Securitatea Republicii Moldova intre realitati si jocuri politice

Igor BOŢAN

Motto: "Armata Nationala a fost creata ca institutie fundamentala a statului, alaturi de Imn, de Stema si de Drapel, ea reprezentind unul din insemnele de baza ale suveranitatii noastre. Armata este scutul statului, ea primeste primele lovituri care ameninta si submineaza interesele fundamentale si vitalitatea acestuia. Din acest punct de vedere putem spune cu toata certitudinea ca Armata Nationala a Republicii Moldova sta cu fermitate la straja acestor interese."

(Vladimir Voronin, Presedintele Republicii Moldova,

Comandantul Suprem al Fortelor Armate

(alocutiunea din 2.09.2002)

I. Furtul de armament din depozitele Armatei Nationale

La 3 septembrie a.c. s-au implinit 13 ani de la crearea Fortelor Armate ale Republicii Moldova. 10 zile mai tirziu, la 13 septembrie a.c., directorul Serviciului de Informatie si Securitate (SIS), generalul de brigada Ion Ursu, anunta opinia publica prin intermediul televiziunii ca "cinci persoane, inclusiv oficiali ai Ministerului Apararii, au fost retinute in legatura cu sustragerea din depozitele Armatei Nationale a unei cantitati mari de armament". Evenimentul in sine a fost de mare interes pentru mass-media, interes care a fost amplificat de afirmatiile directorului SIS, precum ca "este simptomatic faptul ca acest furt a coincis cu escaladarea conflictului din regiunea transnistreana si activizarea anumitor forte social-politice... Moldova nu a fost afectata de terorism, dar exista premise pentru deteriorarea situatiei. In primul rind, se incearca organizarea unor provocari din exteriorul tarii. De asemenea, legislatia nationala permite intrarea, iesirea si tranzitarea tarii fara dificultati. Nu trebuie sa uitam nici de faptul ca o parte din frontiera de stat este controlata de autoritatile separatiste din Transnistria. Acest lucru este agravat in special de predispunerea autoritatilor transnistrene la actiuni violente, asa cum au demonstrat-o evenimentele din ultimul timp" . Directorul SIS este una dintre cele mai bine informate persoane din stat, de aceea afirmatiile lui nu pot sa nu ingrijoreze. Mai cu seama ca doar acum trei luni, la 10 iunie a.c., intr-un interviu acordat in exclusivitate oficiosului Moldova suverana, Ion Ursu sublinia: "Putem afirma cu certitudine ca actualmente in Moldova nu exista activisti ai terorismului international, cu atit mai mult de origine autohtona" . Afirmatiile erau facute in cadrul unei discutii privind cooperarea SIS cu serviciile speciale ale statelor CSI si eficienta schimbului de informatii dintre structurile respective. Principalele pericole pentru securitatea statului erau estimate ca provenind de pe urma activitatii criminale a gruparilor mafiote, extremismului politic, coruptiei administratiei publice, atacurilor cyber-informationale etc. Astfel, se impune concluzia ca in doar trei luni situatia referitoare la securitatea statului s-a deteriorat dramatic. Intr-adevar, in perioada respectiva a avut loc escaladarea dramatica a conflictului dintre autoritatile moldovenesti si cele transnistrene, iar pe teritoriul Rusiei, partenerul strategic al RM, a avut loc o serie de acte teroriste extrem de violente cu luarea de ostatici si explozii de aeronave etc. Aceste evenimente justifica intensificarea activitatii structurilor speciale de securitate ale RM. De aceea, in cadrul sedintei Consiliului Suprem de Securitate (CSS) din 28.08.2004 "au fost audiate rapoartele directorului SIS Ion Ursu si al Secretarului CSS Ion Morei privitor la securitatea zborurilor deservite de Aeroportul International Chisinau. Raportorii au constatat existenta unor nereguli foarte serioase, admise de catre responsabili din cadrul Ministerului Afacerilor Interne si Administratia de Stat a Aviatiei Civile. Pe marginea informatiilor prezentate, CSS a adoptat decizia de a cere Guvernului sanctionarea disciplinara prin aplicarea unor mustrari aspre ... Tot in cadrul sedintei CSS a fost examinata situatia din raioanele de est ale tarii si a fost stabilit un complex de masuri ce urmeaza a fi realizate in plan extern in vederea redresarii acesteia. In urma discutarii raportului prezentat de ministrul Afacerilor Externe, Andrei Stratan, CSS a decis expedierea de catre MAE a unor scrisori conducatorilor statelor-membre ale UE, Statelor Unite ale Americii, Federatiei Ruse, Ucrainei si Romaniei in vederea initierii consultarilor pe marginea initiativei Presedintelui Republicii Moldova privind semnarea Pactului de Stabilitate si Securitate pentru Republica Moldova. CSS a solicitat MAE initierea unor actiuni indreptate spre instituirea unei misiuni internationale de monitorizare a hotarului moldo-ucrainean, inclusiv pe segmentul transnistrean al acestuia" . Actiunile CSS lasa impresia des a fi oportune. Insa dupa discursul televizat din 13.09.04 al directorului SIS referitor la furtul de armament din depozitele Armatei Nationale si estimarea noilor pericole pentru securitatea RM au aparut un sir de intrebari la care merita a fi gasite raspunsuri.

