soluţionare a cererii de acces la informaţie
(Legea privind accesul la informaţie, alineatul 3, punctul "c"),
săvârşită de Cancelaria de Stat şi Compania
"Daac-Hermes". Conform art. 16 (al. 1) al
acestei legi, informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la
dispoziţia solicitantului nu mai târziu de 15 zile lucrătoare
de la data înregistrării cererii de acces la informaţie.
De câteva ori l-am contactat pe Constantin Neaga,
consilierul lui P. Tâltu, directorul Cancelariei de Stat.
Săptămâna trecută, Neaga a zis că nu ştie nimic
despre solicitarea noastră, iar marţi, ne-a spus, cităm:
"Păi, dvs. aţi trimis şi la
ANAP". În urma insistenţelor noastre
consilierul ne-a spus că "demersul e la examinarea
directorului", închizând telefonul.
Recent, am primit răspunsul Agenţiei
naţionale pentru achiziţii publice la scrisoarea noastră, semnat
de directorul adjunct Gh. Axentii. La cele circa zece întrebări ce
vizau data şi suma contractului, provenienţa banilor (Bugetul de
stat, fondul de rezervă etc.), hotărârea de repartizare a
banilor publici, precum şi competenţele pe care, în mod
legitim, urma să şi le atribuie ANAP în procedura de procurare
a autoturismelor de serviciu, am primit un răspuns formal şi
batjocoritor. Cităm: "Examinând demersul publicaţiei
periodice "Timpul info-magazin" din 18.02. 2004 privind
achiziţionarea automobilelor pentru renovarea parcului de deservire a
autorităţilor administraţiei publice locale şi Bazei auto a
Cancelariei de Stat, ANAP aduce la cunoştinţă că
încheierea contractului de achiziţionare a automobilelor cu ÎM
"Daac-Hermes" s-a efectuat în baza art. 24
(b) al Legii achiziţiei de mărfuri, lucrări şi servicii
pentru necesităţile statului (existenţa unui singur agent
economic, care propune, deserveşte aceste modele şi poate unifica
parcul de transport). Şi punctum, cum se zice...
După asemenea "răspunsuri" noi vom
acţiona în judecată Cancelaria de Stat şi ANAP în
baza Legii privind accesul la informaţie (art. 21, al. 1 şi al. 3,
punctele "c", "d" (neprezentarea sau prezentarea
necorespunzătoare a informaţiei solicitate) şi "e"
(refuzul neîntemeiat de a prezenta informaţia solicitată).
Suntem curioşi să vedem cum va proceda
justiţia...
Deoarece a scris adevărul, TIMPUL
trebuie să plătească peste un milion de
lei
Comanda politică rămâne aceeaşi:
săptămânalul TIMPUL trebuie lichidat!
Alina
Anghel
TIMPIL, nr.125, 30 aprilie 2004
Miercuri, judecătoria Buiucani a admis parţial
acţiunea Companiei "Daac-Hermes" contra ziarului TIMPUL, ca urmare a articolului "Luxul
în
Hotărârea Judecătoriei Buiucani e la fel de
contradictorie şi tendenţioasă ca şi modul în care a
decurs întregul proces. Dovada certă e menţinerea sechestrului
în valoare de 500 mii dolari, aplicat pe contul TIMPULUI, mai mare chiar
decât suma "prejudiciului" stabilit. Tot miercuri, am fost
invitaţi pentru ora 14.00 să ridicăm hotărârea, dar,
din motive neclare, judecătoarea a refuzat să ne-o pună la dispo
ziţie, sub pretextul că o va face în termen de 15 zile. De
aceea, în articolul dat ne vom referi la hotărârea
rostită în sala de judecată, nu la cea... "finală", care nu ne-ar mira dacă va avea alt
conţinut.
Astfel, la şedinţa din 28 aprilie, reprezentantul
"Daac-Hermes" în proces a adus o "anexă" la
contractul de vânzare-cumpărare, semnat, chipurile, de compania
dată cu Cancelaria de Stat. Potrivit acestui "act",
"Daac-Hermes" a vândut cancelariei 40 de automobile Skoda
Octavia, la preţul de 14 690 euro. Să admitem că-i aşa!
Precizăm că în materialul "Luxul în
1. Automobilele de marca Skoda
Octavia au fost cumpărate de Cancelaria de Stat, în persoana lui
Pantelei Tâltu, fără organizarea unei licitaţii publice.
2. Banii pentru tranzacţie n-au
fost prevăzuţi în Legea Bugetului de stat pentru 2003.
3. Hotărârea referitoare
la procurare n-a fost publicată, cum era legal, în "Monitorul
Oficial"
4. Afacerea a fost total
intransparentă, iar în spatele ei au stat personal Vladimir Voronin,
Vasile Tarlev şi P.Tâltu, de fapt, cei vizaţi în articol
ş.a.m.d.
"Justiţia de Buiucani" a considerat,
însă, aceste aspecte neconvingătoare. Astfel, pentru faptul
că ziarul a greşit cu două automobile, iar, în rest, a
avut perfectă dreptate, Judecătoarea Gârbu a dispus
încasarea de la TIMPUL a unui milion de lei. În ce
mod îi lezează cele două maşini onoarea respectivei
companii, nu se ştie!
În ceea ce ţine de acuzaţiile
înaintate de "Daac-Prom", companie ce nici măcar n-a fost
vizată în articol, judecătoarea a considerat calomniator
următorul fragment: "Gurile rele şi, cu siguranţă,
prost informate din Chişinău afirmă că în momentul
accederii comuniştilor la guvernare, Vladimir Voronin a vrut să
"taie" nodul gordian al fondului de investiţii
"Daac-Hermes", înfiinţat în baza bonurilor de
investiţii, adică să-i ia la bani mărunţi. Ca acest
lucru să nu se întâmple, se zice
că cineva i-a plătit altcuiva 500 de mii de dolari. Sunt simple speculaţii şi învinuiri nefondate, nu
se ştie". Prin hotărârea
judecăţii, acest pasaj a fost "apreciat" la 350 de mii de
lei, deşi "Daac-Prom"-ului acesta i-a lezat demnitatea şi
reputaţia profesională în valoare de 500 de mii de dolari.
Ne vom referi la acest aspect ceva mai jos.
Înainte de toate, trebuie să spunem
că, pe durata întregului proces, a fost evident că asupra
instanţei sunt exercitate presiuni. La un moment
dat, nu se mai înţelegea: cine este avocatul
"Daac-Hermes"-ului, Oleg Makari sau instanţa. Redacţia
TIMPUL s-a abţinut de la orice acţiuni care
ar putea fi tratate ca influenţare asupra instanţei. Am evitat să chemăm la şedinţele
judiciare atât reprezentanţii mass media, cât şi pe cei
de la organismele străine sau locale, interesate de proces. De asemenea,
nu am publicat nici un material despre acest caz pe
durata procesului. Instanţa, însă, s-a comportat straniu, să nu zicem, părtinitor. Iată despre ce este vorba.
În primul rând, dosarul TIMPUL contra
"Daac-Hermes" urma să fie examinat de
către Judecătoria Economică, nu de o instanţă
ordinară, deoarece atât reclamantul, cât şi reclamatul
sunt agenţi economici. Deşi TIMPUL a solicitat transmiterea cauzei,
conform competenţelor, Curţii de Apel Economie, cererea ne-a fost
respinsă.
În al doilea rând. Iniţial, reclamantul -
adică "Daac-Hermes" - a pretins repararea atât a prejudiciilor morale, cât şi a celor MATERIALE
în valoare totală de 2 milioane de dolari. Avocatul TIMPULUI,
Alexandru Tănase, a revendicat instanţei să oblige
"Daac-Hermes" şi "Daac-Prom" să plătească
taxa de stat în mărime de 3 la sută din suma despăgubiri
lor cerute, deoarece litigiul este de natură patrimonială. Menţionăm că 3 la sută din două milioane
de dolari constituie 60 mii $. Nici această
chestiune principială n-a fost luată în considerare de
către judecătoare. Mai mult ca atât, instanţa i-a
sugerat fără înconjur avocatului "Daac-Hermes", chiar
în sala de judecată, să-şi modifice cererea, adică
să renunţe la pretenţiile materiale şi să ceară
doar repararea daunelor morale, lucru întâlnit doar la
Judecătoria Buiucani!
În al treilea rând. Pentru şedinţa din 28
aprilie, instanţa a obligat compania în cauză să prezinte contractul de vânzare-cumpărare
a automobilelor Skoda. Reprezentantul acesteia a pus la dispoziţie,
însă, "o anexă", refuzând să
prezinte contractul pe motiv că acesta conţine date
confidenţiale. Am cerut ca "Daac-Hermes" să
respecte încheierea judiciară din 31 martie şi să
pună la dispoziţie contractul. Pierdut cu firea,
reprezentantul acesteia a cerut o pauză de cinci minute. După
pauză… judecătoarea a declarat că fiţuica dată (anexa)
este suficientă, iar contractul nu mai e necesar!
Justiţie de Buiucani! "Dar poate nici nu există vreun contract
sau "anexa" e... de fabricaţie mai proaspătă?”, ne întrebăm noi. Instanţa
nu şi-a pus asemenea întrebări. Senzaţia că
asistam la un teatru al absurdului nu ne
părăsea… Aşadar, până la urmă, Judecătoria
Buiucani a emis o hotărâre peste
măsură de contradictorie. Astfel, deşi a respins oarecum
învinuirile Companiei "Daac-Hermes", instanţa a stabilit,
în favoarea acesteia, despăgubiri în sumă de 1 mln. 350
mii lei (circa 112 mii dolari) ce pun în pericol
activitatea de mai departe a ziarului TIMPUL. Paradoxal, a fost menţinut
sechestrul de 500 mii dolari pe contul în valută, care e mai mare
decât cuantumul fixat de pagube morale!
În temeiul celor spuse mai sus, credem în
continuare că "Daac-Hermes" nu vrea să-şi recapete
onoarea "lezată", iar justiţia nu ţine să triumfe
adevărul, ci se doreşte lichidarea publicaţiei noastre. Atunci
de ce nu s-a emis o hotărâre, pe care
TIMPUL poate s-o îndeplinească?! De unde să
luăm noi un milion de lei? Să-l furăm ?
