Dosarul DEPRIVATIZARII
Statul sau altcineva a pus ochiul pe
hotelul “Dacia”
autor:
Mihai Darie
Jurnal de Chisinau, nr. 191 din 15 august 2003
În
1999, hotelul “Dacia” a fost privatizat în conformitate cu Legea RM Nr.
1217-XIII din 25 iunie 1997 “Cu privire la programul de privatizare în anii
1997-1998 “care, conform unei decizii a Parlamentului, a rămas în
vigoare până în prezent.
Pe atunci hotelul “
La 6 iunie 2003, Judecătoria
economică a RM a pronunţat o hotărâre în
acţiunea civilă Nr. A8-7a/03, la cererea Procuraturii către
Curtea de Apel, în interesele Cancelariei de Stat a RM, prin care
contractul de vânzare-cumpărare a imobilului hotelului “Dacia” este
considerat nevalabil. În calitate de pârât, printre
alţii figurează şi SRL hotelul “Dacia”, proprietarul imobilului
indicat, succesor al întreprinderii mixte “Selicat-Mix”, căreia,
în baza unui contract de împrumut, i s-a repartizat de la firma
Kungan Overseas Corp (Lichtenstein) un credit în valoare de 2.200.000
dolari. Creditul în cauză a fost înregistrat
la Banca Naţională a Moldovei, prin eliberarea certificatului
corespunzător. La 31 ianuarie 2003, creditul “Kungan Overseas Corp”
a cedat drepturile prevăzute în contract firmei belgiene “Vicol-NV”.
Faptul ca atare a fost de asemenea înregistrat la Banca
Naţională a Moldovei. Pentru a garanta respectarea tuturor
angajamentelor de către SRL hotelul “Dacia”, prevăzute în
contractul de împrumut de la 9 februarie 1999, firma “Vicol-NV” şi
SRL hotelul “Dacia” au încheiat un contract de rigoare privind amenajarea
clădirii hotelului “Dacia”, precum şi a teritoriului pe care este
amplasat. Acest contract a fost, la rându-i, legalizat şi
înregistrat în registrul bunurilor imobiliare cu Nr. 0100520119 la
Oficiul Cadastral Teritorial al mun. Chişinău.
Astfel, prin Hotărârea din 6 iunie 2003, Judecătoria
economică lezează drepturile de creditor-gajist al SRL hotelul
“Dacia” în litigiul pentru bunurile imobiliare.
În fine, acesta ar fi,
în linii generale, litigiul dintre SRL hotelul “Dacia” şi statul RM,
care, în 1999, a scos la vânzare hotelul “Dacia”, pentru care i s-a
oferit o sumă impunătoare nu doar pentru acea perioadă, dacă
ţinem cont de cursul valutar al leului faţă de dolar, dar suma
rămâne impunătoare şi în prezent. Peste
douăzeci milioane de lei nu-i ia din drum nici
chiar Ministerul Finanţelor. Schimbând hotelul
pentru suma indicată, statul a fost, desigur, în câştig.
Atunci când RM promova un program concret de privatizare.
Şi acum intrăm, se pare, într-un alt program, la fel de drag,
de deprivatizare. Căci hotărârea Judecătoriei economice
anume asta prevede - hotelul “Dacia” să fie înapoiat Cancelariei de
stat. Toate parcă bune, dacă hotărârea în cauză
nu ar indica şi faptul că Departamentul pentru privatizare trebuie
să restituie, prin intermediul Ministerului finanţelor, cele peste 20
mln lei, fostului deja proprietar. Executorul
judecătoresc a şi intrat în rol. Înstrăinarea
proprietăţii de la proprietar a şi început. Firma
particulară care a pus dolarii sau milioanele de lei la bătaie
aşteaptă să i se restituie totul,
până la ultimul bănuţ. În caz contrar, statul este în flagrant cu legislaţia în vigoare.
Milioanele pot şi trebuie să fie restituite
prin intermediul Ministerului Finanţelor. Acest minister, însă,
nu doreşte să participe la spectacol,
căci altfel nu-l putem numi, nici în calitate de spectator, deoarece
reprezentanţii săi refuză să se prezinte la procedurile de
primire-predare. O fac, fireşte, de nevoie. Conştientizând
că anume acest minister va fi impus să
facă rost de încă alte 20 mln lei. Care nu au fost şi nici
nu ar fi putut să fie prevăzute în
buget.
