Congresul al V-lea al Partidului
Comuniştilor
Igor Boţan,
Guvernare
şi democraţie în Moldova
e-journal, an. II, nr. 43, 16 decembrie
2004
La 11 decembrie a.c. şi-a
desfăşurat lucrările cel de al V-lea Congres al Partidului
Comuniştilor (PC) din Republica
Comportamentul respectiv a fost
specific şi pregătirilor pentru cel de al V-lea Congres. Proiectele de documente
(programul politic şi statutul modificate), precum şi locul
desfăşurării congresului nu au fost făcute publice
pînă în ziua congresului. Accesul
mass-media a fost extrem de limitat, fiind admisă preponderent presa de
stat şi cea afiliată partidului de guvernămînt.
Secretomania s-a extins pînă la limita care a făcut ca
ediţia organului de presă al PC, ziarul "Comunistul", ce
urma să apară chiar în ajunul congresului şi care
conţinea un minimum de informaţie privind agenda şi locul
desfăşurării acestuia, nu a fost distribuită beneficiarilor
ca de obicei, ci abia peste două zile după consumarea evenimentului.
Nici deciziile plenarei Comitetului Central din 7 decembrie
a.c. care a confirmat agenda congresului nu au fost mediatizate. De aceea, cei
interesaţi au trebuit să caute deciziile plenarei Comitetului Central
al PC din 15 mai a.c, cînd fusese fixată data
desfăşurării congresului şi făcută publică
şi agenda (în conformitate cu statutul PC, agenda congresului se
face publică cu cel puţin 3 luni înainte de
desfăşurarea evenimentului). Agenda cuprindea: a) raportul politic al
Comitetului Central; b) raportul Comisiei Centrale de Revizie; c) raportul cu
privire la programul PC; d) raportul cu privire la modificările,
completările şi statutul PC; e) alegerea preşedintelui PC; f)
alegerea Comitetului Central; g) alegerea Comisiei Centrale de Revizie. Plenara
din mai a.c. stabilise şi norma de reprezentare
la congres - un delegat de la 30 de membri de partid.
Care au fost motivele pentru adoptarea unui astfel de
comportament, caracteristic mai degrabă unui partid clandestin, care
practică conspiraţia, decît unui partid de
guvernămînt care deţine majoritatea constituţională
în Parlament? Răspunsul poate fi următorul: evitarea unui
eventual scandal legat de discuţiile privind evoluţiile din cadrul
partidului. Într-adevăr, fluctuaţiile
ideologice din PC au început imediat după accederea la guvernare
în februarie 2001. Un an mai tîrziu, chiar Preşedintele
ţării şi al partidului de guvernămînt, Vladimir
Voronin, a fost citat de către oficiosul "Moldova suverană"
din 21 februarie 2002, afirmînd că "eu nu vreau să
construiesc în Moldova comunismul şi nici socialismul dezvoltat. Ar fi o utopie în timpurile noastre". Aceasta în pofida faptului că statutul şi programul
politic al PC prevăd tocmai construirea socialismului şi a
comunismului în baza doctrinei marxist-leniniste. Ulterior, necesitatea modernizării PC fusese discutată la
plenara Comitetului Central din mai 2002. În sfîrşit,
în cadrul ceremoniei de sărbătorire a celei de a 10-a aniversări de la reînfiinţarea PC din
octombrie anul trecut, preşedintele partidului a încercat să
răspundă la întrebările "Cine sînt
comuniştii moldoveni de astăzi? În ce constă viitorul lor?". Preşedintele Voronin afirma atunci că
"adevărata forţă politică a PC rezidă în
forţa ideilor, în priceperea de a le argumenta şi de a le
apăra". El a criticat "radicalii de
stînga" care au fost învinuiţi de "miopie
politică şi naivitate". În opinia lui aceştia
nu înţeleg că "revenirea la socialism" prin
naţionalizarea proprietăţii private este
imposibilă, deoarece "în RM subiect al proprietăţii
private a devenit, practic, fiecare cetăţean". Şi
reproşurile referitoare la lipsa din programul politic al PC a tezei cu
privire la dictatura proletariatului au fost combătute: "Despre care
proletariat, despre care clasă muncitoare se putea vorbi în anii
cînd industria republicii a fost, practic, distrusă? Numai nişte orbi nu puteau să constate un lucru absolut
obiectiv, şi anume că, într-un răstimp foarte scurt, la
noi însăşi noţiunea de clasă muncitoare s-a
devalorizat definitiv". Aceste răspunsuri
doar i-au convins pe "dogmatici" că liderii PC urmează
traiectoria "oportunismului şi revizionismului".
Este un fapt că retorica
şi reperele ideologice ale comunismului au fost substituite cu altele.