Am face-o, dar nu suntem de la Cancelaria de Stat !
Bineînţeles, vom ataca
această hotărâre inechitabilă şi
disproporţionată la Curtea de Apel, iar în caz de judecată
strâmbă acasă, vom apela la CEDO, şi vom demonstra că
avem dreptate.
Iar în ceea ce ţine de legăturile personale dintre cei de la
"Daac-Hermes" şi Puterea comunistă, legături despre
care am scris şi care, am înţeles, au deranjat, cel mai mult,
conducerea acestei companii, bănuim în continuare că ele
există. O dovadă ar fi că V. Chirtoca, directorul
"Daac-Hermes", este astăzi membru al Consiliului economic
superior de pe lângă prim-ministru, tot el sponsorizând
plecarea din anul trecut a lui Vladimir Voronin în Olanda, precum şi
alte acţiuni asupra cărora vom reveni. Deşi am scris despre
respectiva "sponsorizare", "Daac-Hermes" nu ne-a dat
în judecată. De ce? Pentru
că aşa a şi fost. Surprinzător, dar tocmai
"demnitatea şi reputaţia profesională" a acestei companiei a fost "estimată" de
justiţia moldovenească la suma de 1 mln. 350 mii lei!
DECLARAŢIE a
săptămânalului TIMPUL
în
legătură cu decizia Judecătoriei Buiucani din Chişinău
din data de 28 aprilie 2004
TIMPUL, nr.126, 7 mai
2004
Dând
curs propunerilor formulate în cadrul manifestărilor legate de
sărbătorirea Zilei libertăţii presei, echipa ziarului
TIMPUL a adoptat o Declaraţie care a fost difuzată ambasadelor
şi misiunilor diplomatice străine acreditate în R. Moldova,
instituţiilor media de peste hotare, precum şi partenerilor Companiei
"Daac-Hermes" de aici şi din Cehia. Publicăm
această Declaraţie.
Pe data de 16 ianuarie 2004, TIMPUL publică materialul
de investigaţie "Luxul în ţara sărăciei",
semnat de A. Anghel, în care face o serie de dezvăluiri privind o
tranzacţie de cumpărare a unui lot de maşini de lux Skoda de
către Cancelaria de Stat de la Compania "Daac-Hermes".
Obiectivul investigaţiei a fost de a informa
opinia publică despre lipsa de transparenţă şi modul dubios
de a gestiona banii publici. În mod straniu, la acest
material nu a reacţionat, precum ar fi fost firesc, Cancelaria de Stat, ci
Compania "Daac-Hermes". Astfel, pe data de 23 ianuarie 2004,
această companie acţionează în judecată
publicaţia TIMPUL, solicitând drept "despăgubiri
morale" suma fantastică de 20 milioane lei şi 500 mii dolari.
Judecătoria Buiucani reacţionează prompt şi aplică
sechestru pe bunurile redacţiei în aceeaşi sumă.
În data de 28 aprilie 2004, judecătoarea Silvia
Gârbu din cadrul Judecătoriei Buiucani din Chişinău a emis
o hotărâre prin care a decis penalizarea ziarului TIMPUL cu suma de
1 milion 350 mii lei, ceea ce echivalează cu falimentul şi
închiderea publicaţiei. Această hotărâre este, indiscutabil, un act de răfuială
brutală a regimului comunist cu presa independentă.
TIMPUL nu a avut parte de un proces echitabil, deoarece
hotărârea a fost comandată personal de către
preşedintele Voronin şi administraţia sa, cu mult înainte
de începerea procesului, aceştia având un interes politic
vital ca datele "afacerii Skoda" să nu ajungă în
atenţia opiniei publice şi, înainte de toate, a electoratului. Astfel, hotărârea adoptată împotriva
publicaţiei TIMPUL face parte din cadrul unei ample campanii de reprimare
a democraţiei şi a libertăţilor cetăţeneşti
din R. Moldova.
De facto, decizia (în cazul în care va fi aplicată) înseamnă închiderea
ziarului. Iar ziarul trebuie închis, pentru că a
spus adevărul. Menţionăm că TIMPUL este ziarul de limbă română care se
află în topul celor mai influente publicaţii independente, iar
închiderea sa ar fi o lovitură dată democraţiei în
R. Moldova.
Pentru o mai amplă şi corectă informare,
prezentăm sumar datele "afacerii Skoda":
- guvernul
nu a organizat licitaţie;
- banii nu
au fost prevăzuţi în Legea Bugetului de stat;
- decizia de
cumpărare a maşinilor nu a fost publicată în
"Monitorul Oficial";
- guvernul a
refuzat să ofere informaţii privind această tranzacţie;
- Compania "Daac-Hermes" a
refuzat să pună la dispoziţia
instanţei de judecată acest contract, deşi a fost obligată
să o facă;
- singurul
act oferit instanţei a fost copia unei anexe la un contract mai vechi, pe
care de asemenea nu l-a văzut nimeni;
- "Daac-Hermes" a pretextat
că detaliile contractului sunt secrete, deşi
afacerea a fost finanţată din banii contribuabililor;
- TIMPUL s-a adresat în
judecată pentru a obţine de la Cancelaria de Stat actele
justificative ale acestei tranzacţii, în baza Legii cu privire la
accesul la informaţie, dar dosarul se tărăgănează
intenţionat.
Exact după două
săptămâni de la publicarea materialului "Luxul în
În situaţia creată, considerăm necesar
ca opinia publică din ţară şi din străinătate,
inclusiv partenerii occidentali ai "Daac-Hermes", să ştie
despre cârdăşia acestei companii cu regimul comunist de la
Chişinău. De asemenea, este necesar să
fie cunoscut rolul ce i-a revenit Companiei "Daac-Hermes" în
scenariul comunist de lichidare a presei independente. Preşedintele
acestei companii, V. Chirtoca, este membru al Consiliului economic de pe
lângă prim-ministru, a sponsorizat călătoria şi
odihna preşedintelui Voronin în Olanda şi se bucură de
faima de a fi o persoană apropiată Puterii comuniste. După criteriile unei lumi civilizate, asemenea gen de
"parteneriat" nu poate fi calificat altfel decât trafic de
influenţă şi corupţie.
Cu toate că presa a scris despre ilegalitatea
"afacerii Skoda", organele de drept nu au dorit să
investigheze acest caz. Nici Chirtoca, nici şeful Cancelariei de Stat, P.
Tâltu, nu au fost sancţionaţi în vreun fel pentru
încălcarea legislaţiei. În schimb, a fost sancţionat
ziarul TIMPUL pentru faptul că a făcut
publică această afacere murdară. Aşa
înţelege guvernul comunist de la Chişinău lupta cu
corupţia.
Nu există ţară în Europa, în care
tranzacţiile de cumpărare a automobilelor pentru guvern ar fi
secrete, la fel cum nu există ţări civilizate unde sunt
lichidate ziarele pentru faptul că dezvăluie detalii privind modul de
utilizare a banilor publici. De aceea, ne adresăm ambasadelor şi
misiunilor diplomatice străine, acreditate în R. Moldova, de a
informa guvernele lor, precum şi partenerii occidentali ai Companiei
"Daac-Hermes", băncile occidentale care crediteaza această
companie, care sunt adevăratele valori împărtăşite de
regimul comunist de la Chişinău şi de acoliţii acestuia.
Redacţia
săptămânalului TIMPUL,
5 mai 2004
Justiţia şi
"Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI
TIMPUL, nr.129, 28 mai
2004
Pe 12 mai, TIMPUL a atacat la
Curtea de Apel hotărârea din 28 aprilie a Judecătoriei Buiucani
emisă în cazul TIMPUL versus "Daac-Hermes". Prin
hotărârea acesteia, s-a decis încasarea de la redacţia
TIMPUL şi de la semnatară, "în mod solidar"
(adică juma-juma), a sumei de 1.000.000 lei în favoarea ÎM
"Daac-Hermes" şi de 350 de mii în favoarea
"Daac-Prom" SRL ca urmare a articolului "Luxul în
În hotărârea sa,
judecătoarea S. Gârbu a admis parţial cererile
reclamanţilor. Ea a constatat că este calomnios şi ponegritor
doar pasajul precum că "...în momentul accederii
comuniştilor la guvernare (după cum urmează)...". În final, dânsa a tras concluzia că
TIMPUL a depăşit vădit limitele unei "critici constructive
admisibile într-o societate democratică", invocând
în acest sens Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului.
Vă propunem mai jos două
puncte de vedere asupra acestui subiect. (A. A.)
Vlad Gribincea,
membru al Organizaţiei
obşteşti "Juriştii pentru drepturile omului"
Instanţa de judecată a schimbat obiectul
acţiunii,
cerând de la pârâţi altceva decât a solicitat
reclamantul. Deşi a admis doar o parte din
pretenţiile "Daac-Hermes"-ului, judecătorul nu a argumentat
necesitatea respingerii în parte a pretenţiilor reclamanţilor.
De asemenea, nu a fost justificat nici cuantumul stabilit de despăgubirii,
la fel cum nu sunt pezentate nici concluziile ce ar
combate argumentele TIMPULUI. Din hotărâre s-ar putea trage
concluzia că reprezentanţii TIMPULUI în proces, pur şi
simplu, n-au fost auziţi.
Astfel, judecătoarea a decis ca despăgubirile să fie achitate de ambii pârâţi -
redacţia ziarului TIMPUL şi autoarea materialului -, în timp ce
companiile "Daac-Hermes" au revendicat despăgubiri doar de la
publicaţie. Hotărârea este scrisă
într-o limbă de lemn, din textul căreia nu înţelegi
de ce, totuşi, TIMPUL şi A. Anghel trebuie să achite ÎM
"Daac-Hermes" SA - 1.000.000 lei, iar "Daac-Prom" SRL -
350.000 lei. Nu există nici un cuvânt care
ar motiva acordarea acestor despăgubiri considerabile. Aceasta
ar putea da de bănuit că instanţa a stabilit suma în mod
arbitrar.
