Dosarul DEPRIVATIZARII

Statul sau altcineva a pus ochiul pe hotelul “Dacia”

autor: Mihai Darie

Jurnal de Chisinau, nr. 191 din 15 august 2003

În 1999, hotelul “Dacia” a fost privatizat în conformitate cu Legea RM Nr. 1217-XIII din 25 iunie 1997 “Cu privire la programul de privatizare în anii 1997-1998 “care, conform unei decizii a Parlamentului, a rămas în vigoare până în prezent.

Pe atunci hotelul “Dacia” a fost inclus cu numărul 395.1 (anexă la legea amintită) în lista întreprinderilor ce urmau să fie privatizate, iar dreptul de a-l scoate în vânzare revenea Departamentului pentru privatizare. Preţul anunţat era iniţial de 20 mln lei. Întreprinderea mixtă “Selixat-mix” a plătit 150.000 lei peste suma indicată, adică 17.170 dolari (cursul dolarului era de 1 la 8, 7361 lei).

La 6 iunie 2003, Judecătoria economică a RM a pronunţat o hotărâre în acţiunea civilă Nr. A8-7a/03, la cererea Procuraturii către Curtea de Apel, în interesele Cancelariei de Stat a RM, prin care contractul de vânzare-cumpărare a imobilului hotelului “Dacia” este considerat nevalabil. În calitate de pârât, printre alţii figurează şi SRL hotelul “Dacia”, proprietarul imobilului indicat, succesor al întreprinderii mixte “Selicat-Mix”, căreia, în baza unui contract de împrumut, i s-a repartizat de la firma Kungan Overseas Corp (Lichtenstein) un credit în valoare de 2.200.000 dolari. Creditul în cauză a fost înregistrat la Banca Naţională a Moldovei, prin eliberarea certificatului corespunzător. La 31 ianuarie 2003, creditul “Kungan Overseas Corp” a cedat drepturile prevăzute în contract firmei belgiene “Vicol-NV”. Faptul ca atare a fost de asemenea înregistrat la Banca Naţională a Moldovei. Pentru a garanta respectarea tuturor angajamentelor de către SRL hotelul “Dacia”, prevăzute în contractul de împrumut de la 9 februarie 1999, firma “Vicol-NV” şi SRL hotelul “Dacia” au încheiat un contract de rigoare privind amenajarea clădirii hotelului “Dacia”, precum şi a teritoriului pe care este amplasat. Acest contract a fost, la rându-i, legalizat şi înregistrat în registrul bunurilor imobiliare cu Nr. 0100520119 la Oficiul Cadastral Teritorial al mun. Chişinău. Astfel, prin Hotărârea din 6 iunie 2003, Judecătoria economică lezează drepturile de creditor-gajist al SRL hotelul “Dacia” în litigiul pentru bunurile imobiliare.

În fine, acesta ar fi, în linii generale, litigiul dintre SRL hotelul “Dacia” şi statul RM, care, în 1999, a scos la vânzare hotelul “Dacia”, pentru care i s-a oferit o sumă impunătoare nu doar pentru acea perioadă, dacă ţinem cont de cursul valutar al leului faţă de dolar, dar suma rămâne impunătoare şi în prezent. Peste douăzeci milioane de lei nu-i ia din drum nici chiar Ministerul Finanţelor. Schimbând hotelul pentru suma indicată, statul a fost, desigur, în câştig. Atunci când RM promova un program concret de privatizare. Şi acum intrăm, se pare, într-un alt program, la fel de drag, de deprivatizare. Căci hotărârea Judecătoriei economice anume asta prevede - hotelul “Dacia” să fie înapoiat Cancelariei de stat. Toate parcă bune, dacă hotărârea în cauză nu ar indica şi faptul că Departamentul pentru privatizare trebuie să restituie, prin intermediul Ministerului finanţelor, cele peste 20 mln lei, fostului deja proprietar. Executorul judecătoresc a şi intrat în rol. Înstrăinarea proprietăţii de la proprietar a şi început. Firma particulară care a pus dolarii sau milioanele de lei la bătaie aşteaptă i se restituie totul, până la ultimul bănuţ. În caz contrar, statul este în flagrant cu legislaţia în vigoare. Milioanele pot şi trebuie fie restituite prin intermediul Ministerului Finanţelor. Acest minister, însă, nu doreşte participe la spectacol, căci altfel nu-l putem numi, nici în calitate de spectator, deoarece reprezentanţii săi refuză să se prezinte la procedurile de primire-predare. O fac, fireşte, de nevoie. Conştientizând că anume acest minister va fi impus să facă rost de încă alte 20 mln lei. Care nu au fost şi nici nu ar fi putut fie prevăzute în buget.

În realitate, nici nu e vorba doar de aceste puţin peste 20 mln. De lei. Suma, indiscutabil, este mai mare. Chişinăuenii şi nu numai ei îşi amintesc cum arăta şi ce prezenta hotelul “Dacia” mai odinioară. Adică până a fi privatizat. Acum este o adevărată desfătare să te afli în interiorul hotelului. Nici să-l recunoşti. În urma reparaţiei capitale, în care s-au investit mijloace financiare serioase, ne-am ales, în centrul Chişinăului, cu un hotel de excepţie nu numai pentru exigenţele din Moldova. Iar dacă e să spunem lucrurilor pe nume, prin firma care a cumpărat hotelul “Dacia”, RM a făcut, cu siguranţă, una din puţinele tranzacţii avantajoase în întregul proces de privatizare. În acest caz concret, lucrurile au fost chiar curate. Firma care a pus banii la bătaie s-a condus după cele mai bune intenţii. Şi a crezut că are ca parteneri dacă nu statul, cel puţin anumite structuri care se respectă. De aceea, vorba vine, unde a mers mia, a mers şi suta. Adică s-a lucrat ca la un obiect de care te legi nu doar pe parcursul a câtorva ani, ci pe parcursul vieţii. Păi în această afacere investeşti şi o parte din sufletul tău. Când colo, se întâmplă ceea ce se întâmplă. Eşti expropiat, ca în vremurile colectivizării, de rodul muncii tale. Statul îţi dă brânci, promiţându-ţi restituie cele peste 20 milioane. Dar numai promite. Căci nu are de unde le restitui. Şi apoi, dacă ar fi la mijloc numai acele puţin peste 20 mln lei! Cine va restitui, bunăoară, cheltuielile pentru reparaţia capitală şi modernizarea conform standardelor europene ale hotelului “Dacia”? Cumpărătorul, ne amintim, a luat un împrumut de 2,2 mln. dolari. Procentele pe care le-a plătit în patru ani se ridică la 521.000 dolari. Conform legislaţiei, şi această peste o jumătate de milion trebuie fie inclusă în suma ce urmează a fi restituită fostului proprietar. În fine, dacă vom înţelege drepturile proprietarului, nu să-i intrăm în voie, ne vom convinge că, din peste douzăeci de milioane, suma se va dubla. Şi nu pentru că şi-ar dori proprietarul jupoaie statul. Pur şi simplu, este nevoit să-şi recupereze o parte din cheltuieli. Asta cât ţine de capitolul finanţe. Dar fireşte, când operezi cu un credit de 2,2 mln. dolari, te bagi în foc cu întreaga ta fiinţă.