În realitate, nici nu e vorba
doar de aceste puţin peste 20 mln. De lei. Suma, indiscutabil,
este mai mare. Chişinăuenii şi nu numai
ei îşi amintesc cum arăta şi ce
prezenta hotelul “
Sincer vorbind, este
foarte greu să înţelegi din care motive procedează statul
RM anume astfel. Un asemenea lux nu şi-l permit
nici ţările care nu caută banii cu lumânarea pentru a
achita restanţele la pensii sau la salarii. Iar RM, care e în
datorii până la gât, se mai joacă şi cu
deprivatizarea. Ştiind din capul locului că are
şi obligaţiunea de a returna proprietarului sau proprietarilor sume
pe care, dacă le adunăm, ne vor părea astronomice. Astronomice,
desigur, pentru
Şi mai e ceva! Alţi proprietari,
care pot fi şi ei dezmoşteniţi de practica guvernării
comuniste, dezmoşteniţi peste noapte, poate că sunt şi ei
pândiţi de o situaţie de azi pe mâine. Zic doar de proprietarii cu actele în ordine. Să
dea Domnul să fie toţi cu actele în
ordine! Cazurile “Farmaco” şi SRL Hotelul “
Lumea cunoaşte atare practici. Dar nu
cunoaşte că toate, cum se fac, se pun în spatele omului simplu.
Aceste zeci de milioane sunt furate mai întâi de la SRL Hotelul “
La
Firma belgiana "Vicol NV" si SRL "Hotel
Dacia" de la Chisinau vor ataca la Curtea Europeana pentru Drepturile
Omului (CEDO) decizia Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova privind
anularea contractului de privatizare a hotelului "Dacia", a declarat
marti presei reprezentantul pentru CSI al investitorului belgian, Vladimir
Siletky, informeaza AP FLUX.
Investitorul belgian si
reprezentantul SRL "Hotel Dacia", juristul Gheorgi Mihailov, au
calificat aceasta decizie drept abuziva. "Ea este
executata la comanda conducerii statului, ca urmare a unor presiuni brutale ale
puterii asupra judecatorilor. Acuzam autoritatile
comuniste de exproprierea ilegala a proprietatii private", au declarat
oamenii de afaceri.
In iunie 2003, la cererea Procuraturii Generale, Judecatoria
Economica a calificat drept nelegitim contractul de privatizare a hotelului
"Dacia", aflat anterior la balanta Cancelariei de Stat, iar mai apoi
aceasta decizie a fost confirmata de catre Curtea Suprema de Justitie.
Hotelul "Dacia" a fost privatizat In anul 1999 de
catre Intreprinderea mixta moldo-ucraineana "Selicat-Mix" contra
20,15 milioane lei. Pentru achitarea costului hotelului, Intreprinderea a
contractat In Austria un credit In valoare de 2
milioane 194 mii USD. Ulterior, firma "Selicat-Mix"
a fost reorganizata In SRL "Hotel Dacia", iar firma austriaca a cedat
drepturile privind acordul de credit firmei belgiene "
Firma belgiana a gajat hotelul si
lotul de pamint.
Un business
profitabil pentru Putere: naţionalizarea
Nadin Luchian, pentru TIMPUL
NR.106,
12 DECEMBRIE 2003
Săptămâna curentă a devenit clar
că guvernul nu are de gând să
renunţe la persecutarea companiilor mari din R. Moldova şi că
intenţionează să continue naţionalizarea
întreprinderilor privatizate, aşa cum s-a întâmplat cu
"Farmaco" şi "Air Moldova International".
Marţi, două mari companii, firma belgiană
"Vikol NV", proprietara hotelului "Dacia" din
Chişinău, şi MEGADAT.COM au acuzat aproape într-un glas
actuala guvernare de hărţuire şi acţiuni abuzive în
raport cu ele.
În particular, "Vikol NV" a solicitat
guvernului să recunoască faptul că în cazul
proprietăţii sale are loc o expropriere şi a solicitat
compensarea pierderilor şi cheltuielilor care, la momentul actual,
constituie peste 48,3 mln. de lei. Vladimir
Seleţki, reprezentantul companiei "Vikol NV", a declarat
într-o conferinţă de presă că, în cazul
în care executivul nu va satisface cererile înaintate, firma
"Vikol NV" şi SRL "Dacia" vor apela la
Judecătoria Internaţională de la Strasbourg.
Gheorghe Mihailov, reprezentantul SRL "Dacia", a
informat că hotelul "Dacia" a fost cumpărat în
februarie 1999 de întreprinderea mixtă moldo-ucraineană
"Selikat-Mix" la preţul de 20 mln. 150 mii de lei, în urma
unui concurs comercial, organizat de Departamentul privatizării şi
administrării proprietăţii de stat. La momentul semnării
contractului, costul hotelului era achitat în întregime, după
ce "Selikat-Mix" a contractat în Austria un credit în
valoare de 2,194 mln. USD. Ulterior, pentru a se
asigura că creditul va fi rambursat, firma belgiană a încheiat
cu SRL "Dacia" un acord privind punerea în gaj a clădirii
hotelului şi a terenului aferent, tranzacţie inclusă în
Registrul de gaj al Oficiului cadastral teritorial al municipiului
Chişinău. În 2000, în urma unui control, Procuratura
Generală a constatat că privatizarea hotelului a fost efectuată
legal, iar în iunie 2003, ignorând rezultatele primului control,
tot Procuratura Generală a calificat drept ilegală tranzacţia de
vânzare/cumpărare a complexului hotelier "
Potrivit Procuraturii Generale, Cancelaria de Stat, la a
cărei balanţă se afla în anul 1999 "Dacia", nu
şi-a dat acordul pentru privatizarea hotelului, acesta fiind vândut
la un preţ derizoriu, cu aproape cinci milioane de lei mai mic decât
cel real.