II. De unde vin pericole reale la adresa securitatii Republicii Moldova?

1. Dupa sedinta CSS din 28.08.04 nu s-a anuntat ca s-ar mai fi desfasurat vreo sedinta a acestui organ pentru discutarea problemei respective. In acelasi timp, este evident faptul ca gravitatea evenimentelor si pericolelor enuntate de catre directorul SIS la TV Moldova 1 in legatura cu furtul de armament din depozitele Armatei nationale depaseste cu mult gravitatea subiectelor discutate in cadrul ultimei sedinte a CSS. De aceea, trezeste nedumerire faptul ca noile pericole pentru securitatea statului nu au fost discutate mai intii in cadrul CSS si doar apoi facute publice.

2. Invocarea laolalta a factorului transnistrean si a furtului de armament din depozitele Armatei Nationale in vederea unei eventuale destabilizari a situatiei din RM poate fi plauzibila. Aici este necesar sa se estimeze corect ce anume ar fi mai probabil pentru realizarea presupuselor planuri ale liderilor transistreni "predispusi la actiuni violente" - sa organizeze furturi de armament din dotarea armatei RM sau, tinind cont de afirmatiile autoritatilor moldovene precum ca regimul separatist produce propriul armament pe care il comercializeaza pe cai ilegale in toata lumea, sa-l introduca pe teritoriul RM din Transnistria pentru a-l depozita clandestin, fara complici si intermediari, "direct de la producator", evitind eventualele scurgeri de informatii. Daca, potrivit premierului moldovean Vasile Tarlev, armamentul transnistrean poate ajunge tocmai la Beslan, atunci cu atit mai usor ar putea ajunge in RM, unde, potrivit directorului SIS, este posibila "tranzitarea tarii fara dificultati".