Sincer vorbind, este foarte greu să înţelegi din care motive procedează statul RM anume astfel. Un asemenea lux nu şi-l permit nici ţările care nu caută banii cu lumânarea pentru a achita restanţele la pensii sau la salarii. Iar RM, care e în datorii până la gât, se mai joacă şi cu deprivatizarea. Ştiind din capul locului că are şi obligaţiunea de a returna proprietarului sau proprietarilor sume pe care, dacă le adunăm, ne vor părea astronomice. Astronomice, desigur, pentru bugetul RM. Astronomice şi pentru banii pe care îi varsă la buget contribuabilii, din care vărsări se şi alcătuieşte bugetul şi din care buget trebuie rupem pentru a se achita RM cu foştii proprietari. Mă rog, există proprietari între proprietari şi privatizare de dragul privatizării. Hotelul “Dacia”, însă, este în văzul lumii. Poate fi, de fapt, şi în văzul cuiva. Cu toate că, sincer vorbind, cunoscând acest caz concret, te-ai mira mai rişte cineva. Mai ales că nu e unicul caz. Unul similar a fost şi cu “Farmaco”. Şi s-a lovit iarăşi în cumpărătorul care lua şi lucrurile în serios, lua şi statul în serios. Nu ştim cum se vor uita de acum încolo alţi agenţi economici la un alt eventual proces de privatizare. Hotelul “Dacia”, spre exemplu, taie respiraţia oricui. Dar, în acelaşi timp, taie şi pofta de a deveni proprietar. Probabil, se încrucişează şi ochii a numeroase structuri, inclusiv a organizaţiilor financiare europene şi din lume, când vine vorba de a investi ori de a credita anumite proiecte din RM. Să fii chiar văr drept cu preşedintele, ori poate că numai într-o asemenea situaţie ţi-ai permite să rişti ori să dai banii pe mâna guvernanţilor de la Chişinău?

Şi mai e ceva! Alţi proprietari, care pot fi şi ei dezmoşteniţi de practica guvernării comuniste, dezmoşteniţi peste noapte, poate că sunt şi ei pândiţi de o situaţie de azi pe mâine. Zic doar de proprietarii cu actele în ordine. Să dea Domnul fie toţi cu actele în ordine! Cazurile “Farmaco” şi SRL Hotelul “Dacia” s-ar putea nu fie o excepţie sau o întâmplare. Pe unde legislaţia stă în capul mesei, nu se pomeneşte ca statul să-şi facă probleme chiar prin propriile structuri. Probleme de zeci de milioane. Pe care le va lua nu se ştie de unde. Dar, deoarece conflictul e pe muchie de cuţit, deoarece structurile statului obligă statul să pună pe masa proprietarului SRL Hotelul “Dacia” deocamdată peste 20 mln lei, se vede că se va rupe iarăşi de la gura cuiva. În acest context, proprietarii cu actele în ordine, solidarizându-se, ar face un bine contribuabililor. Din impozitele cărora se adună milioanele. Solidarizându-se şi nepermiţând răfuieli de genul “Farmaco” sau SRL Hotelul “Dacia”. Pentru că, mai mult ca sigur, într-un viitor foarte apropiat, multora li se vor întinde capcane. Are, se vede, statul anumite interese. Probabil pentru eventuali proprietari, mai din preajma puterii. Pe care îi va favoriza.

Lumea cunoaşte atare practici. Dar nu cunoaşte că toate, cum se fac, se pun în spatele omului simplu. Aceste zeci de milioane sunt furate mai întâi de la SRL Hotelul “Dacia”, apoi şi de la omul care abia de leagă zilnic tei de curmei.

 

 

La Strasbourg va fi examinat "cazul hotelul Dacia"

FLUX 9 decembrie 2003  

Firma belgiana "Vicol NV" si SRL "Hotel Dacia" de la Chisinau vor ataca la Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) decizia Curtii Supreme de Justitie a Republicii Moldova privind anularea contractului de privatizare a hotelului "Dacia", a declarat marti presei reprezentantul pentru CSI al investitorului belgian, Vladimir Siletky, informeaza AP FLUX.

Investitorul belgian si reprezentantul SRL "Hotel Dacia", juristul Gheorgi Mihailov, au calificat aceasta decizie drept abuziva. "Ea este executata la comanda conducerii statului, ca urmare a unor presiuni brutale ale puterii asupra judecatorilor. Acuzam autoritatile comuniste de exproprierea ilegala a proprietatii private", au declarat oamenii de afaceri.

In iunie 2003, la cererea Procuraturii Generale, Judecatoria Economica a calificat drept nelegitim contractul de privatizare a hotelului "Dacia", aflat anterior la balanta Cancelariei de Stat, iar mai apoi aceasta decizie a fost confirmata de catre Curtea Suprema de Justitie.

Hotelul "Dacia" a fost privatizat In anul 1999 de catre Intreprinderea mixta moldo-ucraineana "Selicat-Mix" contra 20,15 milioane lei. Pentru achitarea costului hotelului, Intreprinderea a contractat In Austria un credit In valoare de 2 milioane 194 mii USD. Ulterior, firma "Selicat-Mix" a fost reorganizata In SRL "Hotel Dacia", iar firma austriaca a cedat drepturile privind acordul de credit firmei belgiene "Vicol NV".

Firma belgiana a gajat hotelul si lotul de pamint.

 

Un business profitabil pentru Putere: naţionalizarea

Nadin Luchian, pentru TIMPUL

NR.106, 12 DECEMBRIE 2003

Săptămâna curentă a devenit clar că guvernul nu are de gând renunţe la persecutarea companiilor mari din R. Moldova şi că intenţionează să continue naţionalizarea întreprinderilor privatizate, aşa cum s-a întâmplat cu "Farmaco" şi "Air Moldova International".

Marţi, două mari companii, firma belgiană "Vikol NV", proprietara hotelului "Dacia" din Chişinău, şi MEGADAT.COM au acuzat aproape într-un glas actuala guvernare de hărţuire şi acţiuni abuzive în raport cu ele.

În particular, "Vikol NV" a solicitat guvernului să recunoască faptul că în cazul proprietăţii sale are loc o expropriere şi a solicitat compensarea pierderilor şi cheltuielilor care, la momentul actual, constituie peste 48,3 mln. de lei. Vladimir Seleţki, reprezentantul companiei "Vikol NV", a declarat într-o conferinţă de presă că, în cazul în care executivul nu va satisface cererile înaintate, firma "Vikol NV" şi SRL "Dacia" vor apela la Judecătoria Internaţională de la Strasbourg.