Gheorghe Mihailov spune că argumentul invocat de Procuratura
Generală este unul absurd, întrucât
hotelul a fost inclus de parlament în programul de privatizare pentru
anii 1997-1999. Acest program a fost elaborat chiar de guvern, din a cărui
componenţă face parte şi Cancelaria de Stat. "Dacă e
să urmărim logica Procuraturii Generale, rezultă că
parlamentul a încălcat legislaţia
în vigoare, deoarece nu a cerut acordul Cancelariei de Stat", a
opinat Mihailov.
La rândul său, Vladimir Seleţki
consideră că actuala putere "a inventat
un business foarte profitabil prin naţionalizarea întreprinderilor
privatizate cu mijloace băneşti". "Statul
vinde un obiectiv contra unei sume de bani, apoi renaţionalizează
acest obiectiv şi nu achită nici un fel de compensaţii", a
spus reprezentantul companiei "
Şi administraţia companiei MEGADAT.COM a declarat marţi, într-o conferinţă de presă,
că este hărţuită de actuala guvernare, prin intermediul
Agenţiei naţionale pentru reglementări în
telecomunicaţii şi informatică (vezi pag. 8).
Nu încape nici o îndoială că
episoadele menţionate vor fi puse în discuţie mâine, 13
decembrie, la Congresul al V-lea al oamenilor de afaceri, ce se va desfăşura
sub genericul "Business-Putere-Societate. Samavolnicia
birocraţiei - o ameninţare pentru securitatea economică a
ţării". Reuniunea, la care au fost invitaţi circa
1200 de agenţi economici, este organizată de către Clubul
oamenilor de afaceri "Timpul", cu susţinerea Confederaţiei
naţionale a patronatului.
Ion Muşuc, preşedintele Clubului
"Timpul", a declarat că necesitatea convocării congresului
a fost determinată de amplificarea presiunilor asupra
întreprinzătorilor din partea "birocraţiei" de stat.
"Puterea continuă să privească oamenii de afaceri în
exclusivitate prin prisma "prezumţiei vinovăţiei", a
spus Muşuc.
Acestea fiind relatate, în memorie îţi
revin spusele dnei Pamela Hyde Smith, ex-ambasadorul SUA la Chişinău,
rostite într-un discurs de rămas bun, la încheierea mandatului
său în R. Moldova: "Atacurile asupra companiilor "Union
Fenosa", "Farmaco", "Air Moldova International"
şi altele au semnalat lumii externe că Moldova este un loc
nefavorabil pentru investiţii, un loc în care niciodată nu
eşti sigur dacă un contract are putere contractuală, dacă
cuvântul legii va prevala, dacă proprietatea privată a
întreprinderilor este într-adevăr preferată controlului
de stat".
Astăzi, la acest citat poţi adăuga
încă nişte virgule, între care să
plasezi noile companii ce-au fost supuse atacurilor din partea
guvernării...
Business-ul in chingile puterii
Anatol PASAT
Multrivnita
"Dacie"
In scandalul cu hotelul "Dacia", devenit public
recent, cit si contestabil, simpatiile opiniei publice se situeaza, in mod
evident, nu de partea guvernului, ci de partea investitorilor, care au cumparat
hotelul in conditii legale, in baza unui concurs comercial desfasurat in anul
1999, oferind mai mult decit ceilalti concurenti - 20,15 mln. lei.
Pentru a cumpara complexul hotelier, noul stapin - compania
moldo-ucraineana "Selicat-Mix" - a contractat un credit de la o firma
austriaca, iar aceasta si-a cedat ulterior drepturile companiei belgiene
"Vicol NV". Intreaga suma a fost transferata la buget,
"Selicat-Mix" fiind reorganizata in SRL "Hotelul "
Insa la sfirsitul anului 2002 Procuratura Generala a decis anularea
cotractului de vinzare-cumparare, si "Dacia" a fost restituita
vechiului proprietar - Cancelariei de Stat. Procuratura Generala a invocat trei
argumente in favoarea deciziei sale: atunci cind Guvernul a inclus hotelul in
lista intreprinderilor care urmeaza a fi privatizate, el nu a consultat
Cancelaria de Stat, la balanta careia se afla obiectivul; investitorul a
achitat suma cu intirziere; pretul la care a fost vindut hotelul este cu 5 mln.
lei mai mic decit cel real.
Avocatul firmei "Hotelul "
Demersurile investitorului in instantele de judecata, pina
la Curtea Suprema de Justitie - nu s-au soldat cu nici un
rezultat. El a fost lipsit de drepturile asupra hotelului, dar lucrul cel mai
grav este ca nu i s-au restituit mijloacele investite.