3. Posibilitatea "organizarii unor provocari din exteriorul tarii" trebuie tratata cu maxima atentie. Este evident ca nu se are in vedere Transnistria. In initiativa sefului statului referitoare la Pactul de Stabilitate si Securitate pentru Republica Moldova sint identificate: Romania, Rusia, SUA, UE si Ucraina ca avind interese si influenta pentru stabilitatea si securitatea RM. Cine dintre acestea ar putea fi banuite de organizarea provocarilor pe teritoriul RM, pornita de curind pe calea integrarii in UE? Evident, pericolul nu ar trebui asteptat din partea UE sau SUA care au un sistem comun de aparare - NATO, desi la inceputul mandatului actualului partid de guvernamint institutiile europene si euroatlantice erau etichetate drept unelte ale "imperialismului american agresiv". Relatiile cu Romania, deteriorate dramatic in urma unor invinuiri pe care autoritatile moldovenesti i le-a adus de la tribuna celor mai inalte foruri internationale, au inceput sa se amelioreze. La 23.09.04, intr-un interviu acordat de catre seful statului postului de radio Europa Lidera, acesta afirma ca RM este dispusa "sa ridice la cel mai inalt nivel" relatiile cu Romania. Este un lucru absolut firesc, mai cu seama ca ambasada Romaniei indeplineste si functia de punct de contact al NATO in RM. Pe de alta parte, in interviul mentionat pentru Europa Libera seful statului a confirmat racirea relatiilor cu Rusia si Ucraina , subliniind suportul regimului separatist de catre fortele pacificatoare ale acestor state. Afirmatiile respective nu mai mira dupa ce seful statului in ultima sa alocutiune rostita cu ocazia Zilei Independentei RM la 27.08.04 mentiona "cei 460 de kilometri ai segmentului transnistrean al granitei moldo-ucrainene, deschis pentru orice fel de contrabanda. Astazi acest segment al granitei aduce asemenea dividende Tiraspolului, Ucrainei si Rusiei incit paralizeaza in mod efectiv si actiunea dreptului international ..." . Trebuie sa se inteleaga ca au fost identificate noile pericolele la adresa RM? Insa RM are semnate tratate de prietenie atit cu Ucraina, cit si cu Rusia. Ambele sint state garante si mediatori in conflictul transnistrean. Prin lege Rusia este recunoscuta drept partener strategic al RM. Aceste documente reflecta intocmai principiile programului politic si electoral al actualului partid de guvernamint. Mai mult, "Presedintele Vladimir Voronin l-a decorat cu "Ordinul Republicii" pe presedintele Ucrainei Leonid Kucima, "in semn de profunda gratitudine pentru contributia sa deosebita la dezvoltarea relatiilor de prietenie si colaborare dintre Ucraina si Republica Moldova". In cadrul ceremoniei de inminare a decoratiei Vladimir Voronin a declarat ca acordarea acestei inalte distinctii de stat a RM constituie o marturie a recunoasterii meritelor deosebite ale presedintelui Ucrainei Leonid Kucima in consolidarea relatiilor de prietenie si buna vecinatate dintre tarile noastre. Seful statului a mentionat in context contributia Ucrainei si a presedintelui Leonid Kucima personal la procesul de reglementare transnistreana, sustinerea sa ferma a integritatii teritoriale a tarii noastre" . In conformitate cu articolul 13 al legii RM nr. 1123-XII din 30.07.92 privind distinctiile de stat, "Ordinul Republicii este distinctia de stat suprema si se confera pentru merite exceptionale in toate domeniile de activitate intru binele Patriei si al omenirii". Judecind formal, trebuie sa recunoastem ca Leonid Kucima este un distins patriot moldovean. Pe de alta parte, analizind ultimele afirmatii ale presedintelui Voronin, asemanatoare unei confesari de neofit, ar trebui sa admitem ca acest patriot al RM este, de fapt, un sustinator al separatismului transnistrean si al traficului de contrabanda din Transnistria. Presa guvernamentala ne convinge acum cu lux de amanunte ca Kucima a fost, de fapt, sustinator al separatismului cu mult inainte de a deveni cavaler al Ordinului Republicii. Ea publica articole gen "Situatia duplicitara a Kievului in Transnistria", in care se ridica exact intrebarea la care s-a referit probabil si directorul SIS atunci cind a mentionat pericolul din exterior: "Poate Kievul asteapta declansarea unui razboi"? Dupa astfel de schimbari dramatice de atitudini oricine se poate intreba: sint oare reflectate in mod adecvat in legislatie reperele politicii externe, ale conceptiilor de securitate si aparare ale RM; identifica ele corect pericolele pentru securitatea statului; ce sanse exista pentru ca Rusia si Ucraina sa coopereze cu RM in cadrul preconizatului Pact de Stabilitate si Securitate in vederea solutionarii celei mai grave probleme a RM - conflictul transnistrean; actiunile autoritatile nu profaneaza cumva notiunile de "partener strategic, distinctie suprema de stat, patriotism"? S-ar putea ca aceste lucruri sa conteze foarte mult pentru moralul aparatorilor Patriei, deprinsi sa opereze cu notiuni foarte concrete si bine definite. Poate aceste lucruri merita sa fie discutate, in primul rind, inclusiv in cadrul CSS?