Gheorghe Mihailov, reprezentantul SRL "Dacia", a informat că hotelul "Dacia" a fost cumpărat în februarie 1999 de întreprinderea mixtă moldo-ucraineană "Selikat-Mix" la preţul de 20 mln. 150 mii de lei, în urma unui concurs comercial, organizat de Departamentul privatizării şi administrării proprietăţii de stat. La momentul semnării contractului, costul hotelului era achitat în întregime, după ce "Selikat-Mix" a contractat în Austria un credit în valoare de 2,194 mln. USD. Ulterior, pentru a se asigura că creditul va fi rambursat, firma belgiană a încheiat cu SRL "Dacia" un acord privind punerea în gaj a clădirii hotelului şi a terenului aferent, tranzacţie inclusă în Registrul de gaj al Oficiului cadastral teritorial al municipiului Chişinău. În 2000, în urma unui control, Procuratura Generală a constatat că privatizarea hotelului a fost efectuată legal, iar în iunie 2003, ignorând rezultatele primului control, tot Procuratura Generală a calificat drept ilegală tranzacţia de vânzare/cumpărare a complexului hotelier "Dacia".

Potrivit Procuraturii Generale, Cancelaria de Stat, la a cărei balanţă se afla în anul 1999 "Dacia", nu şi-a dat acordul pentru privatizarea hotelului, acesta fiind vândut la un preţ derizoriu, cu aproape cinci milioane de lei mai mic decât cel real.

Gheorghe Mihailov spune că argumentul invocat de Procuratura Generală este unul absurd, întrucât hotelul a fost inclus de parlament în programul de privatizare pentru anii 1997-1999. Acest program a fost elaborat chiar de guvern, din a cărui componenţă face parte şi Cancelaria de Stat. "Dacă e să urmărim logica Procuraturii Generale, rezultă că parlamentul a încălcat legislaţia în vigoare, deoarece nu a cerut acordul Cancelariei de Stat", a opinat Mihailov.

La rândul său, Vladimir Seleţki consideră că actuala putere "a inventat un business foarte profitabil prin naţionalizarea întreprinderilor privatizate cu mijloace băneşti". "Statul vinde un obiectiv contra unei sume de bani, apoi renaţionalizează acest obiectiv şi nu achită nici un fel de compensaţii", a spus reprezentantul companiei "Vikol NV". El nu a exclus faptul că hotelul "Dacia" va fi scos din nou la vânzare, mai ales că este inclus în Programul de privatizare pentru anul 2003.

Şi administraţia companiei MEGADAT.COM a declarat marţi, într-o conferinţă de presă, că este hărţuită de actuala guvernare, prin intermediul Agenţiei naţionale pentru reglementări în telecomunicaţii şi informatică (vezi pag. 8).

Nu încape nici o îndoială că episoadele menţionate vor fi puse în discuţie mâine, 13 decembrie, la Congresul al V-lea al oamenilor de afaceri, ce se va desfăşura sub genericul "Business-Putere-Societate. Samavolnicia birocraţiei - o ameninţare pentru securitatea economică a ţării". Reuniunea, la care au fost invitaţi circa 1200 de agenţi economici, este organizată de către Clubul oamenilor de afaceri "Timpul", cu susţinerea Confederaţiei naţionale a patronatului.

Ion Muşuc, preşedintele Clubului "Timpul", a declarat că necesitatea convocării congresului a fost determinată de amplificarea presiunilor asupra întreprinzătorilor din partea "birocraţiei" de stat. "Puterea continuă să privească oamenii de afaceri în exclusivitate prin prisma "prezumţiei vinovăţiei", a spus Muşuc.

Acestea fiind relatate, în memorie îţi revin spusele dnei Pamela Hyde Smith, ex-ambasadorul SUA la Chişinău, rostite într-un discurs de rămas bun, la încheierea mandatului său în R. Moldova: "Atacurile asupra companiilor "Union Fenosa", "Farmaco", "Air Moldova International" şi altele au semnalat lumii externe că Moldova este un loc nefavorabil pentru investiţii, un loc în care niciodată nu eşti sigur dacă un contract are putere contractuală, dacă cuvântul legii va prevala, dacă proprietatea privată a întreprinderilor este într-adevăr preferată controlului de stat".

Astăzi, la acest citat poţi adăuga încă nişte virgule, între care plasezi noile companii ce-au fost supuse atacurilor din partea guvernării...

 

Business-ul in chingile puterii

Anatol PASAT

Moldova Azi 15 decembrie 2003  

Multrivnita "Dacie"

In scandalul cu hotelul "Dacia", devenit public recent, cit si contestabil, simpatiile opiniei publice se situeaza, in mod evident, nu de partea guvernului, ci de partea investitorilor, care au cumparat hotelul in conditii legale, in baza unui concurs comercial desfasurat in anul 1999, oferind mai mult decit ceilalti concurenti - 20,15 mln. lei.

Pentru a cumpara complexul hotelier, noul stapin - compania moldo-ucraineana "Selicat-Mix" - a contractat un credit de la o firma austriaca, iar aceasta si-a cedat ulterior drepturile companiei belgiene "Vicol NV". Intreaga suma a fost transferata la buget, "Selicat-Mix" fiind reorganizata in SRL "Hotelul "Dacia", care a incheiat cu creditorul belgian un contract de gaj asupra cladirii hotelului si a terenului de pamint, pentru a garanta rambursarea creditului. Toate documentele au fost aprobate la Ministerul Finantelor, Banca Nationala si Oficiul de cadastru al Chisinaului, si nu au provocat nici un fel de observatii. Acelasi lucru l-au confirmat rezultatele unui control efectuat in 2000.

Insa la sfirsitul anului 2002 Procuratura Generala a decis anularea cotractului de vinzare-cumparare, si "Dacia" a fost restituita vechiului proprietar - Cancelariei de Stat. Procuratura Generala a invocat trei argumente in favoarea deciziei sale: atunci cind Guvernul a inclus hotelul in lista intreprinderilor care urmeaza a fi privatizate, el nu a consultat Cancelaria de Stat, la balanta careia se afla obiectivul; investitorul a achitat suma cu intirziere; pretul la care a fost vindut hotelul este cu 5 mln. lei mai mic decit cel real.

Avocatul firmei "Hotelul "Dacia", Gheorghe Mihailo, considera aceste acuzatii nefondate, deoarece "Guvernul nu este obligat sa ceara invoirea Cancelariei de Stat, care este o structura a sa". Intirzierea de citeva zile, cu care au fost transferati banii pentru hotel, Mihailo o explica prin necesitatea de a converti creditul de 1,62 mln. USD. Cel de-al treilea motiv este cu totul ridicol. Pretul initial a fost anuntat in marime de 20 mln. lei, si sa acuzi cumparatorul ca astazi acesta se considera micsorat este cel putin straniu.