"
Ambele firme considera ca Guvernul
le datoreaza in total 48,365 mln. lei: suma initiala de 20,15 mln. lei, achitata la privatizare; 575,4 mii dolari SUA in
calitate de procente pentru credit; 847,6 mii dolari SUA - sub forma de
indexare a mijloacelor transferate in timpul privatizarii; 1,967 mln. lei, valoarea bunurilor procurate dupa privatizare si 1,5
mln. lei cheltuiti pentru lucrarile de reconstructie a
obiectivului.
In situatia data, cind investitorului i s-a retras
proprietatea fara a i se plati compensatia, actiunile
puterii nu pot fi numite civilizate. Prim-ministrul Vasile
Tarlev considera acest litigiu unul pur economic si le recomanda investitorilor
sa-si apere drepturile in instantele de judecata. Cu ce
se termina asemenea procese in
Privatizarea in
Pe cind opinia publica ar dori, cu siguranta, sa i se explice, de ce Guvernul a fost atit de intransigent?
In cazul SA "Moldcarton", de exemplu, el s-a aratat extrem de
ingaduitor si a asteptat jumatate de an fara sa cirteasca, pina investitorul -
"Gasitera Suisse AG" - a transferat suma indicata in contractul de
vinzare-cumparare a intreprinderii. A patra luna la
rind Guvernul asteapta rabdator banii promisi de compania moscovita
"Parom", cistigatoarea concursului pentru privatizarea
"Nis-Struguras".
Cu o asemenea atitudine selectiva si cu o atare lipsa de
transparenta a adevaratelor mecanisme de privatizare,
Agentie de reglementari?
S-ar parea ca cel putin in domeniul telecomuncatiilor nu ar
trebui sa apara conflicte: pentru aplanarea si
prevenirea lor exista o structura independenta - Agentia Nationala pentru
Reglementari in Telecomunicatii si Informatica (ANRTI). Dar
tocmai gratie acesteia se si incing spiritele. Deja in 2001, primul an
al activitatii sale, prin actiuni stingace si promovare vadita a intereselor
puterii si ale companiei de stat "Moldtelecom", ANRTI a provocat un conflict de proportii in domeniul telefoniei IP. In anul
curent, din nedorinta de a accepta realitatea si lipsa
de vointa pentru compromis, agentia nu a reusit sa indeparteze "razboiul
telefonic" dintre cele doua maluri ale Nistrului si sa pastreze legatura
telefonica intre acestea.
Recent, ANRTI a provocat un nou
conflict - cu unul din cei mai mari provideri Internet din
Dar nu numai acest fapt i-a iritat
pe cei de la agentie. Patronatul a fost categoric impotriva numirii in calitate
de director al ANRTI a lui Iurie Tabirta - un fost
telejurnalist, care nu este nici pe departe specialist in sfera tehnologiilor
telecomunicatiilor.
Dupa un schimb de pretentii si
acuzatii, agentia i-a imputat "Megadat.Com" incalcarea legislatiei in
domeniul licentierii. Acest lucru se poate solda cu lipsirea companiei de
dreptul de a opera pe piata telecomunicatiilor. Iar in
conformitate cu o recenta hotarire a ANRTI, "Magadat.Com" va putea obtine o noua licenta nu mai devreme decit peste 6
luni.
O atare "reglementare" in domeniul
telecomunicatiilor se prezinta cu totul stranie in pragul anului 2004 - anul
inceputului liberalizarii pietei telecomunicatiilor din
Guvernul, ca intotdeauna, si-a
declinat orice responsabilitate, declarind ca reglementarea problemelor pietei
telecomunicatiilor tine numai si numai de competenta ANRTI. Tot asta afirma Guvernul si in
cazul Agentiei Nationale pentru Reglementari in Energetica (ANRE). Dar gradul
de independenta a acestor structuri a fost demonstrat
concludent de recentele salturi ale tarifelor la energia electrica si gaze
naturale, de demiterea directorului general al ANRE Vasili Carafizi.
In iulie, Guvernul in general se apucase sa
adune toate agentiile sub acelasi acoperis - intr-o agentie nationala pentru
protectia concurentei si reglementari antimonopol. Insa acest lucru a stirnit
reactii negative din partea structurilor financiare internationale.
Acestea au calificat imixtiunea statului in activitatea
agentiilor independente drept nefondata, si in decembrie hotarirea in cauza a
fost anulata.
Guvernului ii vine tot mai greu si mai greu sa iasa basma curata. Apararea intereselor statului prin
prejudicierea intreprinzatorilor locali este o cale
foarte indoielnica spre prosperare. Daca realitatea se va
deosebi radical de ceea ce proclama Strategia de Crestere Economica si Reducere
a Saraciei, aceasta din urma nu va fi nimic altceva decit o declaratie, pentru
care organismele financiare internationale nu ne vor da o para chioara.
Hotelul “
TIMPIL,
NR.116, 27 FEBRUARIE 2004
(reluat din „Moldavskie
Vedomosti”, 21 februarie)
La finele
săptămânii trecute presa a mai relAtat despre un caz de samavolnicie din partea autorităţilor
comuniste. E vorba de aşa-zisa deprivatizare, adică
naţionalizare a Hotelului "
- La ce etapă se
află procesul de „deprivatizare” a Hotelului “Dacia”, iniţiat de
conducerea RM la începutul anului trecut?