4. Legatura "simptomatica" dintre furtul de armament si "activizarea anumitor forte social-politice" trebuie si ea tratata cu maxima precautie. In primul rind, daca este vorba despre actele de huliganism ale asa-zisilor national-bolsevici, atunci acestia nu reprezinta o "forta social-politica", ci o grupare marginala si agresiva. In cazul in care relatiile dintre national-bolsevici si anumite cercuri criminale din regiunea transnisreana reprezinta o realitate, asa cum afirma autoritatile, atunci gruparea respectiva este intr-adevar periculoasa. In al doilea rind, dat fiind faptul ca se apropie campania electorala, este firesc ca adevaratele fortele social-politice sa se activizeze, fara vreo legatura cu anumite incidente, precum furtul de armament. Conform afirmatiilor chiar a sefului statului, partidul pe care il conduce dupa ce a venit la guvernare nici nu a incetat vreodata campania electorala. Este un adevar confirmat de comportamentul presei oficiale si al "televiziuni publice". In al treilea rind, pericolele legate de activitatea fortelor-politice este mai degraba de alta natura. In interviul directorului SIS din 10.06.04, mentionat deja, domnia sa referindu-se la pericolele pentru securitatea statului accentua coruptia si "atentatul la morala societatii". A corupe inseamna, inclusiv, "a face ca o idee, un fenomen social, un sentiment sa-si piarda integritatea, puritatea..." . De aceea, trebuie comparate programele, scopurile statutare si promisiunile formatiunilor cu politicile reale pe care le promoveaza acestea.

In acest sens se poate constata, spre exemplu, ca partidul de guvernamint a preluat, practic, toate lozincile opozitiei, incepind cu cele referitoare la necesitatea liberalizarii economiei, integrarea in UE si terminind cu cele privind modalitatile de solutionare a conflictului transnistrean, atitudinea fata de partenerii strategici etc. Astfel, Partidul Comunistilor (PC) a renuntat la propriile principii si lozinci, cu care a venit la guvernare si care ar fi trebuit sa fie considerate elemente de baza ale "contractului social" dintre guvernanti si cetateni. Mai mult, liderii PC spun neadevaruri (ar putea acest lucru fi calificat drept subminare a "moralei societatii"?), precum ca programul lor politic a fost elaborat pe cind acesta se afla in opozitie, iar realitatile din RM erau altele. Chipurile, din aceste motive PC nu-si indeplineste programul si oferta electorala, ci ceea ce este oportun. De fapt, se stie foarte bine ca actualul program a fost adoptat la congresul al IV-lea care si-a desfasurat lucrarile la 21-22 aprilie 2001, peste doua luni dupa venirea la guvernare. Astfel, cetatenii au fost indusi in eroare, obiectivele corecte pentru dezvoltarea RM fiind cele elaborate de formatiunile de opozitie.