Judecătoarea a decis să fie încasate de la
TIMPUL în favoarea "Daac-Prom" 350 000 lei "drept
recompensă pentru prejudiciul moral adus reputaţiei
profesionale", fără a indica, măcar la nivel general, cum a
avut de suferit reputaţia profesională a acestui SRL. Toţi
ştiu, chiar şi studenţii de la Drept, că o persoana
juridică nu poate suporta daune morale: o companie sau o întreprindere
nu pot avea nici fizic, nici psihic, pe care să
le afectezi. Onoarea şi demnitatea sunt atribute ale
oamenilor, şi nu ale persoanelor morale (asociaţii,
întreprinderi, instituţii etc.). Acestea din urmă pot
avea doar reputaţie profesională şi pot pretinde doar repararea
prejudiciului cauzat acesteia. Faptul că a fost afectată
reputaţia profesională, urma să fie
demonstrat prin scăderea cifrei de afaceri, a volumului comercial etc.,
date ce n-au fost stabilite în şedinţa judiciară. Lipsa
unei motivaţii adecvate în textul hotărârii trezeşte
suspiciunea că soluţia pronunţată la 28 aprilie este o comandă politică.
În fond, s-a constatat că
nu corespunde realităţii doar pasajul prezentat mai sus. În rest, din
hotărâre se subînţelege că judecătoarea a recunoscut
că pretenţiile "Daac-Hermes"-ului sunt neîntemeiate
(cele privind condiţiile de livrare, numărul automobilelor,
ilegalitatea afacerii). Cu toate acestea, instanţa a dispus, totuşi, încasarea sumei de 1.000.000
lei!!! Această concluzie rămâne o enigmă pentru mine,
deoarece este alogică.
Astfel, judecătoarea a decis să fie dezminţit
doar pasajul contestat de "Daac-Prom": "...în momentul
accederii comuniştilor la guvernare, Voronin a vrut să
"taie" nodul gordian al fondului de investiţii "Daac-Hermes"
înfiinţat în baza bonurilor de investiţii, adică
să-l ia la bani mărunţi. Ca acest lucru să nu se
întâmple, se zice că cineva i-a plătit cuiva 500 mii de
dolari...". În acest caz, omul legii a
denaturat textul articolului, obligând ziarul să
dezmintă o informaţie pe care n-a răspândit-o. Pasajul
începe cu: "Gurile rele şi, cu siguranţă, prost
informate din Chişinău afirmă că în momentul
accederii...". În finalul acestuia se
notează că: "Sunt simple speculaţii şi învinuiri
nefondate, nu se ştie." Conform standardului instituit de CEDO, un jurnalist poate purta răspundere pentru
declaraţiile făcute de altcineva doar atunci când subscrie
acestora. Din articol rezultă clar că autorul nu a dat crezare
acestor zvonuri, de aceea nu poate fi considerat responsabil pentru ele. Cum
poţi să dezminţi ceea ce spun gurile
rele?! Mai mult decât atât, avocatul
"Daac-Hermes" nici măcar n-a contestat faptul că asemenea
discuţii au loc în Chişinău.
Dacă e să comparăm
hotărârea din 28 aprilie cu alte hotărâri pronunţate
de unii judecători de la Buiucani, vestiţi prin
"toleranţa" lor faţă de presă, observăm
că şi aceasta, parcă, a fost trasă la xeros. În hotărârea S. Gârbu, sunt pasaje
întregi ce n-au nimic în comun cu dosarul dat, ceea ce denotă
că judecătoarea n-a scris integral hotărârea, iar
examinarea cauzei a fost una formală".
Alexandru
Tănase,
avocatul TIMPULUI
"Daac-Hermes", fără să-şi dea
seama, s-a lăsat atrasă într-o cursă
periculoasă. "Articolul "Luxul în ţara
sărăciei" nu vizează compania dată, ci
ilegalităţile comise de către Cancelaria de Stat. Tocmai din
acest considerent, Judecătoria Buiucani nu şi-a motivat
hotărârea, căci, pur şi simplu, n-avea ce spune. Evident,
în spatele acestei farse judiciare, se află Cancelaria de Stat, care
vrea să scoată castanele din foc cu
"mâna" "Daac-Hermes"-ului. Din acest motiv,
"Daac-Hermes" ar trebui să-şi dea seama de
consecinţele ce vor surveni în cazul
în care hotărârea din 28 aprilie va rămâne în
vigoare. TIMPUL va acţiona guvernul R.
Totodată, Al. Tănase afirmă că
Judecătoria Buiucani a emis o hotărâre ce
contravine circumstanţelor de drept şi de fapt ale legislaţiei. "Instanţa dată nu era competentă să judece
acest dosar, deoarece cauzele privind apărarea reputaţiei
profesionale în activitatea unor agenţi economici sunt de
competenţa instanţelor economice. Iar TIMPUL
şi companiile "Daac-Hermes" au calitatea de agenţi
economici. Este principial faptul că în
textul Convenţiei Europene, precum şi în practica CEDO nu poate
fi găsită vreo sintagmă de genul acesteia - "critică
constructivă admisibilă". (Voronin
şi actuala Putere o foloseşte frecvent -n.r.). Dimpotrivă. Potrivit practicii CEDO, chestiunile ce prezintă interes pentru întreaga societate
("Afacerea Skoda" a fost de interes public) sunt considerate mai
importante decât răul provocat unor persoane prin dezvăluirea
unor informaţii. Libertatea presei presupune publicarea
unor zvonuri, afirmaţii sau judecăţi de valoare, a căror
veridicitate ziariştii nu sunt obligaţi s-o demonstreze".
____________________________________________________________________________________
CEDO a pronunţat
17 hotărâri pe dosare intentate R. Moldova
La 25 mai 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
pronunţat 17 hotărâri în acelaşi număr de
dosare intentate R. Moldova.
Într-un comunicat de presă
difuzat miercuri, Vitalie Nagacevschi, preşedintele ONG
"Juriştii pentru Drepturile Omului", a declarat că
"pentru moment, nu se cunoaşte dacă în aceste cazuri R.
Hotărarile vor fi făcute
publice la 15 iunie. În cazul în care R. Moldova va fi
condamnată, tot atunci se va afla cuantumul pagubelor morale şi al
celor materiale acordate petiţionarilor.
Василий Киртока: «Средства
массовой информации затопил негатив...»
КОМСОМОЛЬСКАЯ ПРАВДА,
1 июня 2004
Президент
компании Daac-Hermes уверен,
что для выхода из кризиса Молдове необходимо позитивное мышление ее граждан. На
его формирование должны влиять СМИ…
Василий Киртока,
один из крупных бизнесменов республики, о проблеме негатива в СМИ знает не
понаслышке. Некоторое время назад газета Timpul обвинила компанию Daac-Hermes в весьма
неблаговидных делах, что побудило последнюю подать судебный иск о защите чести
и достоинства. Автор той статьи, в частности, утверждал, что Daac-Hermes продала
правительству Молдовы сорок с лишним автомобилей Skoda по цене выше реальной на 7 тысяч евро
за штуку, при этом-де разница в стоимости осела в карманах участников сделки и
будет использована в предвыборной кампании партии коммунистов.
- Василий
Афанасиевич, так где же осели эти тысячи?
- Суть лживости
опубликованной Timpul
информации в том, что участниками сделки якобы были «прикарманены»
огромные деньги; как у нас водится, под это обвинение в финансовой
нечистоплотности подведена и политическая подоплека: у Daac-Hermes, мол, какие-то
особые связи с правящей партией. На самом деле все не так: руководство
Республики Молдова вело с чешским концерном Skoda Auto прямые
переговоры о приобретении автомобилей. Но концерн прямыми продажами не занимается
- он делает это только через своих официальных представителей в регионах. И так
как в Молдове именно Daac-Hermes является таким
представителем, мы и осуществили поставку, страхование, предпродажную
подготовку и осуществляем гарантийное сервисное обслуживание данных
автомобилей. Правда состоит в том, что в результате проведенных не нами
переговоров за каждый автомобиль было заплачено около 14,5 тыс.евро (а не 25 тыс., как утверждала газета). Это при том, что в нашем салоне эти машины стоят около 18 тыс.!
Вдобавок к этому концерн Skoda Auto (не Daac-Hermes, подчеркиваю!)
четыре автомобиля просто подарил молдавской стороне.
- Выходит, на
этой сделке вы практически ничего не заработали?
- В данном
случае для нас был важен сам факт, что в стране появится больше автомобилей
марки Skoda – это
имидж, это позитивное отношение к автомобилю, кстати – очень неплохому. В
данном случае мы получили выгоду нематериальную. Стало быть, разница в цене, на
которой построен материал, а следовательно, и
«прикарманенные» и «вымытые» тысячи – банальная ложь и клевета. Почему Daac-Hermes должна сносить
подобное? Почему Timpul
позволяет себе подобное? Кто сказал, что свобода слова означает свободу
очернительства? И кто решил, что правда бывает только со знаком минус: если газета
заполонила свои страницы негативом, то она правдива, а если видит в окружающем
мире и другие краски, кроме черной, – нет? Целому ряду
кишиневских газет, жестко осудивших наше обращение в суд, не хватило смелости,
независимости и элементарного чувства справедливости, чтобы опубликовать и
точку зрения компании. Значит, эти издания настолько не доверяют здравому
смыслу своих читателей, что предпочитают сервировать им однобокую информацию.
Но тогда что же это за правда? Не в этой ли
однобокости причина той злобы, которую буквально извергают сегодня многие
газеты? А ведь она не на пользу идет, а во вред читателям, обществу в целом…
Я бы предложил не только
журналистам, но и всему обществу задуматься над этими вопросами. По сути - речь
о качестве нашей журналистики, которая напрямую влияет на психику читателей и
поэтому просто обязана чувствовать ответственность за формирование позитивного
сознания людей. Потому что без него нет развития, нет движения вперед, нет
целеустремленности. Нет будущего.
Кстати, мы не обязаны давать
приведенные выше цифры, доказательства опубликованных фактов по закону обязана
обеспечить газета. Но я решил их обнародовать, чтобы на этом примере обсудить
более широкий круг вопросов.
«Неприязни к
журналистам не испытываю»
- Вы подали на
газету Timpul в суд?
- Да. В первой
инстанции они дело проиграли. Суд решил взыскать с газеты 1,350 миллиона леев.
- Не слишком ли
много? Не слишком ли жестко?