- Cred că acest proces nu poate fi calificat ca
„deprivatizare”. Ar fi mai potrivit să folosim
termenul juridic de „naţionalizare”, dar cu o oarecare rezervă.
Naţionalizarea nu este altceva decât
confiscarea proprietăţii private în folosul statului. Dar
despre ce interese ale statului poate fi vorba dacă, din iulie trecut, de
când a ajuns în gestiunea Cancelariei de Stat, dintr-o
întreprindere profitabilă, hotelul s-a transformat în una
nerentabilă. În prezent, zilnic, la hotel sunt
cazate câte 2-3 persoane, anterior fiind ocupate 80-90 la sută din
locuri. Există zile în care la barul sau restaurantul
hotelului nimeni nu comandă nici măcar un
ceai. Pe când numai în 2002, fostul proprietar a plătit
impozite de peste 3,5 milioane de lei. În plus,
erau create locuri noi de muncă. Dar totul a
rămas în trecut. Dacă afacerea va
continua în acelaşi spirit, dintr-un hotel de patru stele, „
- Cu ce s-a ales bugetul de
stat în urma deprivatizării Hotelului „
- Pierderile directe ale statului sunt foarte mari. Odată ce ne-am declarat
un stat care se orientează spre Europa, ar trebui cel puţin să
respectăm legile pe care le adoptă parlamentul nostru. Aceasta înseamnă că trebuie restituite cele 20 mln.
150 mii de lei care au fost plătite pentru privatizarea hotelului şi
care nu sunt prevăzute în buget. În plus, e necesar ca
această sumă să fie indexată, deoarece, la momentul
privatizării, un dolar costa 8,7 lei la cursul Băncii Naţionale
a Moldovei, pe când în septembrie 2003 un dolar echivala cu 13,8
lei. Indexarea constituie 847.655 dolari SUA, adică
peste 11 mln. de lei. De asemenea, trebuie
să fie achitate toate cheltuielile suportate de proprietar în
procesul transformării căminului în hotel, inclusiv pentru
reparaţii şi echipament modern, cheltuieli care se ridică la
peste 3,5 mln. de lei. La
capitolul cheltuieli trebuie inclusă şi dobânda de peste 500
mii dolari SUA (peste 8 mln. de lei), plătită de proprietar pentru
creditul primit în 1999. Astfel, bugetul statului ar trebui să se subţieze cu peste 40 mln. de
lei. Dar acest lucru s-ar putea produce cu o singură condiţie – ca
statul să respecte cu stricteţe
legislaţia în vigoare, în particular, Codul Civil. La
naţionalizarea hotelului, însă – căci asta are loc acum –
nu e nevoie să procedezi astfel. Judecând
după evenimentele în derulare, statul nu are de gând să plătească vreun ban proprietarilor,
considerând că guvernarea unei ţări nu cade sub
incidenţa prevederilor legislaţiei. Despre aceasta
ne vorbeşte şi faptul că, până la ora actuală,
proprietarului nu i-au fost rambursaţi cel puţin banii
plătiţi în buget la privatizarea din 1999.
- Cum a decurs transmiterea hotelului de la
foştii proprietari către stat?
- Ca în 1917. După ce a intrat în vigoare
decizia Judecătoriei Economice a RM din 6 iunie 2003, noul proprietar,
Cancelaria de Stat, a creat o comisie din aproximativ 20 de persoane care au
intrat în mod samavolnic în incinta hotelului, au sigilat safeul
directorului şi au întocmit un act de predare-primire a
patrimoniului. Revendicările reprezentantului
proprietarului, precum că deciziile judecătoreşti urmează a
fi aplicate doar de către reprezentanţii Direcţiei de executare
a deciziilor judecătoreşti, au fost ignorate. Acest lucru s-a
întâmplat în iulie 2003, imediat după intrarea în
vigoare a noii redacţii a Codului Civil, articolul 311 al căruia
permite proprietarului de drept să rămână în posesia
patrimoniului până când i se restituie toate cheltuielile
şi pierderile. Iar acestea, precum am spus, constituie peste 40 mln. de lei. Pentru a crea aparenţa legitimităţii,
Direcţia de executare a deciziilor judecătoreşti din sectorul
Buiucani a întocmit un proces-verbal de două pagini, în care
face trimitere la actul de predare-primire al comisiei de la Cancelaria de
Stat. Astfel, acţiunilor ilegale ale angajaţilor acestei
instituţii le-a fost imprimat un caracter de legitimitate.
- Cum trebuia de fapt să
fie executată decizia Judecătoriei Economice?
- În strictă conformitate cu decizia judecătorească,
care prevedea ca părţile (statul şi proprietarul) să revină la situaţia din februarie 1999,
când a şi fost încheiat contractul de
vânzare-cumpărare a hotelului. Conform
prevederilor art. 311 al Codului Civil, statul urma să
achite fostului proprietar legal suma de 20 mln. 150 mii de lei, pe care acesta
le-a cheltuit la privatizare, să acopere alte
cheltuieli de producere şi abia după aceasta să demareze
procesul de transmitere a patrimoniului către noul proprietar.