Este un factor pozitiv ca guvernantii ajung la solutiile opozitiei, de fapt, scotind in evidenta rolul pozitiv al acesteia. Cu aceasta ocazie, presa guvernamentala scrie: "O cit de mica solidaritate din partea fortelor politice autohtone in problema transnistreana ar putea mari sansele Moldovei de reusita si ar zadarnici eforturile Kremlinului...! ", "Eforturile comune de solutionare a problemei transnistrene sa devina o axa de stabilizare si consolidare a societatii moldovenesti" . Dar ea vede aceasta eventuala solidarizare intr-o lumina foarte curioasa, afirmind ca "Opozitia ar trebui sa conlucreze cu guvernarea in elaborarea unei tactici comune. Insa, pentru opozanti, se pare, accederea la putere prevaleaza asupra intereselor nationale" . Daca ar face un exercitiul logic, incercind sa raspunda la intrebarea: din care moment opozitia ar fi trebuit sa inceapa "conlucrarea" cu guvernarea, ea ar ajunge la o concluzie, fireasca pentru ea - dintotdeauna. Adica, opozitia ar fi trebuit sa sustina: integrarea in Uniunea Rusia-Belarus, retragerea de catre guvernanti a documentelor pe marginea "cazului Ilascu" de la CEDO, elaborarea constitutiei comune de catre RM si Transnistria, Memorandumul Kozak etc., asa cum a facut aceasta presa guvernamentala. De fapt, solutia corecta este cea inversa - guvernarea ar trebui sa declare deschis ca doreste sa coopereze cu opozitia, odata ce-i imprumuta ideile si solutiile, care se dovedesc a fi cele corecte. S-o lase sa vorbeasca la televiziune si pe paginile aceleiasi prese guvernamentale, poate mai spune ceva util pentru societate. Evident, acest lucru nu se face fiindca atunci ar iesi in evidenta ca in ultimii ani anume actualul partid de guvernamint a impiedicat dezvoltarea fireasca si normala a RM. Deci, "simptomatica" ar fi teama ca alegatorii ar putea sa se intrebe care este pretul pe care il plateste societatea pentru faptul ca guvernantii realizeaza peste ani buni ca, de fapt, aprecierile, lozincile si obiectivele opozitiei au fost cele corecte? Pericolul e ca alegatorii ar putea ajunge la concluzia ca ar fi mai bine ca obiectivele trasate pentru solutionarea problemelor RM sa fie implementate de autorii acestora.

Evident, pentru a-si pastra rolul si a-si apara interesele, opozitia este nevoita sa ceara acces la mass-media publice in masura in care acest acces il are partidul de guvernamint, mai cu seama ca seful statului este si lider al partidului de guvernamint, iar simpatiile cetatenilor la alegerile din 2001 au fost exprimate in proportie aproape egala pentru partidul de guvernamint si formatiunile de opozitie. Aceasta explica suportul pe care formatiunile de opozitie il exprima fata de ziaristii protestatari de la Compania "Teleradio-Moldova". Afirmatiile opozitiei referitoare la faptul ca daca conflictul de la "Teleradio-Moldova" nu va fi solutionat, atunci viitoarele alegeri parlamentare nu vor putea fi considerate libere si corecte trebuie tratate foarte serios. Astfel de evolutii ar putea submina "strategia de integrare a RM in UE" si chiar stabilitatea politica din tara.

5. In circumstantele mentionate mai sus pare a fi credibila versiunea ziaristilor protestatari de la Compania "Teleradio-Moldova", intruniti in Comitetul pentru Apararea Demnitatii Umane si Profesionale (CADUP), precum ca declaratiile directorului SIS Ion Ursu au reprezentat o incercare de a impiedica actiunea de protest din fata Parlamentului, preconizata pentru 18.09.04 si intentiile anuntate ale CADUP de a muta desfasurarea actiunilor nonstop de protest de la Casa Radio in preajma institutiilor publice, pe motiv ca autoritatile ignora revendicarile protestatarilor timp de doua luni. Drept dovada in acest sens servind apelul din cadrul emisiunii televizate al directorului SIS catre tineret si societate in ansamblu de a se abtine de la manifestarile de strada si proteste. "Avind in vedere faptul ca informatia prezentata de directorul SIS a aparut imediat dupa mitingul CADUP din data de 12.09.04, avind in vedere ca in aceasta problema este implicat din start SIS-ul fara implicarea Ministerului Apararii, nu este exclusa ipoteza ca ar putea fi vorba chiar de o operatiune a SIS-ului, de o inscenare. Este straniu faptul ca un astfel de eveniment, produs la sfirsitul lunii trecute care prezinta pericol imediat pentru societate, nu a fost mediatizat mai bine de doua saptamini" .