- Знаете, после
того, как появилась эта порочащая нашу репутацию статья, я поговорил с главным
редактором газеты. Решил, что тут нет никакого «заказа», что они просто
ошиблись. Но, к сожалению, никакого желания понять и исправить ошибку со
стороны Timpul я не
увидел. Более того, мне намекнули: если, мол, нас не удовлетворят несколько
неприметных строк о том, что произошла ошибка и мы не
отзовем иск, газета будет собирать компромат на нашу компанию и публиковать
его. Что мне оставалось делать в такой ситуации? Поступать, как это принято в
цивилизованных странах: защищать доброе имя компании в суде.
А потоки грязи, как меня и
предупредили, продолжают литься. И вновь журналисты с согласия, очевидно,
издателей демонстрируют неуважение к своим читателям и публикуют ложь, не
утруждают себя элементарной проверкой изложенных фактов...
- Какая-то личная
неприязнь к журналистам как к таковым у вас после этого появилась?
- Ни в коем
случае. Более того, никаких негативных эмоций я даже по отношению к журналистам
Timpul не
испытываю. У нас разное понимание свободы слова, т.е. разногласия, подобные
которым во всем мире решаются в суде. Вот и мы их решаем. Если бы написали обо
мне как о частном лице какую-либо несуразицу, скорее всего, я не стал бы
судиться. Но в данном случае речь о компании, у которой 120 000 акционеров,
4500 работающих, много местных и зарубежных партнеров с мировым именем. И всем
им небезразлично, кто их партнер, с кем они имеют дело. Понимают ли журналисты,
что подобными публикациями приносят вред не только Киртоке, но и десяткам тысяч
людей, в той или иной мере зависящим от нашей компании? Любая критика должна
основываться на конкретных фактах и аргументах, а не на предположениях и
абстрактных суждениях. И нет в этом деле никакой тайной подоплеки, хоть меня и
обвиняют в каком-то «политическом заказе». Мы занимаемся бизнесом, а не политикой.
И работаем при той власти и с теми людьми, что были избраны на законных
основаниях. Глупо ожидать, что где-то, в какой-либо стране бизнесмены возьмут
да и свернут свой бизнес только потому, что сменилась партия у власти. Тот, кто
поставил Дело, и сделал это с серьезными намерениями, обязан уметь
конструктивно сотрудничать с властью, избранной народом, и развивать свой
бизнес на благо экономики в целом. Ведь именно благодаря деятельности
бизнесменов у нас открываются новые предприятия, а значит – создаются новые
рабочие места, поступают налоги в бюджет, пополняется пенсионный фонд и т.д.
Средства на эти цели могут прийти только из бизнеса. Больше неоткуда. Должен
развиваться бизнес, работать производство, создаваться материальные блага. И
люди, которые этим занимаются, нуждаются в моральной поддержке общества. Коль
уж мы строим капитализм, так давайте делать это вместе.
Мне кажется, журналисты – первые,
кто должен это понимать. К сожалению, не у всех представителей нашей прессы
такое понимание есть, более того - к деловым людям отношение чаще всего
примитивно-враждебное. Потому, когда речь идет о бизнесе (рекламные статьи не в
счет), выискивается только негатив. Он просто заполонил иные печатные издания,
у нас негатив – уже традиция. Но эта традиция вредна обществу.
Я это говорю, хорошо осознавая,
что в «цивилизованном обществе» не принято критиковать прессу. Но почему? Ведь
когда клиенты нас критикуют, я все бросаю и внимательно прислушиваюсь к их
мнению, ведь они - наши клиенты и тем самым нас поддерживают. Я и работники
нашей компании – Ваши читатели, Ваши рекламодатели, т.е. Ваши клиенты. Будьте
добры, выслушайте меня и, по возможности, примите во внимание.
«Не хочу, чтобы
мои дети росли в атмосфере «чернухи»!
- Вы говорите,
СМИ чересчур загружены «чернухой». Но ведь она, как правило, самая рейтинговая…
- Это всеобщее
заблуждение! На самом деле все мы давно устали от новостей и информации со
знаком минус. Я сужу об этом и с точки зрения отца двух сыновей: я не хочу,
чтобы они жили в атмосфере «чернухи». И никто из родителей такого своим детям
не желает.
- Хорошо. Муж
приревновал жену и задушил ее в спальне. Это я вам так вкратце «Отелло»
Шекспира пересказал. Тоже ведь «чернуха». И одновременно - литературный шедевр.
Как быть, если негатив объективно существует вокруг нас?
- Никто не
предлагает замалчивать событие. Но журналисты должны не только говорить, «что»,
но и следить за тем, «как»! Я думаю, настала пора открыть в обществе широкую
дискуссию на тему свободы слова.
- Вам она не по
душе?
- Вовсе нет. Но
о свободе какого слова речь? О свободе нескольких сотен издателей и журналистов
грузить общество всем, что накопилось в них в течение жизни? Вы святые? Свобода
ВЕРНОГО слова – вот что нам необходимо. Свобода слова - это не свобода клеветы.
У пишущего, выступающего должен быть высокий уровень
компетентности и ответственности за написанное и сказанное. Должны быть
тормоза, табу, обязательная самоцензура. Журналисты должны любить людей. А у
нас? Обожаем прокурорский тон, заранее знаем, кто прав, кто виноват, готовы судить о том, в чем не разбираемся вовсе…
- Эдак мы и цензуру помянем добрым словом.
- Почему нет?
Вот есть полиция, которая вас защищает, когда в вас стреляет преступник. А кто
защищает вас, если выстрелят словом? А разве человек, который ранит, убивает
вас морально, не совершает преступление?
- Вы всерьез
полагаете, что негатив, идущий через СМИ, отрицательно влияет на страну?
- Я в этом
глубоко убежден. Это доказано наукой: отрицательная энергия человека
воздействует на окружающий его мир. К сожалению, сегодня люди бессильны перед
лицом коррупции, бюрократизма, нищенских условий жизни, они запуганы и унижены
этим бессилием. Оно парализует их волю, их желание изменить жизнь, их
стремление к лучшему, наконец. Им необходимо позитивное мышление, иначе не
перебороть это состояние. Когда молдавские СМИ будут формировать позитивное
мышление у граждан нашей страны, тогда у страны появится шанс выйти из кризиса.
Уверен, что так.
- Но правда в том, что сейчас в стране плохо. Нам,
журналистам, скрывать ее?
- Во-первых,
никто не может утверждать, что обладает абсолютной правдой. Она у каждого своя.
Во-вторых, если все время твердить «плохо, плохо, плохо», то люди становятся
рабами этого утверждения. И тогда в обществе главенствует чувство безысходности
и тщетности усилий что-либо изменить. А вы найдите и что-нибудь хорошее! Есть
же вокруг нас и хорошее, доброе, светлое. Хорошего больше. Неужели оно совсем
не заслуживает внимания? Но ведь только под его воздействием может заработать
стимул надежды, благодаря которому общество в целом способно выздороветь и не
дать злу умножиться!
«Мы не стареем.
Становимся опытнее, вот и все»
- Вот вы
говорите, журналисту нужны ценный опыт, ответственность, любовь к людям…
Старомодно как-то все это.
- Помните такого
журналиста, в свое время очень известного, А. Невзорова? Яростные такие, очень
негативные передачи делал. Потом повзрослел, стал мудрее. Пересмотрел некоторые
свои взгляды, понял какие-то ранее ускользавшие от него вещи. И перестал
выискивать негатив, занялся лошадьми. Документальные фильмы о них делает.
Добрые. Я думаю, человек понял, что существуют вечные ценности, их нужно
видеть, ощутить, оценить по достоинству. Они куда более
значимее низменных страстей, сеющих вражду в людях. С последними можно и
нужно бороться, но только другими методами, не теми, что сегодня используют
многие газеты. Позитивный настрой для журналиста просто обязателен. Рано или
поздно понимание этого приходит ко всем. Но лучше, если это произойдет раньше.
- Ну, постареть
еще успеем…
- А я заметил,
что люди не стареют. Просто становятся опытнее, мудрее, осторожнее в чем-то. И
все. Я не постарел в том, что люблю с молодости: в общении с друзьями, с
семьей, в работе. Скорее, я стал богаче знаниями. Старше, но не старее.
Никита ЗВЕРЕВ.
E
adevărat sau nu?
(O întrebare pentru Vasili Kirtoka, preşedintele
Companiei "Daac-Hermes")
TIMPUL, NR.130, 4 iunie
2004,
Pe 6 mai, ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, a împlinit 50 de ani. (Felicitări
tardive, dar fierbinţi şi, principalul, SCUMPE, din partea
redacţiei TIMPUL!) Cu acest prilej, dânsul a primit, pe
lângă alte cadouri, şi un Jeep Nissan
Xterra, de peste 50 mii dolari, oferit de un om de afaceri din
Chişinău. Acest businessman, se zice, a fost
şi el la omagierea sărbătoritului. Deocamdată, nu putem
demonstra cu documente de la vamă informaţia de mai jos, de aceea îl rugăm să ne ajute pe dl
ministru de Interne, Gheorghe Papuc, dar şi pe dl Vasili Kirtoka,
directorul Companiei "Daac-Hermes".
Astfel, am aflat că, în primele zile ale lunii
mai a.c., şeful Poliţiei rutiere republicane, Ghenadie Palii, şi
şoferul personal al lui Papuc, Victor Preabin, s-au deplasat în
Budapesta, Ungaria, de unde s-au întors cu un Jeep Nissan Xterra.
(Deplasarea la Budapesta a fost necesară pentru că Nissan Xterra este o maşină extrem de scumpă, de aceea nu
se importă în serie în RM, ci doar la comenzi speciale.)
Aşadar, este adevărat sau nu că automobilul a fost adus pentru
Gh. Papuc, iar plata a fost achitată prin transfer de către un
reprezentant al Companiei "Daac-Hermes", companie care e
distribuitorul oficial în RM şi al autoturismelor
"Nissan"? Am înţeles că automobilul, în care
erau Palii şi Preabin, a fost introdus în republică pe la Vama
Ungheni-Sculeni. Ştim că, zilele trecute,
automobilul despre care e vorba se afla într-una din boxele batalionului
Poliţiei rutiere municipale, situat pe Calea Ieşilor, având
literele de înmatriculare de Chişinău.