În prezent, PC vehiculează preponderent un amalgam de idei
îndreptate spre "consolidarea statalităţii" RM
şi integrarea acesteia în Uniunea Europeană, deşi statutul
şi programul politic prevăd în mod expres "constituirea pe
principii noi a Uniunii frăţeşti a popoarelor din CSI".
Adevăratul pivot ideologic al PC a devenit "moldovenismul", iar
principalele eforturi sînt îndreptate spre demonstrarea
continuităţii edificării statului moldovenesc: de la marii
înaintaşi, în special domnitorul Ştefan
cel Mare, pînă la actualul Preşedinte al RM, Vladimir Voronin.
Rolul principalului liant dintre verigile istorice pare să-i fie atribuit
creştinismului ortodox. Astfel, Ştefan cel
Mare construia lăcaşe sfinte, iar actualii guvernanţi le
repară sub obiectivele camerelor de luat vederi ale televiziunii
naţionale. Fără îndoială, cetăţenii RM au
observat nenumărate faţete ale metamorfozelor PC, cel mai
înduioşător exemplu fiind mediatizarea de către
televiziunea naţională a organizării de către
fracţiunea parlamentară comunistă a unui subotnik la
Mănăstirea Căpriana, unde doamnele curăţau geamurile,
iar domnii deputaţi comunişti săpau şanţuri pentru
comunicaţii. Mesajul a fost cît se poate de accesibil: aşa se
asigură continuitatea istorică şi se "construiesc
comunicaţiile strategice" pentru unirea ateilor şi
crendincioşilor în jurul partidului de guvernămînt.
Congresul al V-lea urma doar să
fixeze în documentele de partid "schimbarea la faţă",
lucru ce comporta anumite riscuri. Aceasta fiindcă vreun delegat, adept al
"purităţii ideilor", ar fi putut face referinţă
la statutul formaţiunii, în conformitate cu care pentru acţiuni
ce vin în contradicţie cu programul şi
statutul PC, membrii acestui pot fi pedepsiţi sau chiar daţi
afară din partid. Analiştii şi observatorii locali
consideră că pentru evitarea unor surprize legate de eventuala
principialitate a unor membri de partid, cu cîteva luni înaintea
congresului au fost organizate adunări ale membrilor structurilor
teritoriale în cadrul cărora au fost schimbaţi masiv liderii
teritoriali, fiind înlocuiţi cu alţii flexibili la
oscilaţiile ideologice, iar pregătirile pentru congres au fost
ţinute în secret.
În situaţia în care liderii PC, pe de o
parte, reclamă necesitatea modernizării formaţiunii, iar, pe de
altă parte, nu doresc să renunţe la denumirea, simbolurile
şi idolii PC, pe care le-ar fi putut recupera extrem de rapid
potenţialii concurenţi din "opoziţia de stînga",
probabil, s-a decis adoptarea unui comportament care ar atenua efectele unor
eventuale discuţii pe marginea discrepanţei dintre prevederile
documentelor de partid şi faptele liderilor acestuia, dintre
aspiraţiile de viitor şi simbolurile învechite, inadecvate
noilor aspiraţii, dar aducătoare încă de profit electoral
într-o ţară bîntuită de sărăcie. În
acest sens, este curios că reprezentanţii blocului politic Uniunea
Cetăţenilor "Patria-Rodina" (UCPR), constituit din
două partide socialiste înregistrate la Ministerul Justiţiei
şi din cîteva formaţiuni de orientare comunistă
neînregistrate, s-au văzut nevoiţi să ceară
autorităţilor municipale permisiunea de a organiza mitinguri în
cîteva locuri din preajma unor edificii unde s-ar fi putut
desfăşura forul PC. Scopul manifestărilor reprezentanţilor
UCPR a fost apelarea la conştiinţa celor 641 de delegaţi la
Congresul al V-lea al PC pentru a-i determina să
se opună liniei promovate de liderii PC.