6. Versiunea CADUP pare a fi credibila nu numai din cauza misterioasei consecutivitati a unor evenimente, pe de o parte, si a inconsecventei in estimarea si dezamorsarea pericolelor de catre SIS si CSS, pe de alta parte. O dovada este si experienta din noaptea de 1 august a.c. cind politia a evacuat cu forta grupul de jurnalisti protestatari, care ocupasera sala de sedinte din sediul Radioului National, invocind o informatie, preluata printr-un apel telefonic anonim, potrivit careia in sediul Radioului National ar fi fost plasata o bomba. "In timpul operatiunii de evacuare a fost remarcat faptul ca ofiterii superiori care coordonau operatiunea nu intreprindeau nici un fel de masuri de protectie in eventualitatea exploziei presupusei bombe. De asemenea, a fost semnalata lipsa de autospeciale ale unitatilor de pompieri si serviciului medical de urgenta, care ar fi trebuit sa fie mobilizate atunci cind exista riscul unor explozii" . Evident, nu a fost gasita nici o bomba, rezultatele investigarii cazului nu au fost facute publice, iar CSS nu a discutat cazul in cadrul sedintei din 28.08.04. Aceste fapte i-au facut pe protestatari sa concluzioneze ca fortele de ordine au pus la cale o banala inscenare. Deci, revenind la afirmatiile televizate ale directorului SIS, este important sa tinem cont de o eventuala predispunere a autoritatilor de a recurge la inscenari pentru atingerea anumitor scopuri. Furturi de armament din depozitele armatei au avut loc si anterior, problema respectiva fiind discutata in cadrul unor sedinte ale CSS, insa niciodata astfel de acte criminale, foarte periculoase, nu au fost legate de "activizarea fortelor social-politice".

6. In pofida pericolului pentru securitatea statului, pe care il invoca directorul SIS, pregatirile pentru Sarbatoarea vinului sint in toi. "Aspecte legate de pregatirile catre Sarbatoarea Nationala "Ziua Vinului", care se va desfasura la 9-10 octombrie curent, au fost examinate in cursul sedintei convocate de Presedintele Republicii Moldova cu participarea unor factori de decizie din cadrul Guvernului. Presedintele Vladimir Voronin a subliniat importanta asigurarii unei bune desfasurari la 9-10 octombrie curent a celei de-a treia editii a Sarbatorii Nationale "Ziua Vinului", apreciind ca actiunea in cauza si-a demonstrat eficienta in calitate de promotor al imaginii Republicii Moldova prin propagarea atit a culturii si traditiilor nationale in domeniul producerii si consumului vinului, cit si a patrimoniului folcloric si turistic al tarii. Vladimir Voronin a mai subliniat ca urmeaza a fi intreprinse masurile necesare pentru ca Ziua Vinului sa fie marcata pe intreg teritoriul Republicii Moldova, in special in localitatile cu traditii in sfera viticulturii si vinificatiei" . Cu aceasta ocazie se preconizeaza a simplifica si regimul pentru obtinerea vizelor de intrare pe teritoriul RM de catre cetatenii straini. Tinind cont de faptul ca majoritatea evenimentelor legate de "Ziua Vinului" vor avea loc in strada, se poate concluziona ca autoritatile nu iau in serios pericolele mentionate in apelul televizat al directorului SIS, apel menit sa-i determine pe cetateni sa "se abtina de la manifestarile de strada". Indemnurile contradictorii ale sefului statului si directorului SIS dau de banuit ca intre presedintele CSS si subalternul sau ar putea exista divergente in estimarea pericolelor pentru securitatea statului, lucru care comporta riscuri. Putem doar spera ca nu este asa, desi atunci ar trebui sa admitem ca suspectia CADUP referitoare la predispunerea autoritatilor spre inscenari are temei, asta insa ar putea submina "morala societatii" si, deci, securitatea statului.