Dle Kirtoka, e adevărat că dvs. i-aţi
făcut cadou această maşină dlui Papuc? Greşim
sau nu atunci când spunem că oferirea cadourilor de către
cetăţeni unor funcţionari de stat e denumită în
limbaj juridic corupţie? E adevărat că atunci când
darurile sunt făcute de către businessmeni, acestora din urmă
afacerile le merg strună: că peste ei nu tăbărăsc
organele fiscale, Poliţia economică sau băieţii de la
Centrul pentru combaterea crimelor economice şi a corupţiei?
Ajutaţi-ne, dle Kirtoka, să aflăm
adevărul, pentru că nu mai dorim să greşim iar şi
să ne alegem cu un nou proces de judecată.
Cu
mult respect, redacţia TIMPUL
Businessul
şi Puterea. Împotriva Presei
TIMPUL, NR.132, 18
IUNIE 2004
Vasile
Kirtoka:"Sunt convins că jurnalismul trebuie supus cenzurii - acest
lucru pur şi simplu este obligatoriu"...
"Fenomenul Kirtoka" trebuie
odată şi odată să le fie de
învăţătură celor care fac politică în
ţara aceasta, întâi şi-ntâi, Opoziţiei
care mai devreme sau mai târziu va prelua conducerea R. Moldova. Aşa
cum, potrivit Constituţiei, Biserica e despărţită de stat,
la fel şi Businessul trebuie despărţit de... Putere.
Primul lucru pe care va trebui să-l facă
noua putere e să desecretizeze toate afacerile dintre Putere şi
Business, inclusiv ale acestui businessman care a devenit milionar într-o
epocă tulbure de jaf naţional, epocă pe care prietenul său,
viitorul ex-preşedinte Voronin, a denumit-o atât de plastic: "prihvatizaţia"...
Nu-mi face nici o plăcere
să scriu despre Vasile Kirtoka. Dar sunt obligat s-o fac. Pentru că
Kirtoka a devenit un "fenomen", el e un "simbol" al
îngemănării Businessului cu Puterea, o figură
emblematică a unei epoci dramatice din istoria noastră modernă
când se încearcă restauraţia vechilor practici şi
standarde sovietice în domeniul drepturilor omului şi al
libertăţii de gândire şi de expresie. Cine
e acest Vasile Kirtoka? Răspund: şeful de la
"Daac-Hermes" care, după ce şi-a
clădit un imperiu pe bonuri patrimoniale în epoca marelui jaf
naţional numit de Voronin "prihvatizaţia", astăzi se
hrăneşte din tranzacţii cu automobile şi din alte
tranzacţii care mai mobile, care mai imobile... Cu toate că afacerile
îi aduc venituri uriaşe, Kirtoka a mai pornit un
business, azi foarte profitabil - să stoarcă bani în formă
de amenzi de milioane din presă. Astăzi, când relaţiile
dintre Putere şi Justiţie sunt aşa cum le ştim, datul
în judecată a presei incomode regimului devine o afacere
rentabilă. Chiar dacă, până la urmă, nu poţi
scoate un ban de la un ziar, îl poţi,
totuşi, ruina şi închide, iar aceasta nu-i puţin... Prin ce mai e cunoscut Kirtoka publicului larg? Prin aceea
că acum câţiva ani devenise eroul cronicilor criminale din
presă: cineva, nu ştim de ce, a
încercat să se răfuiască cu el... Acest Kirtoka mai e
celebru în lumea oamenilor de afaceri şi prin capacitatea sa de a fi "flexibil" şi de a fi în relaţii
bune cu toate guvernările ce s-au perindat pănă azi în R.
Moldova. Nu s-a simţit rău pe vremea lui Snegur
şi Lucinschi, acum s-a lipit de Voronin şi afacerile-i merg
Skodă, pardon, brici. Nu are nici o
problemă cu cei de la combaterea corupţiei, nici cu cei de la fisc. Nici cu cei de la vamă. În timp ce mulţi oameni de afaceri au probleme cu Puterea,
Kirtoka nu are. Pentru că, într-un fel, el reprezintă Puterea:
e membru al Consiliului economic de pe lângă premierul Tarlev,
deseori poate fi văzut în delegaţiile care-l
însoţesc pe Voronin în marşurile lui turistice peste
hotare. Uneori, el este chiar organizatorul, sponsorul
acestor vizite. Noi am scris, de exemplu, despre vizita...
turistico-fotbalistică a lui Voronin în Olanda, organizată de
Kirtoka...
Cum credeţi, care organ de control din R. Moldova va fi nebun să se apuce să controleze afacerile
lui Kirtoka când el e în relaţii de prietenie cu
însuşi Voronin Vodă, căruia îi mai face uneori
şi câte un mic serviciu? E adevărat, acest gen de
"colaborare" dintre Business şi Putere are un
nume urât, ce miroase a articol din Codul Penal, dar numai nu la noi,
în R. Moldova. La noi e "în firea lucrurilor" ca
Businessul să mituiască şi să
corupă Puterea, iar drept răsplată, Puterea, închide ochii
când Businessul trece Vama. Şi trece de multe ori... Într-un
cuvânt, e uşor să faci business
prosper sub "umbrela" protectoare a lui Vladimir Voronin cel
Groaznic.
...Văzându-şi, la un moment dat, imperiul
ameninţat de un nevinovat articol din presă, businessmanul Kirtoka
s-a pus pe acordat interviuri ziarelor de limba rusă despre jurnalism,
condiţia presei şi a ziariştilor la etapa actuală.
După interviul din "Komsomolskaia pravda" (despre care noi am
scris) a urmat alt interiviu, cel de joia trecută
din "Kişiniovski obozrevatel", intitulat "Businessul
şi puterea. A patra". Este
clar că aceste interviuri au apărut ca reacţie la scandalul
"Afacerea Skoda". El încearcă să
se justifice, dar cum? Într-un mod nu atât
caraghios, cât... periculos. "Meditaţiile" lui
despre presă şi misiunea acesteia în societate au un miros puternic de naftalină stalinistă,
concluziile lui sunt copiate parcă din cuvântările lui
Vâşinski. Kirtoka se revoltă că
"instrumentele puternice de influenţă asupra
conştiinţei publice sunt lăsate, uite aşa foarte simplu, la
cheremul unei oarecare o sută de oameni. Şi
aceasta se cheamă libertatea cuvântului?" se
întreabă retoric şi patetic prosperul businessman.
Şi ca această întrebare să nu
lase loc pentru echivocuri, Kirtoka decretează: "Sunt convins
că jurnalismul trebuie supus cenzurii - acest lucru pur şi simplu
este obligatoriu"...
Iată aşa! Pentru Kirtoka nu există
Constituţia R. Moldova care proclamă libertatea cuvântului
şi dreptul cetăţeanului la informaţie corectă. Kirtoka
scuipă pe faptul că cenzura este
interzisă de Constituţie, dar şi de toate convenţiile
internaţionale, că în toate luările de atitudine ale
Consiliului Europei şi ale altor organisme internaţionale libertatea
presei este principala cerinţă. Dar să
continuăm "reflecţiile" proaspătului
"teoretician" în ale cenzurii: "Problema e cum să
introducem cenzura şi de unde să luăm cenzori. Poate trebuie să fie aleşi, poate trebuie să fie în
mod special pregătiţi". Aşadar, asta e
"problema" fundamentală a presei din R. Moldova: de unde
luăm cenzorii şi cum îi pregătim, ca să
fie cât mai "eficienţi". (Să reţinem: aceste
"reflecţii" aparţin unui om care
face parte din anturajul lui Voronin şi al lui Tarlev! Ne dăm seama,
deci, cine inspiră, din umbră, atacurile lui Voronin împotriva
presei independente!) Soluţia e foarte simplă: închidem
facultăţile de jurnalism şi deschidem în locul lor
facultăţi de cenzori. Noi propunem ca cenzorii să
nu fie persoane civile şi să fie pregătiţi la Academia
Militară (ori în cadrul SIS-lui)...
Kirtoka este
înspăimântat de accesul cetăţeanului la
atâta... "informaţie
negativă". "De ce le trebuie oamenilor atâta
informaţie negativă care pur şi simplu a umplut paginele
ziarelor?" se întreabă el. Presa, continuă Kirtoka,
trebuie să "le cultive oamenilor o
dispoziţie pozitivă". Nu este greu
să deduci că, în viziunea lui, "informaţia
negativă" e cea care poate deranja actuala Putere şi pe cei care
se hrănesc la umbra ei. Astfel, presa nu ar trebui să scrie despre
gestionarea frauduloasă a banilor publici, despre relaţiile obscure
dintre Putere şi unii reprezentanţi ai businessului, despre modul
în care se cheltuiesc banii adunaţi de la populaţie pentru
reconstrucţia Mănăstirii Căpriana, despre contractele
"secretizate" de vânzare-cumpărare a Skodelor dintre
Cancelaria de Stat şi Compania "Daac-Hermes" ş.a.m.d. De ce
societatea trebuie să afle atâta "informaţie
negativă" vizavi de marşurile turistice ale lui Voronin peste
hotare, ineficienţa politicii economice a guvernului, afacerile
deputaţilor şi miniştrilor, lichidarea independenţei
justiţiei? De ce presa ar trebui să le
spună oamenilor că ceva e putred în
Proaspătul ideolog al
"presei pozitive" se teme de "presa negativă" şi
consideră că cei mai periculoşi oameni pentru societatea
noastră sunt jurnaliştii. Din cauza că aceştia furnizează
"informaţie negativă", zice Kirtoka, cetăţenii nu
cred în viitorul acestei ţări şi, de aceea, o parte din ei
pleacă peste hotare, iar alta - fiţi atenţi! - se va include în acest "cor negativ"...
Asta-i buba! Aici e marele pericol: ca nu cumva oamenii să
afle mai multă informaţie şi să se includă în
respectivul "cor negativ" care ar putea mâine să voteze
împotriva acestei guvernări şi s-o arunce la groapa de gunoi a
istoriei... Pentru că, o dată cu guvernarea, vor trebui să fie aruncaţi la gunoi şi acei care o
slujesc, inclusiv unii businessmeni de genul Kirtoka... Adevăratul pericol
pentru societate nu-s jurnaliştii, ci aceşti kirtoci -
puneţi-l pe unul dintre aceştia în fruntea guvernului şi
prima hotărâre pe care va vota-o el va fi punerea la dubă a
jurnaliştilor şi înconjurarea R. Moldova cu un gard înalt
de sârmă ghimpată. Ca să nu
treacă peste el nici un gram de "informaţie negativă".