Demersurile investitorului in instantele de judecata, pina la Curtea Suprema de Justitie - nu s-au soldat cu nici un rezultat. El a fost lipsit de drepturile asupra hotelului, dar lucrul cel mai grav este ca nu i s-au restituit mijloacele investite. "Vicol NV" nu poate sa-si restituie gajul, iar deja fostul proprietar - cheltuielile suportate.

Ambele firme considera ca Guvernul le datoreaza in total 48,365 mln. lei: suma initiala de 20,15 mln. lei, achitata la privatizare; 575,4 mii dolari SUA in calitate de procente pentru credit; 847,6 mii dolari SUA - sub forma de indexare a mijloacelor transferate in timpul privatizarii; 1,967 mln. lei, valoarea bunurilor procurate dupa privatizare si 1,5 mln. lei cheltuiti pentru lucrarile de reconstructie a obiectivului.

In situatia data, cind investitorului i s-a retras proprietatea fara a i se plati compensatia, actiunile puterii nu pot fi numite civilizate. Prim-ministrul Vasile Tarlev considera acest litigiu unul pur economic si le recomanda investitorilor sa-si apere drepturile in instantele de judecata. Cu ce se termina asemenea procese in Moldova, cunoastem mult prea bine pe exemplul SA "Bucuria", condusa anterior de premier.

Privatizarea in Moldova reprezinta la ora actuala o mare taina. Aceleasi rezultate ale controalelor Curtii de Conturi privind privatizarea proprietatii de stat se publica numai sub aspectul concursurilor investitionale (mai 2002). Din cele 71 de obiective care figureaza in lista, 11 dosare se examineaza in judecata, iar sase contracte au fost deja anulate. Procuratura Generala nu comenteaza in nici un fel cazul "Dacia", declarind ca decizia CSJ este definitiva.

Pe cind opinia publica ar dori, cu siguranta, sa i se explice, de ce Guvernul a fost atit de intransigent? In cazul SA "Moldcarton", de exemplu, el s-a aratat extrem de ingaduitor si a asteptat jumatate de an fara sa cirteasca, pina investitorul - "Gasitera Suisse AG" - a transferat suma indicata in contractul de vinzare-cumparare a intreprinderii. A patra luna la rind Guvernul asteapta rabdator banii promisi de compania moscovita "Parom", cistigatoarea concursului pentru privatizarea "Nis-Struguras".

Cu o asemenea atitudine selectiva si cu o atare lipsa de transparenta a adevaratelor mecanisme de privatizare, Moldova nu prea poate conta pe un aflux de capital strain. Atacurile puterii asupra investitorilor, inclusiv asupra unora atit de seriosi ca "Union Fenosa" si "Lafarge", revizuirea rezultatelor privatizarii si incercarile de a-i inlatura pe noii proprietari ai averii de stat anuleaza intentiile Moldovei de a se integra in Europa.

Agentie de reglementari?

S-ar parea ca cel putin in domeniul telecomuncatiilor nu ar trebui sa apara conflicte: pentru aplanarea si prevenirea lor exista o structura independenta - Agentia Nationala pentru Reglementari in Telecomunicatii si Informatica (ANRTI). Dar tocmai gratie acesteia se si incing spiritele. Deja in 2001, primul an al activitatii sale, prin actiuni stingace si promovare vadita a intereselor puterii si ale companiei de stat "Moldtelecom", ANRTI a provocat un conflict de proportii in domeniul telefoniei IP. In anul curent, din nedorinta de a accepta realitatea si lipsa de vointa pentru compromis, agentia nu a reusit sa indeparteze "razboiul telefonic" dintre cele doua maluri ale Nistrului si sa pastreze legatura telefonica intre acestea.

Recent, ANRTI a provocat un nou conflict - cu unul din cei mai mari provideri Internet din Moldova, firma "Megadat.Com". Dorinta agentiei de a-l inlatura de pe piata comunicatiilor este atit de necamuflata, si, ce e mai grav, poarta un caracter atit de personalizat, incit opinia publica a luat din nou partea firmei. Aceasta este condusa de Eduard Musuc, tot el lider al Asociatiei patronatului operatorilor din domeniul telecomunicatiilor si informatici. Asociatia a fost una din putinele care a protestat importiva rigiditatii manifestate de ANRTI in recentul "razboi telefonic".

Dar nu numai acest fapt i-a iritat pe cei de la agentie. Patronatul a fost categoric impotriva numirii in calitate de director al ANRTI a lui Iurie Tabirta - un fost telejurnalist, care nu este nici pe departe specialist in sfera tehnologiilor telecomunicatiilor.

Dupa un schimb de pretentii si acuzatii, agentia i-a imputat "Megadat.Com" incalcarea legislatiei in domeniul licentierii. Acest lucru se poate solda cu lipsirea companiei de dreptul de a opera pe piata telecomunicatiilor. Iar in conformitate cu o recenta hotarire a ANRTI, "Magadat.Com" va putea obtine o noua licenta nu mai devreme decit peste 6 luni.

O atare "reglementare" in domeniul telecomunicatiilor se prezinta cu totul stranie in pragul anului 2004 - anul inceputului liberalizarii pietei telecomunicatiilor din Moldova. In loc sa asigure deschiderea ei maxima, sa inainteze cerinte egale si sa creeze conditii egale pentru toti participantii, agentia "independenta" - si acest lucru se vede de la o posta - promoveaza interesele unor operatori si ii sperie pe cei incomozi.

Guvernul, ca intotdeauna, si-a declinat orice responsabilitate, declarind ca reglementarea problemelor pietei telecomunicatiilor tine numai si numai de competenta ANRTI. Tot asta afirma Guvernul si in cazul Agentiei Nationale pentru Reglementari in Energetica (ANRE). Dar gradul de independenta a acestor structuri a fost demonstrat concludent de recentele salturi ale tarifelor la energia electrica si gaze naturale, de demiterea directorului general al ANRE Vasili Carafizi.

In iulie, Guvernul in general se apucase sa adune toate agentiile sub acelasi acoperis - intr-o agentie nationala pentru protectia concurentei si reglementari antimonopol. Insa acest lucru a stirnit reactii negative din partea structurilor financiare internationale. Acestea au calificat imixtiunea statului in activitatea agentiilor independente drept nefondata, si in decembrie hotarirea in cauza a fost anulata.

Guvernului ii vine tot mai greu si mai greu sa iasa basma curata. Apararea intereselor statului prin prejudicierea intreprinzatorilor locali este o cale foarte indoielnica spre prosperare. Daca realitatea se va deosebi radical de ceea ce proclama Strategia de Crestere Economica si Reducere a Saraciei, aceasta din urma nu va fi nimic altceva decit o declaratie, pentru care organismele financiare internationale nu ne vor da o para chioara.