În punctul 1 al deciziei Judecătoriei Economice
din 6 iulie 2003 se spune: “A obliga
- Pe ce temei
Judecătoria Economică a stabilit că privatizarea Hotelului „
- Drept argument principal, înaintat de Procuratura
Generală, a servit faptul că, la privatizare, nu a
existat acordul Cancelariei de Stat, la a cărei balanţă se afla
hotelul. Celor cât de cât iniţiaţi în
jurisprudenţă un asemenea argument nu le
poate provoca decât nedumerire. Hotelul era inclus
în lista obiectivelor care urmau a fi privatizare, listă
aprobată de Legea „Despre programul de privatizare pentru anii 1997-1999”,
elaborată şi prezentată în parlament de către guvern.
Urmând logica Procuraturii Generale, guvernul trebuia să
ceară permisiunea structurii sale – Cancelaria de Stat – de a include
acest obiectiv în listă. Rezultă că
până în anul 2003 Cancelaria de Stat nu a ştiut nici cu
spatele despre includerea Hotelului „
În 2000, Procuratura municipiului Chişinău a
intentat un proces penal privind privatizarea
ilegală a „Daciei”. În luna august a
aceluiaşi an, Procuratura Generală, care preluase dosarul, a
încetat acţiunea pe motiv că lipsea conţinutul
infracţiunii. Astfel, în 2000, Procuratura Generală a
recunoscut privatizarea Hotelului „Dacia” drept legală, ca peste trei ani
să califice aceeaşi acţiune drept ilegală. Nici nu e de-a
mirării, odată ce este vorba de
indicaţii din partea conducerii statului, iar acestea, din câte se
ştie, trebuie să fie executate fără crâcnire.
- Cum stau lucrurile cu restituirea creditului primit
în 1999 de la un finanţator străin,
credit utilizat pentru privatizarea hotelului?
- Într-adevăr, în 1999, firma care
privatiza „
- Ce a întreprins
finanţatorul internaţional după anularea ordinului
judecătoresc?
- S-a adresat la Curtea
Economică de Apel cu o cerere conţinând aceleaşi
revendicări: de a transmite în proprietatea ei patrimoniul pus
în gaj. La 12 septembrie 2003, instanţa a respins cererea,
motivându-şi acţiunea prin faptul că judecătoriei nu
i-au fost prezentate dovezi de primire a creditului de către debitor.
Şi aceasta în condiţiile în care creditul, conform
instrucţiunii BNM nr. 319 din 5 noiembrie 1999 „Despre înregistrarea
şi licenţierea de către BNM a
obligaţiilor externe”, a fost înregistrat de BNM sub numărul
NG-8-99, fiind eliberat şi certificatul de rigoare. În
timpul şedinţei, reprezentantul BNM a prezentat judecăţii
scrisoarea semnată de vicepreşedintele băncii care certifica
faptul primirii creditului. O scrisoare similară a venit şi de
la Ministerul Finanţelor. Din păcate, Curtea a considerat aceste
dovezi drept neconvingătoare.
- Firma „
- Nu, motiv din care decizia a fost atacată în
Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie, în
speranţa că această instanţă va
fi mai obiectivă şi imparţială. Din păcate, toate
speranţele lor au fost deşarte, CSJ lăsând în
vigoare decizia Curţii Economice de Apel. E o
situaţie de-a dreptul paradoxală. Deşi contractul privind
gajul este în vigoare şi nu există
vreo decizie care l-ar anula, instanţele judecătoreşti
refuză să satisfacă cererea privind urmărirea gajului.
- Anul trecut, vorbind de la tribuna Adunării
Parlamentare a Consiliului Europei, preşedintele V. Voronin a declarat
că în Moldova nu are loc nici un fel de naţionalizare…
- Ca să nu spunem vorbe tari, zicem doar că
preşedintele nostru nu a avut dreptate. Despre
faptul că în
- Cum credeţi, care a fost motivul
naţionalizării Hotelului „
- E greu de spus, deoarece totul se află sub un văl de taină. Dar există versiuni – bazate
pe zvonuri, pe discuţii – care circulă în societate. Una din
acestea ar fi că pe hotel vor să pună
mâna rudele unor demnitari. Altă versiune – know how-ul
premierului nostru de a umplea Bugetul de Stat:
naţionalizarea şi vinderea repetată (hotelul a rămas
în lista obiectivelor care urmează a fi privatizate), fără
ca fostului proprietar să i se plătească vreun sfanţ. Un fel de business în stil moldovenesc… Repet, acestea
sunt doar versiuni, chiar invenţii, dacă doriţi, care
circulă în rândul întreprinzătorilor. Dar este o situaţie inevitabilă într-o societate
închisă, unde puterea acţionează conform principiului „ce
vreau, aceea fac”. Într-un stat civilizat, societatea este
în drept să-şi întrebe conducerea despre acţiunile
pe care le întreprinde aceasta din urmă. Şi nu doar să întrebe, dar, prin intermediul diferitelor
comisii, inclusiv parlamentare, să verifice legitimitatea acestor
acţiuni.