"Fenomenul Kirtoka" trebuie
odată şi odată să le fie de
învăţătură celor care fac politică în
ţara aceasta, întâi şi-ntâi, Opoziţiei
care mai devreme sau mai târziu va prelua conducerea R. Moldova. Aşa
cum, potrivit Constituţiei, Biserica e despărţită de stat,
la fel şi Businessul trebuie despărţit de... Putere.
Primul lucru pe care va trebui să-l facă
noua putere e să desecretizeze toate afacerile dintre Putere şi
Business, inclusiv ale acestui businessman care a devenit milionar într-o
epocă tulbure de jaf naţional, epocă pe care prietenul său,
viitorul ex-preşedinte Voronin, a denumit-o atât de plastic: "prihvatizaţia"...
DECLARAŢIE DE PRESĂ
a directorului săptămânalului TIMPUL, Constantin Tănase
Astăzi, 23 iunie, în jurul orei 9.00, reporterul
de investigaţii al săptămânalului TIMPUL, Alina Anghel, a
fost atacată de către doi necunoscuţi, la colţul blocului
în care locuieşte, pe Drumul Schinoasei. Cei doi
i-au aplicat mai multe lovituri cu o vergea de fier, inclusiv în cap.
A fost anunţată poliţia, după care Alina Anghel a fost
transportată la Spitalul municipal de urgenţă. În urma investigaţiei radiologice s-a constatat
comoţie cerebrală şi fractura antebraţului stâng.
În prezent, Alina Anghel este internată
în Secţia de neurochirurgie a Spitalului municipal de
urgenţă, ea necesitând un tratament complex. Menţionăm
că Alina Anghel a fost ameninţată, prin telefon, de
nenumărate ori. În timp, primele ameninţări coincid
cu publicarea articolului "Luxul în
Atacul banditesc de astăzi dimineaţă
împotriva ziaristei de la TIMPUL este legat, în mod direct, cu
două subiecte investigate de A. Anghel, care se intersectează: primul
- maşina de lux "Jeep Nissan XTerra", primită drept cadou
de către ministrul de Interne, Gh. Papuc, din partea preşedintelui
Companiei "Daac-Hermes", Vasile Kirtoka, şi al doilea - procesul
intentat de Compania "Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI şi a
A. Anghel. Dorim să se reţină în
mod special faptul că atacul a fost organizat azi, 23 iunie, în
AJUNUL examinării în Curtea de Apel a dosarului
"Daac-Hermes" împotriva TIMPULUI, fixată pentru
mâine, 24 iunie. Consider că acest atac este
inspirat şi organizat de acei care au un interes deosebit ca
dezvăluirile făcute de TIMPUL să nu ajungă la
cunoştinţa opiniei publice. În spatele acestui atac stau
persoane din conducerea politică a R. Moldova - înainte de toate,
preşedintele V. Voronin, care e în bune relaţii de prietenie
şi cu ministrul Papuc, şi cu preşedintele de la
"Daac-Hermes", Kirtoka, personaj care cu două
săptămâni în urmă publica un interviu în care
cerea categoric introducerea cenzurii. Şi dacă
cenzura încă nu a fost introdusă oficial, se apelează la
atacuri de acest fel. Acum câteva săptămâni,
Voronin a declarat că presa independentă a
sălbătăcit. Incidentul de azi demonstrează că a
şi fost dată comanda ca această presă să
fie "îmblânzită" cu o rangă în cap. Unele
publicaţii (ca, de exemplu, FLUX) sunt ameninţate că li se va da foc sediilor şi tipografiilor, altele (ca
"Moldavskie vedomosti") sunt strangulate cu procese comandate, iar
dacă nu se îmblânzesc - se pune la cale răfuiala
fizică cu ziariştii.
Acest atac este un act de
intimidare, dar şi un avertisment făcut întregii prese
democratice: ca să i se închidă gura şi să
înţeleagă cine-i adevăratul stăpân în
această
Astăzi, nu numai libertatea de expresie este violată, ci şi elementarele drepturi ale
omului. Prin acest atac banditesc, Puterea a intrat din plin în campania
electorală şi a dat de înţeles presei democratice că
nu este dispusă să glumească cu ea. Puterea are nevoie de o
presă docilă, total aservită, aşa cum e "Liga
jurnaliştilor profesionişti" şi de aceea, va proceda
după legile junglei. Breasla ziaristică trebuie să
se solidarizeze în faţa acestui pericol, să sensibilizeze
opinia publică din
23 iunie 2004
ATACUL ASUPRA
ZIARISTEI ALINA ANGHEL ESTE ORGANIZAT DE
VLADIMIR VORONIN,
sustine Constantin Tanase
AGENTIA DE PRESA “FLUX”, 23 iunie 2004
"In spatele atacului banditesc asupra ziaristei Alina Anghel stau persoane
din conducerea politica a Republicii Moldova reprezentata de presedintele
Vladimir Voronin, care este in bune relatii de prietenie cu ministrul Papuc si
cu presedintele "Daac-Hermes" Vasile Kirtoka", a declarat
miercuri presei redactorul-sef al ziarului "Timpul" Constantin
Tanase, informeaza AP FLUX.
Potrivit lui, atacul de miercuri asupra Alinei Anghel este inspirat si organizat de "persoane care au interes
deosebit ca dezvaluirile facute de publicatia "Timpul" sa nu ajunga
la cunostinta opiniei publice". "Acum cateva saptamani, Voronin a
declarat ca presa independenta a salbatacit, iar incidentul de astazi
demonstreaza ca a fost deja comanda ca aceasta presa sa
fie "imblanzita" cu o ranga in cap. Unele publicatii, ca de exemplu,
"Flux"-ul, sunt amenintate ca li se vor da foc sediilor si
tipografiilor, alte sunt strangulate cu procese comandate, iar daca nu se
imblanzesc - se pune la cale rafuiala fizica a ziaristilor. Acest atac este un act de intimidare, dar si un avertisment facut
intregii prese democratice ca sa inteleaga cine este stapanul in aceasta
El a reamintit ca Anghel a fost amenintata in repetate
randuri, primele "semnale" fiind articolul "Luxul in tara
saraciei", in care Alina facea unele dezvaluiri ale tranzactiei cu
automobile de lux Skoda dintre Cancelaria de stat si Compania
"Daac-Hermes". "De asemenea, atacul banditesc impotriva
ziaristei de la "Timpul" este legat, in mod direct, de doua subiecte
investigate de Alina, care se intersecteaza - primul este masina de lux
"Jeep Nissan Xterra", primita drept cadou de catre ministrul de
Interne Gheorghe Papuc din partea presedintelui Companiei
"Daac-Hermes" Vasile Kirtoka, si al doilea - procesul intentat de Compania
"Daac-Hermes" impotriva ziarului "Timpul" si a Alinei
Anghel. Atacul a fost organizat in ajunul examinarii in
Curtea de Apel a dosarului "Daac-Hermes" impotriva publicatiei
"Timpul", fixata la 24 iunie curent. Alina are o inregistrare
telefonica a acestor amenintari", a spus Tanase.
Colega acestuia, Natalia Cojocaru, a spus ca agresorii i-au
aplicat Alinei mai multe lovituri cu un baston de fier, inclusiv in cap, i-au
furat geanta, inscenand un jaf. "Alina a retinut infatisarea lor, iar in
ograda erau vecinii care au urmarit scena. A fost anuntata
politia. Alina Anghel a fost transportata la Spitalul municipal de
Urgenta, unde s-a constatat comotia cerebrala si fractura antebratului stang. In prezent, Alina este internata in Sectia de neurochirurgie a
Spitalului de Urgenta, ea necesitand un tratament complex", a spus
Cojocaru.
La randul sau, juristul de la Comitetul
Ziarista Alina Anghel va avea
protectie speciala pe perioada cat va fi in spital, mai informeaza AP FLUX.
CRIME ÎN PLINĂ ZI
Natalia Cojocaru,
TIMPUL, nr.133, 25 iunie
2004,
Un nou fel de cenzură: lovituri cu
ranga în cap
Miercuri, 23 iunie, în jurul
orei 9.00, colega noastră, ziarista de investigaţie Alina Anghel, a
fost atacată, la colţul blocului în care locuieşte, de doi
tineri necunoscuţi care au năvălit asupra ei cu o rangă de
fier, aplicându-i multiple lovituri în cap şi în piept.
Surprinşi de ţipătul victimei însângerate şi al
unui martor ocular - o angajată a Oficiului Poştal din apropiere -
agresorii au luat-o la fugă, luând de jos
şi geanta ei.
Alina a găsit puteri să
se ridice de jos şi să se întoarcă acasă. Mama ei a telefonat la "Salvare" şi la
poliţie. Ea a fost internată la Spitalul de urgenţă din
Chişinău, cu comoţie cerebrală, antebraţul stâng
fracturat şi o plagă la cap. Alina necesită un
tratament complex în Secţia de neurochirurgie.
Comisariatul de poliţie Centru a intentat un dosar
penal, nr.2004010912, pe caz de "sustragere deschisă,
însoţit de violenţă, a genţii de la
cetăţeana Alina Anghel, pricinuindu-i o pagubă materială
în sumă de 1600 de lei". Anchetarea cazului a fost
începută de Petru Casapu, şeful Secţiei poliţie
criminală, şi Victor Ursu, şeful Secţiei jafuri de la acest
comisariat.
Amintim că Alina Anghel a scris mai multe materiale de
investigaţie în care au fost luaţi în vizor ministrul de
Interne, Gheorghe Papuc, prim-viceministrul de Interne, Vladimir Botnari,
precum şi afacerile dintre Compania "DAAC- Hermes", în
persoana lui Vasile Kirtoka, şi Cancelaria de Stat, în persoana lui
Pantelei Tâltu. Anterior, pe parcursul a câteva luni, ea a fost
sunată, la domiciliu şi la serviciu, un tip necunoscut
spunându-i că "cineva, de sus" a comandat să fie
bătută.