 

Hotelul “Dacia”: „deprivatizare” sau naţionalizare?

TIMPIL, NR.116, 27 FEBRUARIE 2004

(reluat din „Moldavskie Vedomosti”, 21 februarie)

La finele săptămânii trecute presa a mai relAtat despre un caz de samavolnicie din partea autorităţilor comuniste. E vorba de aşa-zisa deprivatizare, adică naţionalizare a Hotelului "Dacia". Ca şi în cazul "afacerii Skoda", eroul principal al acestui scandal este guvernul, în persoana Cancelariei de Stat. Reproducem interviul pe această temă, acordat ziarului "Moldavskie vedomosti" de către avocatul Hotelului "Dacia" SRL, Gheorghe Mihailov.

 - La ce etapă se află procesul de „deprivatizare” a Hotelului “Dacia”, iniţiat de conducerea RM la începutul anului trecut?

- Cred că acest proces nu poate fi calificat ca „deprivatizare”. Ar fi mai potrivit folosim termenul juridic de „naţionalizare”, dar cu o oarecare rezervă. Naţionalizarea nu este altceva decât confiscarea proprietăţii private în folosul statului. Dar despre ce interese ale statului poate fi vorba dacă, din iulie trecut, de când a ajuns în gestiunea Cancelariei de Stat, dintr-o întreprindere profitabilă, hotelul s-a transformat în una nerentabilă. În prezent, zilnic, la hotel sunt cazate câte 2-3 persoane, anterior fiind ocupate 80-90 la sută din locuri. Există zile în care la barul sau restaurantul hotelului nimeni nu comandă nici măcar un ceai. Pe când numai în 2002, fostul proprietar a plătit impozite de peste 3,5 milioane de lei. În plus, erau create locuri noi de muncă. Dar totul a rămas în trecut. Dacă afacerea va continua în acelaşi spirit, dintr-un hotel de patru stele, „Dacia” se va transforma într-un cămin, precum a fost până la privatizare. Iată ce a obţinut statul în urma acţiunilor negândite ale guvernanţilor.

- Cu ce s-a ales bugetul de stat în urma deprivatizării Hotelului „Dacia”?

- Pierderile directe ale statului sunt foarte mari. Odată ce ne-am declarat un stat care se orientează spre Europa, ar trebui cel puţin să respectăm legile pe care le adoptă parlamentul nostru. Aceasta înseamnă că trebuie restituite cele 20 mln. 150 mii de lei care au fost plătite pentru privatizarea hotelului şi care nu sunt prevăzute în buget. În plus, e necesar ca această sumă să fie indexată, deoarece, la momentul privatizării, un dolar costa 8,7 lei la cursul Băncii Naţionale a Moldovei, pe când în septembrie 2003 un dolar echivala cu 13,8 lei. Indexarea constituie 847.655 dolari SUA, adică peste 11 mln. de lei. De asemenea, trebuie să fie achitate toate cheltuielile suportate de proprietar în procesul transformării căminului în hotel, inclusiv pentru reparaţii şi echipament modern, cheltuieli care se ridică la peste 3,5 mln. de lei. La capitolul cheltuieli trebuie inclusă şi dobânda de peste 500 mii dolari SUA (peste 8 mln. de lei), plătită de proprietar pentru creditul primit în 1999. Astfel, bugetul statului ar trebui se subţieze cu peste 40 mln. de lei. Dar acest lucru s-ar putea produce cu o singură condiţie – ca statul respecte cu stricteţe legislaţia în vigoare, în particular, Codul Civil. La naţionalizarea hotelului, însă – căci asta are loc acum – nu e nevoie procedezi astfel. Judecând după evenimentele în derulare, statul nu are de gând plătească vreun ban proprietarilor, considerând că guvernarea unei ţări nu cade sub incidenţa prevederilor legislaţiei. Despre aceasta ne vorbeşte şi faptul că, până la ora actuală, proprietarului nu i-au fost rambursaţi cel puţin banii plătiţi în buget la privatizarea din 1999.

- Cum a decurs transmiterea hotelului de la foştii proprietari către stat?

- Ca în 1917. După ce a intrat în vigoare decizia Judecătoriei Economice a RM din 6 iunie 2003, noul proprietar, Cancelaria de Stat, a creat o comisie din aproximativ 20 de persoane care au intrat în mod samavolnic în incinta hotelului, au sigilat safeul directorului şi au întocmit un act de predare-primire a patrimoniului. Revendicările reprezentantului proprietarului, precum că deciziile judecătoreşti urmează a fi aplicate doar de către reprezentanţii Direcţiei de executare a deciziilor judecătoreşti, au fost ignorate. Acest lucru s-a întâmplat în iulie 2003, imediat după intrarea în vigoare a noii redacţii a Codului Civil, articolul 311 al căruia permite proprietarului de drept să rămână în posesia patrimoniului până când i se restituie toate cheltuielile şi pierderile. Iar acestea, precum am spus, constituie peste 40 mln. de lei. Pentru a crea aparenţa legitimităţii, Direcţia de executare a deciziilor judecătoreşti din sectorul Buiucani a întocmit un proces-verbal de două pagini, în care face trimitere la actul de predare-primire al comisiei de la Cancelaria de Stat. Astfel, acţiunilor ilegale ale angajaţilor acestei instituţii le-a fost imprimat un caracter de legitimitate.

- Cum trebuia de fapt fie executată decizia Judecătoriei Economice?

- În strictă conformitate cu decizia judecătorească, care prevedea ca părţile (statul şi proprietarul) revină la situaţia din februarie 1999, când a şi fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare a hotelului. Conform prevederilor art. 311 al Codului Civil, statul urma achite fostului proprietar legal suma de 20 mln. 150 mii de lei, pe care acesta le-a cheltuit la privatizare, acopere alte cheltuieli de producere şi abia după aceasta să demareze procesul de transmitere a patrimoniului către noul proprietar.

În punctul 1 al deciziei Judecătoriei Economice din 6 iulie 2003 se spune: “A obliga SRL Hotel Dacia” să transmită Cancelariei de Stat patrimoniul întreprinderii de stat „Dacia”, primit conform actului 472 din 19.02.99”. De fapt, Cancelaria de Stat a acaparat în mod arbitrar patrimoniul „Daciei”, atât cel prevăzut de actul nr. 472, cât şi cel achiziţionat de întreprindere după privatizare – automobilele procurate în anii 2001-2002, bunăoară, care nu făceau parte din patrimoniul privatizat. Propunerea de a confrunta, conform actelor contabile, patrimoniul de până la şi după privatizare nu a fost luată în considerare de funcţionarii de la Cancelaria de Stat, în timp ce executorii judecătoreşti plecau sfios capul.

- Pe ce temei Judecătoria Economică a stabilit că privatizarea Hotelului „Dacia” a fost frauduloasă?