7. Experienta Republicii Moldova si cea a tarilor din spatiul CSI cu regimuri similare demonstreaza ca in ajunul alegerilor problematica controlului asupra fortelor armate si a organelor de securitate iese adesea in prim-plan. Asa a fost in martie 1996, cind cu jumatate de an inaintea alegerilor prezidentiale din RM se acutizase brusc conflictul dintre Presedintie, pe de o parte, si Parlament, Guvern si Ministerul Apararii, pe de alta parte. Este curios si faptul ca recent presedintele Ucrainei a gasit motive, chiar in ajunul alegerilor prezidentiale programate pentru 31 octombrie a.c., pentru a-l demite pe ministrul Apararii. Aceste exemple sint invocate pentru a arata ca importanta fortelor armate face ca acestea si cei care le conduc sa devina piese in jocurile politice preelectorale. Despre transformarile si permutatiile din cadrul CSS al RM in preajma alegerilor s-a mentionat deja .

III. Impactul reformei Armatei Nationale

La fel ca si societatea in intregime, Armata Nationala se confrunta cu probleme generate de fenomenul tranzitiei. Reforma armatei a atins toate punctele nevralgice ale aceste institutii de importanta cruciala pentru securitatea statului: cadrul legislativ , personalul militar , finantarea, dotarea tehnica, participarea la exercitii militare si misiuni de pacificare etc. Este evident ca aceste transformari nu puteau sa nu aiba si efecte negative colaterale. In acest context, merita a fi mentionat faptul ca rating-ul armatei atestat de sondajele de opinie este unul dintre cele mai inalte printre institutiile statale. Insa in ultimii ani acest rating este intr-o usoara descrestere. Pericolul rezida in faptul ca descresterea este continua, ceea ce indica asupra unei tendinte. De aceea, merita a separa "griul de neghina", mai cu seama ca factorul politic a avut si are de cele mai multe ori un impact negativ asupra situatiei din fortele armate. Realizarile si problemele cu care se confrunta armata au fost vizate cel mai amplu in discursul seful statului rostit la 2.09.02 cu ocazia implinirii a unsprezece ani de la crearea acesteia. Comandantul suprem a mentionat "Inaltul profesionalism al militarilor care s-a manifestat cu prilejul diferitelor aplicatii, atit cu caracter bilateral, cit si multinational. Pasi importanti intreprinsi in vederea realizarii practice a angajamentelor individuale ale Republicii Moldova in cadrul programului "Parteneriat pentru Pace". Activitatea militara internationala a Armatei Nationale, aprecierile inalte primite de ea din partea comandamentelor tarilor-partenere contribuie la formarea unei imagini pozitive a Republicii Moldova in exterior". Aceste aprecieri pozitive reflecta o realitate care s-a confirmat anul trecut si anul curent in cadrul misiunii contingentului de militari moldoveni in Irak. In acelasi discurs seful statului mentiona si neajunsurile: "Trezeste ingrijorare existenta fenomenului infractionalitatii in Armata Nationala. Este mare atit numarul infractiunilor militare, cit si al infractiunilor de drept comun. Un mare pericol pentru Armata Nationala il prezinta asa infractiuni ca: abuzurile comise de catre ofiteri; actele de coruptie si cele de delapidare a patrimoniului militar, maltratarea ostasilor, parasirea samavolnica a unitatilor militare si altele. Tin sa Va atrag atentia asupra traumatismului inalt in rindurile Armatei Nationale. Iresponsabilitatea si neglijenta unor ofiteri si comandanti, organizarea proasta de catre ei a procesului de pregatire de lupta, incalcarea normelor de securitate si imprudenta personala se soldeaza cu mutilarea sau chiar cu decesul ostasilor. Un