- Cum apreciaţi tactica puterii
judecătoreşti în legătură cu acest caz?
- Fără echivoc: astăzi, nu avem o putere
judecătorească independentă. Toate
acţiunile lor corespund intereselor actualei guvernări.
Şi nu este vina corpului de judecători, ci
nenorocirea lui. În mare, deciziile privind
naţionalizarea „Daciei” au fost luate de judecători calificaţi,
a căror activitate nu poate fi decât apreciată.
Însă disponibilizările masive în rândul
judecătorilor, care au început după venirea la putere a actualei guvernări, şi-au spus cuvântul.
Judecătorii sunt speriaţi şi nu sunt capabili să
adopte decizii obiective, în corespundere cu legea. Judecătorul
principal din RM este consilierul prezidenţial pe
probleme juridice, care a ajuns în această funcţie la doar
câţiva ani după absolvirea facultăţii. Nu pot să înţeleg cum poţi să conduci un
domeniu atât de important fără a avea un dram de
experienţă. Din păcate, aceasta este
realitatea în
"Vikol NV" cere guvernului
să-i restituie investiţiile
TIMPUL,
NR.134, 2 IULIE 2004
Firma belgiană "Vikol NV", fostul proprietar
al hotelului "Dacia" din Chişinău, afirmă că
guvernul de la Chişinău nu i-a rambursat până în
prezent cele 2 mln. 194 mii USD, investite de firmă în anul 1999
pentru privatizarea hotelului care, ulterior, a fost confiscat de către
stat. "Vikol NV" învinuieşte executivul că a lipsit-o
ilicit de dreptul de proprietate asupra hotelului "Dacia", pe care
l-a cumpărat, în condiţii legale, în urma unui concurs
comercial, organizat de Departamentul privatizării, cere repararea
prejudiciilor în valoare de circa 130 mii USD, aferente creditului
utilizat pentru procurarea hotelului.
Vladimir Seleţki, reprezentantul Companiei "Vikol
NV" a menţionat, la începutul săptămânii
curente, în cadrul unei conferinţe de presă, că prin
acţiunile sale statul ignorează nu numai Legea cu privire la
activitatea de întreprinzător, ci şi hotărârea
Judecătoriei Economice din 6 iunie 2003 privind achitarea de către
SRL "Dacia" a 20 mln. 150 mii lei, credit contractat de la
investitorul străin.
Potrivit lui Seleţki, acest caz este
permanent în vizorul presei europene şi structurilor internaţionale,
inclusiv al Băncii Mondiale care îl monitorizează.
"
Luc De Deken, avocatul "Vikol NV", a subliniat
în cadrul aceleiaşi conferinţe că, prin aceste
acţiuni, statul se dă de gol afişându-şi atitudinea
deloc prietenoasă faţă de investitorii străini.
"Deşi pare că legislaţia RM prevede acordarea unor
garanţii pentru investitorii străini, în realitate însă,
la luarea deciziilor persistă influenţa politică", a opinat avocatul Companiei "
Gheorghe Mihailo, avocatul SRL "Dacia", a
menţionat că în anul 2000 în urma unui control,
Procuratura Generală a constatat că privatizarea hotelului a fost
efectuată legal, iar în iunie 2003, ignorând rezultatele
controlului anterior, a declarat drept ilicită tranzacţia de
vânzare/cumpărare a complexului hotelier "Dacia".
Argumentul forte invocat de Procuratura Generală a fost
următorul: Cancelaria de Stat, la balanţa căreia se afla
în 1999 "Dacia", nu şi-a dat acordul pentru privatizarea
hotelului şi "Dacia" a fost vândută la un preţ
mai mic, costul real fiind de 25 mln. lei, a spus
Mihailo.
În prezent, Curtea de Apel Economică
examinează, la solicitarea Procuraturii Generale, cererea de anulare a
contractului de gaj a sediului şi terenului aferent hotelului, care
continuă să fie înregistrat în Registrul bunurilor
imobiliare drept proprietate a firmei "Vikol NV".
Contribuabilii sunt impuşi să achite greşelile guvernării
Nadin Luchian, pentru TIMPUL
NR.162,
12 NOIEMBRIE 2004
Marţi, 9 noiembrie, Grupul de
întreprinderi "Agurdino" a anunţat
că pretinde de la guvernul R. Moldova despăgubiri de 42 mln. euro, în
calitate de recompensă pentru "prejudiciile morale şi venitul
ratat al companiilor, în ultimii patru ani, din cauză că
Departamentul vamal refuză să elibereze acestora autorizaţie
pentru prelucrarea materiei prime pe teritoriul vamal al R. Moldova". (În
luna aprilie 1999, pachetul de acţiuni deţinut de stat la
întreprinderea de produse chimice de uz casnic, de 61,7%,
a fost cumpărat de un investitor străin).