MAI acreditează ideea de jaf
Supoziţiile juriştilor
independenţi precum că acest caz va fi
calificat ca jaf, excluzând orice legătură cu activitatea ei
jurnalistică, şi nicidecum ca tentativă de omor sau, cel
puţin, ca atac banditesc, s-au adeverit. Peste câteva ore de la
actul de agresiune, ofiţerul de presă al Ministerului de Interne,
Eugen Viţu, a declarat pentru Agenţia de ştiri BASA-press
că poliţia investighează cazul ca pe un "jaf ordinar"
şi a adus, în favoarea acestei versiuni, argumentul că cei doi
tipi au încercat să-i smulgă poşeta, iar pentru că ea
s-a opus, au lovit-o. O declaraţie similară a făcut şi
şeful poliţiei criminale a Comisariatului de poliţie Centru,
Petru Casap, care, împreună cu alţi trei poliţişti, a
discutat cu Alina în salonul de la spital. Casap a refuzat să ofere ziariştilor informaţii elementare -
în baza cărui articol a fost intentat dosarul penal. La
insistenţa unui jurist care monitorizează cazul, el a spus un singur
cuvânt: "Jaf!". De altfel, în
cererea de intentare a dosarului penal, care i-a fost prezentată Alinei
spre semnare, era scris că " a fost
jefuită, apoi bătută". Alina a refuzat, iniţial, să semneze, spunând că totul a fost invers. "Ei nu s-au repezit la geantă, ci să mă
lovească. Au lovit cu putere, fără să
manifeste interes faţă de geantă. Abia la sfârşit au
luat geanta, care era jos". Poliţiştii
au insistat: "Nu e principial acest lucru".
Oare? Dar de ce
nu s-a mers pe varianta "tentativă de omor", căci ziarista
a fost atacată cu o bară de fier, fiecare lovitură, din cele
cinci, putându-i fi fatală? Sau bara de
fier nu contează, ci contează că tipii s-au priceput să-i
ia poşeta, posibil, pentru a-i expedia pe poliţişti pe o
pistă falsă? Şi, dacă nu "e principial acest
lucru", de ce nu au rescris cererea ca aceasta
să fie formulată exact cum a relatat victima care, de altfel, a dat
depoziţii fără asistenţa unui avocat? Şi mai avem o
întrebare către MAI: câte jafuri se fac la 9
dimineaţă, hoţii ieşind să-şi
întâlnească victima cu o bâtă de fier şi,
în loc să-i smulgă geanta, o doboară lovind-o cu
bâta în cap? Victima a menţionat că poşeta era la
pământ şi nu i-a interesat pe nici
unul dintre ei până în clipa când au rupt-o la
fugă. Şi ar mai fi ceva: de ce a fost
calificată infracţiunea ca jaf înainte de a vorbi cu victima,
discuţia anchetatorilor cu ea având loc după ora 13.00,
miercuri? De ce pe indivizi nu i-au interesat
bijuteriile de aur pe care le avea Alina?
După ce a fost difuzată
versiunea MAI, Alina Anghel a dat o declaraţie: "Nu poate fi vorba de
jaf. Atunci când am ieşit din casă, am văzut un tip care stătea la colţul casei. Abia
când am ajuns la colţ şi am văzut un
alt tip în faţa mea, iar celălalt - din spate, am
înţeles cine sunt ei. Unul m-a înşfăcat de
mână, ca să mă oprească din
mers. După aceasta, m-au doborât şi au început să mă bată în cap. Geanta căzuse jos, ei puteau să o ia lesne, dar continuau să
mă lovească. Abia când l-am lovit pe unul cu piciorul şi o
femeie a strigat, celălat a luat geanta şi au fugit. Declaraţia
Serviciului de presă al MAI este mincinoasă, falsă, mai ales
că le-am spus şi celor de la poliţie că nu voi semna o
cerere în care faptele erau expuse exact invers decât cum le-am relatat
eu. În al doilea rând, nu a fost nici un
fel de opunere din partea mea în faţa agresorului, cum a
menţionat Eugen Viţu. Cum să te opui unuia care îţi
dă cu ranga în cap?". Alina este convinsă că, dacă nu reuşea
să-şi acopere capul cu mâinile, starea ei putea fi mult mai
gravă, pentru că cel cu bâta de metal ţintea să o
lovească în cap cât mai tare...
Alina a spus, de asemenea, că, duminica trecută, a fost sunată din nou de aceeaşi persoană
necunoscută care i-a prezentat următorul scenariu: "Dacă nu
vei lansa zvonul că ai fost bătută, vei fi bătută cu
răngi de metal de doi narcomani, "maloletki". Cei care au
comandat răfuiala sunt de la poliţie".
"Am motive să cred
că în atac este implicată conducerea Ministerului de Interne,
dar nu exclud nici legătura cu cazul "DAAC-Hermes", a mai
adăugat Alina. La această acuzaţie, ministrul de Interne s-a arătat foarte calm. Citat de Eugen Viţu,
Gheorghe Papuc a declarat: "Noi avem lucru de făcut, nu să ne
răfuim cu ziariştii. Este înjositor să
faci aşa lucru cu un ziarist". Ministrul încearcă,
de asemenea, să deplaseze accentele pe ideea unui
jaf ordinar, menţionând că, din păcate, asemenea cazuri se
întâmplă zilnic!
În prima fază a
anchetei, Alinei i-a fost prezentată o cartotecă pentru identificarea
criminalilor. Ieri, urmau să fie conturate
portretele-robot ale celor doi agresori.
Компания Daac-Hermes осуждает
высказывания главного редактора газеты Timpul
INFOTAG, 25 iunie 2004
Известная в Молдове компания
Daac-Hermes распространила в четверг заявление, в котором выразила журналистке
Timpul Алине Ангел сочувствие и сожаление.
В документе, переданном в
"ИНФОТАГ" для распространения, компания "искренне надеется, что
начатое правоохранительными органами расследование факта нападения на
журналистку выявит виновников данного преступления".
В компании вызвали недоумение
заявления о связи между нападением на журналистку и судебным разбирательством
по иску Daac-Hermes к Timpul, с которыми выступил
главный редактор газеты Константин Тэнасе.
"Считаем, что это не что
иное, как использование столь драматичного и болезненного для журналистки инцидента
во имя достижения личных интересов руководителя газеты", - отмечается в
заявлении.
В документе подчеркивается, что
Daac-Hermes не использует подобные формы диалога с оппонентами и никоим образом
не заинтересована в затягивании судебного процесса,
который в четверг был отложен из-за этого несчастного случая.
"Мы не заинтересованы в
появлении подобных "зацепок" у оппонентов, в сокрытии каких-либо
фактов, и стремимся к скорейшему завершению процесса, исход которого очевиден
вследствие лживости информации, опубликованной газетой Timpul", -
говорится в заявлении.
Компания подчеркивает, что
"корректность и уважительное отношение к согражданам являются
основополагающими принципами ее деятельности".
"Именно поэтому, в ответ на
растиражированную газетой ложь, следуя цивилизованным методам установления
истины, компания обратилась в суд. И именно поэтому не одобряем реакцию
главного редактора газеты, который пытается сделать своеобразный пиар,
используя несчастье своей подчиненной", - отмечается в документе, полный
текст которого размещен на сайте www.infotag.md в разделе
"ИНФОТАГ-ФОРУМ".
Comentariul
Preşedintelui Republicii
în
legătură cu declaraţiile unor ziare şi ale unor
formaţiuni politice privind
atacul
asupra reporterului publicaţiei „Timpul”, Alina Anghel
http://e-gov.moldova.md/newsnew(rom).nsf/0/70e355dff9b7f393c2256ec1002449f4?OpenDocument
26 iunie 2004
Regret că atît colegii jurnalistei pătimite, cît şi
liderii unor organizaţii obşteşti şi politice au
renunţat atît de uşor la elucidarea cauzelor reale al celor
întîmplate. Sînt indignat că o poziţie atît
de solidară este expusă fără a o
argumentare elementară, iar declaraţiile acuzatoare poartă un
caracter vădit provocator. Există tot mai puţine motive pentru a
considera că această poziţie este
expusă de nişte persoane care doresc sincer să se clarifice
asupra cazului, care sînt cu adevărat interesate în
identificarea făptaşilor, fie ei huligani ordinari, fie provocatori
politici.
Ţin să amintesc că
societatea noastră a mai avut de a face cu astfel de trucuri şi
combinaţii, nu mai puţin dramatice şi nu mai puţin cinice.
Şi că de fiecare dată acuzaţiile înaintate
guvernării nu numai că s-au dovedit a fi absolut inconsistente, dar
au ajuns să-i discrediteze pe acuzatorii înşişi,
atît în Moldova, cît şi peste hotarele ei.
Lipsa de scrupule şi sadismul politic nu sînt
modalităţile cele mai indicate de cîştigare a adepţilor într-o societate
democratică. Sînt convins că tactica terorii
informaţionale şi a calomnierii nu le va
aduce rezultatul scontat celor care se autointitulează opoziţie.
Timpurile fărădelegilor fasciste în
Societatea noastră este
astăzi suficient de matură şi informată pentru a-şi da
seama, fără dificultăţi, cine într-adevăr
profită de pe urma acestui atac infam asupra jurnalistei. Pentru toţi
cetăţenii ţării noastre este clar
că a-ţi acoperi neputinţa politică cu viaţa şi
sănătatea angajaţilor mass-media este un lucru pe cît de
josnic, pe atît de ticălos. A renunţa, de dragul propriilor
ambiţii, la stabilirea adevărului, a exercita presiuni asupra
anchetei în scopuri electorale este un lucru
inadmisibil.
Sînt sigur că îi vom
găsi şi pedepsi pe făptaşi, iar acuzatorii de astăzi
îşi vor prezenta scuzele. Îi doresc Alinei Anghel
însănătoşire cît mai grabnică. Cred
că, în pofida celor întîmplate, ea îşi va păstra principialitatea şi devotamentul
faţă de meseria aleasă.
“Cazul Alina Anghel” - nimic nou dupa
noua zile de la atentat
Ina Prisăcaru
TIMPUL,
nr.134, 2 iulie 2004
Au trecut nouă zile de la atacul
asupra colegei noastre, Alina Anghel. Ce a reuşit să facă
poliţia în acest răstimp pentru a dezlega cazul Alinei?