- Drept argument principal, înaintat de Procuratura Generală, a servit faptul că, la privatizare, nu a existat acordul Cancelariei de Stat, la a cărei balanţă se afla hotelul. Celor cât de cât iniţiaţi în jurisprudenţă un asemenea argument nu le poate provoca decât nedumerire. Hotelul era inclus în lista obiectivelor care urmau a fi privatizare, listă aprobată de Legea „Despre programul de privatizare pentru anii 1997-1999”, elaborată şi prezentată în parlament de către guvern. Urmând logica Procuraturii Generale, guvernul trebuia ceară permisiunea structurii sale – Cancelaria de Stat – de a include acest obiectiv în listă. Rezultă că până în anul 2003 Cancelaria de Stat nu a ştiut nici cu spatele despre includerea Hotelului „Dacia” în această listă. Dacă am urma şi în continuare această logică, am vedea că nici cumpărătorul, nici vânzătorul (Departamentul privatizării) nu au comis nereguli, şi că e vina parlamentului, care a inclus hotelul în listă fără acordul Cancelariei de Stat.

În 2000, Procuratura municipiului Chişinău a intentat un proces penal privind privatizarea ilegală a „Daciei”. În luna august a aceluiaşi an, Procuratura Generală, care preluase dosarul, a încetat acţiunea pe motiv că lipsea conţinutul infracţiunii. Astfel, în 2000, Procuratura Generală a recunoscut privatizarea Hotelului „Dacia” drept legală, ca peste trei ani să califice aceeaşi acţiune drept ilegală. Nici nu e de-a mirării, odată ce este vorba de indicaţii din partea conducerii statului, iar acestea, din câte se ştie, trebuie să fie executate fără crâcnire.

- Cum stau lucrurile cu restituirea creditului primit în 1999 de la un finanţator străin, credit utilizat pentru privatizarea hotelului?

- Într-adevăr, în 1999, firma care privatiza „Dacia” a primit un credit extern de 2 mln. 194 mii dolari SUA. Deoarece profitul obţinut era folosit în principal pentru modernizarea hotelului, termenele de rambursare au tot fost prelungite. Actualmente, datoria Hotelului „Dacia” faţă de finanţatorul străin este de 1.621.928 dolari SUA. Pentru a asigura onorarea contractului de credit, în conformitate cu legislaţia moldovenească, a fost încheiat un contract de punere în gaj a imobilului şi terenului pe care este amplasat hotelul. Contractul a fost înregistrat la notariat şi inclus în registrul gajurilor. Deoarece obligaţiile de rambursare a creditului şi a dobânzii nu au fost onorate, în iunie 2003, finanţatorul – firma belgiană „Vikol NV” – s-a adresat la Judecătoria Economică din municipiul Chişinău cu cererea de a dispune, printr-un ordin judecătoresc, transmiterea gajului în proprietatea sa. O astfel de procedură este prevăzută de noul Cod de Procedură Civilă, care a intrat în vigoare la 12 iunie 2003. Un asemenea ordin a fost emis la 23 iunie 2003, iar la 25 iulie acesta a fosta anulat de către acelaşi judecător. Motivul? O scrisoare de la Cancelaria de Stat care, de fapt, nu era parte în litigiu şi care, potrivit normelor Codului de Procedură Civilă, nu avea dreptul înainteze plângeri privind anularea ordinului. O astfel de cerere putea depună doar datornicul şi doar în decurs de zece zile de la momentul primirii copiei ordinului. Întreprinderea „Dacia”, însă, a trimis pe adresa judecătoriei o scrisoare în care spunea că e de acord cu respectivul ordin. Astfel, este evidentă presiunea asupra instanţei în scopul emiterii unei decizii ilegale. Fiţi atenţi: la 12 iunie a intrat în vigoare noul Cod de Procedură Civilă, iar peste o lună şi ceva normele acestuia sunt încălcate chiar de către stat. Apare o întrebare logică faţă de parlament: de ce e nevoie să adoptăm legi pe care în statul nostru nimeni şi, înainte de toate, statul – nu are de gând să le respecte? Doar pentru a convinge Comunitatea Europeană de faptul că ne racordăm legislaţia la cea comunitară?

- Ce a întreprins finanţatorul internaţional după anularea ordinului judecătoresc?

- S-a adresat la Curtea Economică de Apel cu o cerere conţinând aceleaşi revendicări: de a transmite în proprietatea ei patrimoniul pus în gaj. La 12 septembrie 2003, instanţa a respins cererea, motivându-şi acţiunea prin faptul că judecătoriei nu i-au fost prezentate dovezi de primire a creditului de către debitor. Şi aceasta în condiţiile în care creditul, conform instrucţiunii BNM nr. 319 din 5 noiembrie 1999 „Despre înregistrarea şi licenţierea de către BNM a obligaţiilor externe”, a fost înregistrat de BNM sub numărul NG-8-99, fiind eliberat şi certificatul de rigoare. În timpul şedinţei, reprezentantul BNM a prezentat judecăţii scrisoarea semnată de vicepreşedintele băncii care certifica faptul primirii creditului. O scrisoare similară a venit şi de la Ministerul Finanţelor. Din păcate, Curtea a considerat aceste dovezi drept neconvingătoare.

- Firma „Vikol NV” a fost de acord cu decizia dată?

- Nu, motiv din care decizia a fost atacată în Colegiul economic al Curţii Supreme de Justiţie, în speranţa că această instanţă va fi mai obiectivă şi imparţială. Din păcate, toate speranţele lor au fost deşarte, CSJ lăsând în vigoare decizia Curţii Economice de Apel. E o situaţie de-a dreptul paradoxală. Deşi contractul privind gajul este în vigoare şi nu există vreo decizie care l-ar anula, instanţele judecătoreşti refuză să satisfacă cererea privind urmărirea gajului.

- Anul trecut, vorbind de la tribuna Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, preşedintele V. Voronin a declarat că în Moldova nu are loc nici un fel de naţionalizare…

- Ca să nu spunem vorbe tari, zicem doar că preşedintele nostru nu a avut dreptate. Despre faptul că în ţară are loc naţionalizarea ne vorbeşte „povestea” Hotelului „Dacia” şi nu doar asta. Părerea mea e că naţionalizarea „Daciei” a adus şi va aduce RM mult mai multe prejudicii decât îşi închipuie conducerea. Acum potenţialii investitori se vor întreba dacă are rost investească în economia unui stat a cărui conducere nu doreşte să respecte propriile legi. În economia unui stat, care în orice clipă, prin funcţionarii docili care se conduc de conştiinţa lor revoluţionară, poate recurgă la naţionalizarea a tot în ce au investit respectivii oameni de afaceri. Apropo, din câte ştiu, premierul Tarlev are de gând ajungă în următoarele zile la sediul UE din Bruxelles. Nu există îndoieli că în discuţie vor fi puse şi chestiunile nu prea plăcute pentru Moldova privind soarta investiţiilor străine naţionalizate.

