Un festival provincial

Constantin CHEIANU

Moldova Azi, 27 decembrie 2004

Intre saisprezece si douazeci si doi decembrie 2004 Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Balti a gazduit editia a doua a Festivalului National de Teatru.

Republica Moldova nu a avut nicodata un festival national de teatru cu o longevitate mai mare de doua sau trei editii, in virtutea lipsei cronice de mijloace pentru cultura si a dezinteresului elitelor politice de la Chisinau pentru acest domeniu. Se cunosc mai multe tentative de initiere a unor astfel de manifestari, mai ales in anii de dupa adoptarea Declaratiei de Independenta, dar nici una nu s-a bucurat de continuitate si de o initiativa manageriala sustinuta.

Initiat cu doi ani in urma si sustinut de presedintele Voronin, Festivalul s-a supraintitulat, in 2002, "Nenea Iancu", numele lui Caragiale fiind exclus acum, la cea de-a doua editie, din titulatura manifestarii, o decizie tot atit de greu de motivat, ca si aceea prin care festivalului i-a fost atribuit numele mic al marelui clasic roman. Este ca si cum ne-am imagina un festival de teatru din Marea Britanie dedicat creatiei shakespeariene si supranumit "Unchiul Willy".

Ambele editii ale festivalului au iesit cu scandal. La prima, dupa ce nu a stiut sa asigure conditiile necesare pentru organizarea manifestarii, ex-ministrul Ion Pacuraru a fost demis din functie de presedintele Voronin cu doua saptamini inainte de inceputul festivalului. Iar Teatrul "Satiricus", prin directorul sau Sandu Grecu, a fost pe punctul sa boicoteze Gala premiilor pe motiv ca s-a considerat nedreptatit de juriul festivalului. Daca a venit, totusi, a rostit un discurs suparat in fata presedintelui Voronin si nu a mai dorit sa participe la editia actuala a manifestarii. In 2002 premiul pentru cel mai bun spectacol l-a luat, din miinile presedintelui Voronin, Petru Hadarca, cel care, cu un an mai tirziu, avea sa se situeze in fruntea miscarii de protest a oamenilor de cultura, indreptata impotriva ministrului Madan si a autoritatilor comuniste.

Conceput sa aiba loc o data la doi ani, putini au crezut, insa, in 2002, ca va mai avea loc vreo editie a festivalului, dupa atitea gafe si neimpliniri. Iata ca la cele de acum doi ani, actuala editie le-a adaugat pe ale sale. Anuntat ca fiind alcatuit din cinci membrii, juriul festivalului a trebuit pina la urma sa activeze intr-o componenta redusa, din care au facut parte actorul Mihai Volontir, criticul Larisa Ungureanu, regizorul Titus Jucov si functionarul de la minister Dina Ghimpu, alcatuirea para nefiind cea mai buna solutie in cazurile cind s-a ajuns la o egalitate de voturi. Avind un buget de doua sute de mii de lei, festivalul a putut sa-si permita luxul de a acorda tocmai saptesprezece premii la un numar total de treisprezece spectacole-participante (!). Tocmai cinci dintre acestea au fost considerate bune si foarte bune, cucerind un premiu mare, doua premii unu, un premiu doi si un premiu trei.

Faptul ca manifestarea a fost mutata la Balti, salutar in sine, a putut sa produca, insa, la un moment dat impresia ca organizatorii s-au sfiit sa ofere un program atit de slab publicului capitalei. Mass media de la Chisinau nu a avut posibilitatea sa reflecte desfasurarea festivalului. Pe linga Teatrul "Satiricus", la festivalul de la Balti nu a participat nici Teatrul "Eugene Ionesco", din programul manifestarii lipsind, de asemenea, lucrari montate de regizorii cei mai importanti ai tarii precum Petru Vutcarau, Sandu Vasilache, Mihai Fusu, Sandu Cozub, Sandu Grecu.

Spre deosebire de prima editie, la care au participat si spectacole dupa autori clasici, programul actualei manifestarii s-a alcatuit in totalitate din lucrarile autorilor contemporani din Republica Moldova, printre acestia numarindu-se Gheorghe Urschi, Gheorghe Calamanciuc, Dumitru Matcovschi, Adrian Graur si altii. Regia spectacolelor au semnat-o Anatol Racila, Vitalie Rusu, Gheorghe Urschi, Silviu Fusu s.a. Faptul ca Premiul Mare al festivalului l-a luat un spectacol de papusi si nu unul dramatic vorbeste de la sine despre calitatea celor prezentate pe scena balteana.

Invingator, asadar, a fost desemnat spectacolul "Suflet de papusa" dupa piesa lui Adrian Graur in regia lui Anatol Racila (Teatrul National "Vasile Alecsandri" din Balti). Premiul pentru cel mai bun rol masculin i-a revenit lui Ion Marcoci de la Teatrul din Balti pentru un rol interpretat in piesa "Ultimul urmas al lui Stefan cel Mare" de Gheorghe Calamanciuc, iar Margareta Nazarchevici de la Teatrul "Alexe Mateevici" s-a invrednicit de premiul pentru interpretare feminina. Plus, asa cum spuneam, alte zece premii mai mari si mai mici.

In materie de noutate a manifestarii trebuie mentionata participarea unei trupe tinere de actori gagauzi din Comrat si a alteia bulgaresti de la Cimislia, care au fost recompensate la rindul lor cu premii si mentiuni.

La fel ca atitea alte actiuni girate de Ministerul Culturii si Uniunea Teatrala din Moldova, nici festivalul de la Balti nu a fost o manifestare bine conceputa si pregatita din timp. In dramaturgia din Republica Moldova s-au lansat si s-au afirmat in ultimii ani mai multi autori ai asa-zisului "val nou", care au fost inalt apreciati de critica de specialitate, dar si de jurii prestigioase de la noi si, mai ales, din Romania. Este suficient sa amintim de numele unui Dumitru Crudu, laureatul premiului UNITER pentru cea mai buna piesa a anului 2003, precum si cel al Nicoletei Esinencu, a carei piesa a fost premiata la un concurs de dramaturgie tinara de la Bucuresti si se repeta acum intr-un teatru din capitala Romaniei. Nici unul dintre acesti autori nu au fost prezenti in programul manifestarii, astfel incit prin numele pe care le-a avut pe afis festivalul a putut sa lase impresia unei manifestari de la mijlocul anilor optzeci.

Organizatorii au mers pe "principiul" si logica dintotdeauna ale functionarilor de la minister: fiindca s-a dat un buget, acesta trebuia cheltuit, drept care s-a adunat tot ce ce s-a putut gasi in materie de text basarabean in teatrele de la noi.