Manevrele politice ale PC pot fi
înţelese. Totuşi este uluitor faptul că
partidul de guvernămînt care şi-a supus, practic, cele mai
importante mijloace media din RM a ţinut cetăţenii mai multe
zile în necunoaştere a deciziilor congresului sau chiar au fost
dezinformaţi. Spre exemplu, agenţia "Novosti-Moldova", care
poartă pe frontispiciu drapelul cu stema de stat a RM, a
anunţat că după congres a avut loc plenara Comitetului Central
care l-a reales în calitate de preşedinte al partidului pe Vladimir
Voronin. Acest lucru contravine prevederilor statutului, care
stabileşte că doar congresul poate alege preşedintele,
informaţia respectivă putînd însemna că au fost
adoptate modificările statutului. Patru zile mai tîrziu,
comentarea lucrărilor congresului de către presa de stat, care a avut acces la eveniment, a lăsat fără un
răspuns clar întrebarea legată de modificările programului
şi statutului. Spre exemplu, oficiosul "Moldova suverană" a
comunicat că "congresul a adoptat cîteva modificări la
statut pentru a moderniza organismul partinic şi l-a reales în
funcţie de preşedinte al PC pe Vladimir Voronin",
însă nici nu a pomenit despre modificarea programului politic. Pe de
altă parte, un alt ziar guvernamental
"Nezavisimaia
În aceste circumstanţe, se poate concluziona
că partidul de guvernămînt a ezitat sau s-a temut
să-şi modifice programul politic în ajunul alegerilor, ceea ce înseamnă că prevederile programului
politic şi ale programului electoral vor fi într-o vădită
contradicţie. Care a fost sensul convocării congresului dacă nu
au fost adoptate modificările la principalele documente de partid? Răspunsul poate fi doar unul - scopul primordial a constat
în remanierea organelor de conducere ale partidului. În
primul rînd, componenţa reînnoită a organelor de
conducere va putea promova mai activ modificarea
documentelor de partid. În acest sens, este
sugestivă afirmaţia preşedintelui Voronin din cadrul
congresului: "a fost o greşeală a majorităţii
parlamentare de a-l alege în funcţia de lider al fracţiunii pe
secretarul executiv al Comitetului Central. Aceste două funcţii nu
pot fi îndeplinite de aceeaşi persoană, oricît de
eficientă ar fi aceasta". Evident, este
vorba despre exprimarea insatisfacţiei faţă de activitatea lui
Victor Stepaniuc, care a avut sarcina "revizuirii arsenalului ideologic al
PC, aducerea acestuia în conformitate cu realităţile
moderne". În al doilea rînd, anume noua componenţă a organelor de conducere a PC va fi cea care va accepta
lista de candidaţi ai PC pentru viitorul scrutin parlamentar. După un eventual succes la viitoarele alegeri modificarea
documentelor de partid nu va întîmpina nici un fel de obstacole. Pe
de altă parte, un eventual eşec ar putea fi explicat prin opunerea
"dogmaticilor" de a modifica programul partidului,
răspunzînd astfel sfidărilor moderne. În
aceste circumstanţe ne putem aştepta la reacţii de răspuns
ale camarazilor de partid debarcaţi.
Precum era de aşteptat, presa
admisă la congres a comentat cu precădere raportul preşedintelui
Voronin, care, ca de obicei, s-a referit la moştenirea grea
lăsată de guvernările precedente şi la succesele actualei
guvernări.
El a stabilit jaloanele eventualului program politic reînnoit, acestea se
vor regăsi, probabil, în programul electoral şi se vor referi
la: consolidarea suveranităţii şi independenţei RM,
caracterul polietnic al poporului RM, ridicarea calităţii
vieţii, combaterea corupţiei, integrarea în UE etc., lucruri
reiterate de nenumărate ori.
Ceea ce a devenit evident este
că pînă la anunţata modernizare a PC mai e mult. Nu
încape îndoială că înseşi
încercările de modernizare a PC reprezintă un
lucru pozitiv. Însă caracterul secret de organizare a congresului,
aflat în plină consonanţă cu caracterul netransparent de
guvernare, cînd proiectele principalelor documente, precum Concepţia
de integrare a RM în UE, Declaraţia de Stabilitate şi
Securitate pentru RM etc. nu sînt accesibile pentru cetăţeni
nici înainte şi nici după consumarea anumitor evenimente de
importanţă majoră pentru destinul RM, este într-o
disonanţă absolută cu pretenţia de modernizare.
Nu ar trebui să existe nici
aşteptări exagerate legate de faptul că după accederea PC
la guvernare acesta a ajuns să împrumute, practic, cele mai
importante idei şi lozinci ale opoziţiei referitoare la: dreptul la
proprietate; soluţionarea conflictului transnistrean; integrarea
europeană; apelarea la valorile creştine etc. Comportamentul
liderilor PC vorbeşte cel mai elocvent despre esenţa
formaţiunii. Din acest punct de vedere imaginea PC este departe de una modernă. Spre exemplu, Partidul
Popular Creştin Democrat (PPCD), unul dintre principalii oponenţi
politici ai PC, şi-a organizat ultimul congres la 16 mai a.c. în
Piaţa Marii Adunări Naţionale, pentru a demonstra coeziunea
aderenţilor care subscriu la aceleaşi valori şi scopuri,
lăsînd pe oricine să audă şi să participe la
ele. În contrast, partidul de guvernămînt a
ascuns pînă în ultimul moment chiar şi locul
desfăşurării congresului. Cît mai are PC pînă
se va moderniza, devenind un veritabil partid de
stînga european, care să-şi convoace congresele fără
utilizarea artei conspiraţiei, în spaţii libere, accesibile
pentru cei interesaţi? Cînd vor putea şi membrii PC să asculte rapoartele liderilor lor cu o halbă de
bere în mînă, avînd în faţă chipuri
senine, şi nu feţe crispate de ură faţă de duşmani
politici?