- Cum credeţi, care a fost motivul naţionalizării Hotelului „Dacia”?

- E greu de spus, deoarece totul se află sub un văl de taină. Dar există versiuni – bazate pe zvonuri, pe discuţii – care circulă în societate. Una din acestea ar fi că pe hotel vor pună mâna rudele unor demnitari. Altă versiune – know how-ul premierului nostru de a umplea Bugetul de Stat: naţionalizarea şi vinderea repetată (hotelul a rămas în lista obiectivelor care urmează a fi privatizate), fără ca fostului proprietar să i se plătească vreun sfanţ. Un fel de business în stil moldovenesc… Repet, acestea sunt doar versiuni, chiar invenţii, dacă doriţi, care circulă în rândul întreprinzătorilor. Dar este o situaţie inevitabilă într-o societate închisă, unde puterea acţionează conform principiului „ce vreau, aceea fac”. Într-un stat civilizat, societatea este în drept să-şi întrebe conducerea despre acţiunile pe care le întreprinde aceasta din urmă. Şi nu doar întrebe, dar, prin intermediul diferitelor comisii, inclusiv parlamentare, să verifice legitimitatea acestor acţiuni.

- Cum apreciaţi tactica puterii judecătoreşti în legătură cu acest caz?

- Fără echivoc: astăzi, nu avem o putere judecătorească independentă. Toate acţiunile lor corespund intereselor actualei guvernări. Şi nu este vina corpului de judecători, ci nenorocirea lui. În mare, deciziile privind naţionalizarea „Daciei” au fost luate de judecători calificaţi, a căror activitate nu poate fi decât apreciată. Însă disponibilizările masive în rândul judecătorilor, care au început după venirea la putere a actualei guvernări, şi-au spus cuvântul. Judecătorii sunt speriaţi şi nu sunt capabili adopte decizii obiective, în corespundere cu legea. Judecătorul principal din RM este consilierul prezidenţial pe probleme juridice, care a ajuns în această funcţie la doar câţiva ani după absolvirea facultăţii. Nu pot înţeleg cum poţi să conduci un domeniu atât de important fără a avea un dram de experienţă. Din păcate, aceasta este realitatea în ţara noastră.

 

"Vikol NV" cere guvernului să-i restituie investiţiile

TIMPUL, NR.134, 2 IULIE 2004 

Firma belgiană "Vikol NV", fostul proprietar al hotelului "Dacia" din Chişinău, afirmă că guvernul de la Chişinău nu i-a rambursat până în prezent cele 2 mln. 194 mii USD, investite de firmă în anul 1999 pentru privatizarea hotelului care, ulterior, a fost confiscat de către stat. "Vikol NV" învinuieşte executivul că a lipsit-o ilicit de dreptul de proprietate asupra hotelului "Dacia", pe care l-a cumpărat, în condiţii legale, în urma unui concurs comercial, organizat de Departamentul privatizării, cere repararea prejudiciilor în valoare de circa 130 mii USD, aferente creditului utilizat pentru procurarea hotelului.

Vladimir Seleţki, reprezentantul Companiei "Vikol NV" a menţionat, la începutul săptămânii curente, în cadrul unei conferinţe de presă, că prin acţiunile sale statul ignorează nu numai Legea cu privire la activitatea de întreprinzător, ci şi hotărârea Judecătoriei Economice din 6 iunie 2003 privind achitarea de către SRL "Dacia" a 20 mln. 150 mii lei, credit contractat de la investitorul străin.

Potrivit lui Seleţki, acest caz este permanent în vizorul presei europene şi structurilor internaţionale, inclusiv al Băncii Mondiale care îl monitorizează.

"Vikol NV" a depus o plângere la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) care a admis, la începutul acestui an, reclamaţia spre examinare. De asemenea, instituţia respectivă a acceptat şi plângerea depusă de SRL "Dacia" ce contestă deciziile judiciare prin care privatizarea hotelului a fost calificată drept ilegală.

Luc De Deken, avocatul "Vikol NV", a subliniat în cadrul aceleiaşi conferinţe că, prin aceste acţiuni, statul se dă de gol afişându-şi atitudinea deloc prietenoasă faţă de investitorii străini. "Deşi pare că legislaţia RM prevede acordarea unor garanţii pentru investitorii străini, în realitate însă, la luarea deciziilor persistă influenţa politică", a opinat avocatul Companiei "Vikol NV".

Gheorghe Mihailo, avocatul SRL "Dacia", a menţionat că în anul 2000 în urma unui control, Procuratura Generală a constatat că privatizarea hotelului a fost efectuată legal, iar în iunie 2003, ignorând rezultatele controlului anterior, a declarat drept ilicită tranzacţia de vânzare/cumpărare a complexului hotelier "Dacia".

Argumentul forte invocat de Procuratura Generală a fost următorul: Cancelaria de Stat, la balanţa căreia se afla în 1999 "Dacia", nu şi-a dat acordul pentru privatizarea hotelului şi "Dacia" a fost vândută la un preţ mai mic, costul real fiind de 25 mln. lei, a spus Mihailo.

În prezent, Curtea de Apel Economică examinează, la solicitarea Procuraturii Generale, cererea de anulare a contractului de gaj a sediului şi terenului aferent hotelului, care continuă să fie înregistrat în Registrul bunurilor imobiliare drept proprietate a firmei "Vikol NV".

 

Contribuabilii sunt impuşi achite greşelile guvernării

Nadin Luchian, pentru TIMPUL

NR.162, 12 NOIEMBRIE 2004

Marţi, 9 noiembrie, Grupul de întreprinderi "Agurdino" a anunţat că pretinde de la guvernul R. Moldova despăgubiri de 42 mln. euro, în calitate de recompensă pentru "prejudiciile morale şi venitul ratat al companiilor, în ultimii patru ani, din cauză că Departamentul vamal refuză să elibereze acestora autorizaţie pentru prelucrarea materiei prime pe teritoriul vamal al R. Moldova". (În luna aprilie 1999, pachetul de acţiuni deţinut de stat la întreprinderea de produse chimice de uz casnic, de 61,7%, a fost cumpărat de un investitor străin).

Iuri Bogdanov, directorul general al Grupului "Agurdino", a comunicat că reclamaţia companiilor "Agurdino" împotriva R. Moldova a fost acceptată spre examinare de către Institutul de Arbitraj al Camerei de Comerţ de la Stockholm, Suedia. Conform practicii acestei instituţii,

procesele de judecată sunt examinate în termen de şase luni. În cazul în care „Agurdino” va obţine câştig de cauză, guvernul va fi obligat să achite despăgubirile, dar şi cheltuielile de judecată, care se ridică la 294 mii euro.