Iuri Bogdanov, directorul general al Grupului
"Agurdino", a comunicat că reclamaţia companiilor
"Agurdino" împotriva R. Moldova a fost acceptată spre examinare
de către Institutul de Arbitraj al Camerei de Comerţ de la Stockholm,
Suedia. Conform practicii acestei instituţii,
procesele de judecată sunt examinate în
termen de şase luni. În cazul în care „Agurdino” va obţine
câştig de cauză, guvernul va fi obligat să achite
despăgubirile, dar şi cheltuielile de judecată, care se
ridică la 294 mii euro.
Litigiul dintre Grupul de companii
"Agurdino" şi Departamentul vamal a început în anul 2001, din
cauză că serviciile vamale au refuzat să elibereze companiei
licenţa pentru dreptul de prelucrare a materiei prime pe teritoriul vamal
al R. Moldova, aşa precum prevede legislaţia în vigoare. Cauza a fost
examinată de 15 ori în instanţele de judecată moldoveneşti,
timp în care întreprinderea deseori staţiona, iar cei peste trei sute de
angajaţi făceau mitinguri de protest pe străzile
Chişinăului. În martie 2003, Curtea de Apel a dat câştig de
cauză "Agurdino", iar ulterior, în iunie acelaşi an, Curtea
Supremă de Justiţie a lăsat în vigoare decizia Curţii de
Apel şi a obligat Departamentul vamal să-i elibereze autorizaţie
pentru prelucrarea materiei prime pe teritoriul vamal al R. Moldova. Iuri
Bogdanov susţine că Departamentul vamal nu a
eliberat până în prezent autorizaţia respectivă, deşi
decizia înaltei instanţe de judecată a fost definitivă şi
nu poate fi contestată.
În aceeaşi ordine de idei, menţionăm
că Legislativul a obligat, la sfârşitul săptămânii trecute,
guvernul să restituie din bugetul ţării 45,6
mln. lei (circa 3,8 mln. USD)
încasate din privatizarea "Farmaco" SA şi a Hotelului "
Acum Societatea "Farmaco",
prima întreprindere naţionalizată de actuala guvernare, este insolvabilă şi falimentară. Amintim
că, la 27 septembrie 2001, Departamentul privatizării a reziliat
contractul de privatizare în 1998, de către grupul "Europharm
Inc.", Florida, a pachetului majoritar (60%) la "Farmaco" în
schimbul a 2,1 mln. USD. La 25 ianuarie 2002, Comisia
Naţională a valorilor mobiliare a radiat din Registrul de stat
emisiunea de acţiuni în sumă de 15 mln. de
lei efectuată de Societatea "Farmaco" în 1999, prin aporturi
fixe şi financiare ale Companiei "Europharm Inc.".
Firma belgiană "Vikol
NV", fostul proprietar al Hotelului "Dacia", afirmă că
guvernul de la Chişinău nu i-a rambursat până în prezent cele 2
mln. 194 mii USD, investite în condiţii legale în 1999 pentru privatizarea
hotelului, ulterior expropriat de către stat. Astfel, statul a fost acuzat
că ignoră cadrul normativ naţional şi internaţional
şi că are o atitudine ostilă faţă de investitorii
străini. La rândul lor, aceştia spun că, deşi la prima
vedere legislaţia RM declară garanţii pentru ei, în realitate,
la luarea deciziilor persistă influenţa politică.
Cel mai trist
este că prejudiciile de sute de milioane de lei vor fi acoperite din
contul contribuabililor, nu din buzunarul responsabililor de stat, care au luat
decizii nepotrivite şi au comis ilegalităţi doar pentru
a-şi promova interesele de grup.
Fostii proprietari ai hotelului "
pretind de la
guvern suplimentar peste 18 mln. Lei
SRL "Hotelul Dacia", fostul proprietar al
hotelului "Dacia", si firma belgiana "Vicol NV", creditorul
SRL "Hotelul Dacia", au inaintat trei cereri in Curtea Economica de
Apel a Republicii Moldova, prin care solicita ca statul sa le plateasca
suplimentar, pe linga cele 20,2 mln. de lei achitate
deja, peste 18 mln. lei.
Dupa cum a informat anterior agentia INFOTAG, hotelul "
In 2003, contractul de vinzare-cumparare a hotelului a fost
declarat nul, invocindu-se unele incalcari comise in procesul de privatizare. Hotelul
a fost restituit in proprietatea statului, insa investitorului i-au fost
intorsi banii (20,2 mln. de lei) abia in luna
noiembrie 2004.
Vladimir Seletchi, reprezentantul "
In plus, la data de 18 octombrie 2004, SRL "Hotelul
Gheorghe Mihailov, avocatul SRL "Hotelul
"Totodata, de la data de 20 februarie 1999, adica din
momentul achitarii pretului pentru hotel, Ministerul Finantelor s-a folosit de
banii SRL "Hotelul
SRL "Hotelul