De vinerea trecută, totul a
rămas neschimbat: nu s-a dat de urma nici unuia dintre atacatori, iar
grupul de anchetatori examinează în continuare dosarul categorisit
la capitolul "jaf ordinar". Singurele noutăţi referitoare
la atacul de miercurea trecută au fost "ploaia" de
declaraţii împotriva presei libere, a politicienilor şi a
structurilor internaţionale care au zis că atacul asupra A. Anghel nu
este un jaf ordinar, ci un atentat la viaţa ziaristei şi a presei
libere din R. Moldova. Declaraţiile virulente au venit
din partea Puterii şi a mass media controlate de guvernare.
Dar s-o luăm de la capăt. Sâmbătă,
înainte de a pleca la Istanbul, V. Voronin lansează un
"comentariu" dur, plin de expresii violente - sadism politic,
fărădelegi fasciste, teroare informaţională, calomniere -
în care şi-a permis să compare atentatul din dimineaţa
zilei de 23 iunie cu "trucuri şi combinaţii, nu mai puţin
dramatice şi cinice" întâmplate în societate.
În final, şeful statului se arată sigur (!) că
făptaşii vor fi găsiţi şi pedepsiţi, iar
"acuzatorii de astăzi (toţi cei care au fost de partea TIMPULUI
şi a A. Anghel - n.n.) îşi vor
prezenta scuzele". Peste o zi, luni dimineaţă, purtătorul de
cuvânt al Ministerului de Interne, Eugen Viţu, vine cu o
declaraţie ce seamănă mai mult cu o
executare a ordinului generalului Voronin. "A fost
identificat unul dintre atacatorii ziaristei. Acesta se află
în evidenţa poliţiei pentru infracţiuni similare comise
în zona în care locuieşte A. Anghel", a
afirmat Viţu. Fals! Alina nu a identificat pe
nici unul dintre atacatori. Ea doar le-a zis anchetatorilor, care i-au
prezentat un album al infractorilor aflaţi
în evidenţa poliţiei, că un tânăr are UNELE
TRĂSĂTURI COMUNE cu agresorul. Dar între "a semăna
puţin" şi "a identifica" e distanţă
mare. Ce se ascunde atunci în spatele unei asemenea declaraţii:
incompetenţa lui Viţu, care lucrează mai bine de cinci ani
în structurile poliţieneşti, sau obsesia de a
executa fără crâcnire indicaţia preşedintelui
Voronin?
Relevant e faptul că nici grupul de anchetă,
singurul care ştie bine ce se
întâmplă cu acest dosar, nici comisarul Zubic, care a luat sub
control cazul A. Anghel, nu au făcut declaraţii similare cu cele ale
lui Viţu. Deocamdată, nu există nici o noutate
în “cazul A. Anghel”. Poliţia nu a reuşit să dea de urma nici unuia din atacatori. La fel, nu s-a
găsit nici unul din obiectele furate. Portretul-robot al
unuia din presupuşii atacatori a fost distribuit la vreo şapte
subdiviziuni poliţieneşti, cum ar fi SCUT, "Fulger" ş.
a.
La sfârşitul săptămânii trecute,
ministrul adjunct de Interne, Vladimir Botnari, a declarat în parlament
că anchetatorii "investighează toate versiunile", inclusiv
cea privind o posibilă răfuială pentru investigaţiile
scrise de A. Anghel. Alina, însă, deocamdată, nu a fost
întrebată de anchetatori despre nici un subiect scris de ea. La fel,
deşi ambii consilieri de presă, al MAI şi al Inspectoratului
general de poliţie, au declarat că dosarul ziaristei ar putea fi
recalificat ca "atac tâlhăresc", ieri, în prima
jumătate a zilei, dosarul îşi păstra în titlu
vechiul articol (187) din Codul Penal. "Consider în continuare
că atentatul asupra mea este legat de materialele
critice, în special, cele scrise la adresa conducerii MAI, a Cancelariei
de Stat şi a Companiei "Daac-Hermes". Înclin să cred că este un atac la comandă, deoarece,
deocamdată, nici o urmă care ar fi putut conduce la identificarea
atacatorilor n-a fost de folos. Am tot temeiul să nu
cred că acţiunea penală intentată împotriva
presupuşilor atacatori va fi dusă până la capăt
atâta timp cât în funcţiile-cheie ale MAI, dar şi
ale republicii stau persoane cu un trecut şi un prezent dubios", a
declarat A. Anghel.
...Săptămâna aceasta, după
declaraţia lui Viţu, a urmat o linişte
adâncă. Probabil, pentru că a fost lipsă
Voronin. În week-end sau săptămâna viitoare am
putea să ne aşteptăm la nişte
schimbări de situaţie.
În situaţia în care se munceşte asupra
dosarului, nu putem face nici un fel de
afirmaţii. Ne permitem, însă, să
punem la îndoială definitivarea corectă a anchetei, nu
atât din cauza echipei de anchetă, care munceşte zi de zi la
acest caz, cât din cauza superiorilor acesteia. Ne referim, înainte
de toate, la ministrul de Interne, Gheorghe Papuc, cel vizat de presă
(inclusiv în articolele semnate de A. Anghel) în temeiul mai multor
ilegalităţi: diploma sa universitară falsă, trafic de
influenţă, promovarea unor funcţionari bănuiţi de omor
(cazul Axentiev) sau incompetenţă, acceptarea unor cadouri scumpe
(Jeep Nissan-Xtera, dăruit de directorul Companiei
"Daac-Hermes") ş. a. Îl avem în vedere şi pe
procurorul general-adjunct, Valeriu Gurbulea, care a fost acuzat de
Asociaţia "Adjuta-Civis" (prin probe) că "e implicat
într-un sistem de corupţie, ai cărui membri sunt
funcţionari ai MAI, ai Procuraturii Generale şi ai altor
instituţii de drept". Ambii au fost numiţi
în funcţie de preşedintele Voronin.
Mulţumim pentru susţinere!
La atacul produs miercuri, 23 iunie, asupra ziaristei Alina
Anghel au reacţionat mai multe structuri media naţionale şi internaţionale:
Organizaţia Jurnaliştilor din Europa de Sud-Est
(SEEMO), Reporterii fără Frontiere, OSCE, Comitetul pentru
protecţia jurnaliştilor de la New York, Comitetul Helsinki pentru Drepturile
Omului, Centrul Independent de Jurnalism, Asociaţia Presei Electronice,
"Acces-Info" ş. a.
Le mulţumim pentru susţinere şi colegilor de
la Agenţiile BASA-press, Info-Prim, DECA-press, REPORTER.MD, de la ziarele
"Jurnal de Chişinău", "Flux", "Novoe Vremea",
"Democraţia", "Opinia", "Unghiul", de la
posturile "Antena C", "Euro TV Chişinău",
"Europa Liberă", BBC, tuturor celor care au mediatizat cazul
Alina Anghel, precum şi cititorilor noştri care ne-au telefonat
şi ne-au scris pe parcursul acestor zile, transmiţându-ne
mesaje de solidaritate.
Curtea de Apel a obligat ziarul
"Timpul" sa plateasca despagubiri companiei "Daac-Hermes"
BASA-PRESS
Curtea de Apel Chisinau a lasat in
vigoare decizia Judecatoriei sectorului Buiucani, care obligat redactia
ziarului "Timpul" sa plateasca companiei
"DAAC-Hermes" o despagubire de 1 milion 350 mii lei (cca 112 mii
USD).
Curtea de Apel a
decis ca ziarul "Timpul", prin publicarea, la 16 ianuarie a.c., a
unui articol despre tranzactia de livrare a unui lot de autoturisme Skoda,
distribuite presedintilor de raioane si sefilor de oficii teritoriale ale
Cancelariei de Stat, a cauzat prejudicii pecuniare si morale Companiei
"DAAC-Hermes".
Redactia
ziarului "Timpul" si-a anuntat intentia de a contesta in instanta
superioara hotararea Curtii de Apel, invocand ca aceasta ar fi,
"contradictorie si tendentioasa, la fel ca si modul in care a decurs
intregul proces". "Am fost siguri ca vom pierde procesul si la Curtea
de Apel. Desi mai avem dreptul sa atacam decizia si la Curtea Suprema de
Justitie, suntem convinsi ca nici in aceasta, ultima instanta, nu vom avea
castig de cauza pentru ca procesul "DAAC-Hermes impotriva
"Timpului" e unul comandat de actuala putere impotriva presei. Dupa
aceasta vom prezenta dosarul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Acolo nu
ai cum pierde un asemenea proces", se arata intr-o declaratie a
saptamanalului.
Intre timp
redactia "Timpul" a decis sa modifice denumirea saptamanalului din
"Timpul info-magazin" in "Timpul de dimineata". "Am
fost siliti sa adoptam aceasta masura de precautie stiind cat de operative sunt
instantele noastre de judecata cand e vorba sa inchida gura unui ziar", se
arata in editorial de vineri semnat de redactorul-sef al saptamanalului,
Constantin Tanase. "Timpul de dimineata" urmeaza sa apara de doua ori
pe saptamana, miercuri si vineri.
Avocatii
saptamanalului considera ca reprezentantul in instanta a companiei
"DAAC-Hermes" nu a putut demonstra ca faptele descrise in articol nu
corespund adevarului, singura greseala constituind-o numarul inexact de
automobile livrate pentru Guvern, fiind vorba nu despre 42, ci despre 40 de
unitati.
La randul sau,
juristii de la "DAAC-Hermes" se arata nemultumiti pe motiv ca
despagubirea de 1 milion 350 mii lei nu ar acoperi prejudiciile suportate de
companie.
Compania
"DAAC-Hermes" a pretins de la ziarul "Timpul" despagubiri
in valoare de aproape 2 milioane USD. Anterior, organizatii de media si
reprezentanti ai opozitiei politice au calificat actionarea in judecata a
ziarului "Timpul" si revendicarea unei despagubiri exorbitante, de
natura sa conduca la falimentarea redactiei, drept un procedeu cu aparente
legale, dar antidemocratic in esenta, care certifica ingradirea dreptului la
exprimate si surparea deliberata a presei neinregimentate.