Litigiul dintre Grupul de companii "Agurdino" şi Departamentul vamal a început în anul 2001, din cauză că serviciile vamale au refuzat să elibereze companiei licenţa pentru dreptul de prelucrare a materiei prime pe teritoriul vamal al R. Moldova, aşa precum prevede legislaţia în vigoare. Cauza a fost examinată de 15 ori în instanţele de judecată moldoveneşti, timp în care întreprinderea deseori staţiona, iar cei peste trei sute de angajaţi făceau mitinguri de protest pe străzile Chişinăului. În martie 2003, Curtea de Apel a dat câştig de cauză "Agurdino", iar ulterior, în iunie acelaşi an, Curtea Supremă de Justiţie a lăsat în vigoare decizia Curţii de Apel şi a obligat Departamentul vamal să-i elibereze autorizaţie pentru prelucrarea materiei prime pe teritoriul vamal al R. Moldova. Iuri Bogdanov susţine că Departamentul vamal nu a eliberat până în prezent autorizaţia respectivă, deşi decizia înaltei instanţe de judecată a fost definitivă şi nu poate fi contestată.

În aceeaşi ordine de idei, menţionăm că Legislativul a obligat, la sfârşitul săptămânii trecute, guvernul să restituie din bugetul ţării 45,6 mln. lei (circa 3,8 mln. USD) încasate din privatizarea "Farmaco" SA şi a Hotelului "Dacia". În particular, ex-proprietarilor Hotelului "Dacia" urmează să le fie înapoiate din bugetul statului 20,2 mln. lei, iar foştilor proprietari ai Societăţii "Farmaco" - 25,4 mln. lei. Contractele de privatizare a acestor două întreprinderi au fost reziliate după mai multe şedinţe de judecată, în cadrul cărora foştii posesori ai celor două societăţi au contestat de nenumărate ori legalitatea desfacerii contractelor de privatizare. Anterior, reprezentanţi ai structurilor internaţionale financiare, precum şi ambasadoarea SUA la Chişinău, Heather M. Hodges, şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu atitudinea autorităţilor moldoveneşti faţă de investitorii străini.

Acum Societatea "Farmaco", prima întreprindere naţionalizată de actuala guvernare, este insolvabilă şi falimentară. Amintim că, la 27 septembrie 2001, Departamentul privatizării a reziliat contractul de privatizare în 1998, de către grupul "Europharm Inc.", Florida, a pachetului majoritar (60%) la "Farmaco" în schimbul a 2,1 mln. USD. La 25 ianuarie 2002, Comisia Naţională a valorilor mobiliare a radiat din Registrul de stat emisiunea de acţiuni în sumă de 15 mln. de lei efectuată de Societatea "Farmaco" în 1999, prin aporturi fixe şi financiare ale Companiei "Europharm Inc.".

Firma belgiană "Vikol NV", fostul proprietar al Hotelului "Dacia", afirmă că guvernul de la Chişinău nu i-a rambursat până în prezent cele 2 mln. 194 mii USD, investite în condiţii legale în 1999 pentru privatizarea hotelului, ulterior expropriat de către stat. Astfel, statul a fost acuzat că ignoră cadrul normativ naţional şi internaţional şi că are o atitudine ostilă faţă de investitorii străini. La rândul lor, aceştia spun că, deşi la prima vedere legislaţia RM declară garanţii pentru ei, în realitate, la luarea deciziilor persistă influenţa politică.

Cel mai trist este că prejudiciile de sute de milioane de lei vor fi acoperite din contul contribuabililor, nu din buzunarul responsabililor de stat, care au luat decizii nepotrivite şi au comis ilegalităţi doar pentru a-şi promova interesele de grup.

 

Fostii proprietari ai hotelului "Dacia"

pretind de la guvern suplimentar peste 18 mln. Lei

17 noiembrie 2004 = INFOTAG

SRL "Hotelul Dacia", fostul proprietar al hotelului "Dacia", si firma belgiana "Vicol NV", creditorul SRL "Hotelul Dacia", au inaintat trei cereri in Curtea Economica de Apel a Republicii Moldova, prin care solicita ca statul sa le plateasca suplimentar, pe linga cele 20,2 mln. de lei achitate deja, peste 18 mln. lei.

Dupa cum a informat anterior agentia INFOTAG, hotelul "Dacia" a fost privatizat in anul 1999 de catre firma "Selikat-Mix", care a platit pentru el 20,15 mln. de lei. Pentru aceasta, firma a contractat un credit de la compania austriaca "Kungan Overseas Corp". Ulterior, "Selikat-Mix" si-a schimbat denumirea in SRL "Hotelul Dacia", iar firma austriaca a cesionat drepturile asupra creditului acordat catre "Selikat-Mix" firmei belgiene "Vicol NV".

In 2003, contractul de vinzare-cumparare a hotelului a fost declarat nul, invocindu-se unele incalcari comise in procesul de privatizare. Hotelul a fost restituit in proprietatea statului, insa investitorului i-au fost intorsi banii (20,2 mln. de lei) abia in luna noiembrie 2004.

Vladimir Seletchi, reprezentantul "Vicol NV", i-a comunicat reporterului INFOTAG ca, in iunie si in octombrie 2004, investitorul belgian a depus la Curtea Economica de Apel doua cereri prin care solicita sa i se compenseze suplimentar peste $180 mii. Aceasta suma reprezinta pierderile suportate de firma ca urmare a faptului ca ea nu a primit, in perioada august 2003 - octombrie 2004, dobinzile pentru creditul pe care l-a acordat fostilor proprietari ai hotelului.

In plus, la data de 18 octombrie 2004, SRL "Hotelul Dacia" a depus in Curtea Economica de Apel o cerere prin care solicita sa i se compenseze prejudiciile suportate, in valoare de 16,15 mln. de lei.

Gheorghe Mihailov, avocatul SRL "Hotelul Dacia", sustine ca in aceasta suma intra: 1,5 mln. de lei - lucrari de reparatie efectuate de noul proprietar; 1,29 mln. de lei - achizitionarea patrimoniului necesar pentru hotel; 7,07 mln. de lei - dobinzile achitate firmei belgiene "Vicol NV; 158,6 mii de lei, $2,1 mii si 640 de euro - mijloacele sechestrate de stat din casieriile hotelului "Dacia".

"Totodata, de la data de 20 februarie 1999, adica din momentul achitarii pretului pentru hotel, Ministerul Finantelor s-a folosit de banii SRL "Hotelul Dacia", in valoare de 20,15 mln. lei. Potrivit Codului Civil al Republicii Moldova, pentru mijloacele primite nemotivat se calculeaza dobinzi in functie de marja de refinantare a Bancii Nationale a Moldovei. Astfel, marimea dobinzilor ce trebuie sa ni se achite pentru utilizarea banilor nostri este de 15,65 mln. lei" - a spus avocatul.

SRL "Hotelul Dacia" a exclus din aceasta suma 9,56 mln. de lei, profit pe care l-a obtinut de pe urma exploatarii timp de citiva ani a hotelului "Dacia".