fenomen negativ pentru armata il constituie si administrarea defectuoasa, uneori chiar frauduloasa, a mijloacelor financiare, dezafectarea si deteriorarea patrimoniului, in special a tehnicii militare, fapt care reduce capacitatea de lupta a Armatei Nationale si gradul ei de inzestrare... Un pericol pentru Armata Nationala il reprezinta relatiile neregulamentare, relatii care schilodesc fizic si moral ostasii". In consecinta, Comandantul Suprem a formulat pentru Ministerul Apararii si Marele Stat- Major un sir de sarcini: a) ridicarea capacitatii de lupta si de mobilizare a trupelor; b) optimizarea structurii Armatei Nationale si perfectionarea cadrului legislativ ce reglementeaza activitatea ei; c) consolidarea disciplinei militare, eliminarea infractionalitatii si a relatiilor neregulamentare, sporirea responsabilitatii ofiterilor si comandantilor; d) asigurarea integritatii patrimoniului militar si administrarea eficienta a mijloacelor financiare ale Armatei Nationale; e) perfectionarea procesului educativ, formarea unui climat moral-psihologic sanatos in unitatile militare; f) reanimarea procesului de instruire premilitara si perfectionarea procesului de recrutare; g) implementarea prevederilor reformei militare. Aici merita mentionat faptul ca reforma militara dureaza ani buni, desi initial se prevedea o reforma rapida. Astfel, la 3.04.97, prin Decretul Presedintelui Nr.102, a fost constituita Comisia pentru elaborarea si realizarea Conceptiei reformei Fortelor Armate. In fruntea Comisiei fusese desemnat insusi comandantul Suprem al Fortelor Armate. Termenul de elaborare a Conceptiei a fost stabilit la 3 luni, insa Parlamentul a adoptat Conceptia reformei militare abia la 26.07.02, aceasta intrind in vigoare la 15.08.2002. Conceptia constituie un complex de idei, obiective, directii, principii, sarcini si mecanisme de perfectionare a sistemului de asigurare a securitatii militare a statului care inca urmeaza a fi realizate. Astfel, se poate constata ca in realitate realizarea reformei militare este incetinita, deoarece schimbarile legislative, normative si administrative nu s-au produs in termenele stabilite. Pe de alta parte, mentinerea serviciului militar obligatoriu, reducerea periodica a termenului acestuia, precum si reducerea efectivului militarilor nu poate spori de la sine capacitatea de aparare a tarii. In aceste circumstante devine evident ca anume clasa politica poarta cea mai responsabilitate pentru intirzierea reformei, deci, si pentru problemele cu care se confrunta militarii.

IV. Dotarea tehnico-materiala si finantarea fortelor armate

Este o axioma ca intretinerea unor forte armate eficiente necesita cheltuieli considerabile, lucru pe care si-l pot permite doar statele dezvoltate. Doar acestea sint in stare sa innoiasca periodic tehnica militara, sa asigure conditii adecvate pentru instruirea si perfectionarea efectivului militar. Statele mici prefera sa beneficieze de pe urma unor parteneriate cu cele puternice si aliantele militaro-politice. De aceea, pentru statele mici este important ca "parteneriatele strategice" sa fie stabile si sa reflecte corect interesele strategice ale acestora. Pentru a-si reduce cheltuielile militare ele recurg in permanenta la reducerea personalului militar, mentinind un contingent redus de forte specializate, necesar mai mult pentru mentinerea ordinii constitutionale decit pentru pastrarea capacitatii de aparare a tarii in caz de agresiune armata. Asa se procedeaza si in RM, unde resursele alocate armatei asigura doar cel mai necesar minimum.

Sa ne referim la citeva cifre. In perioada 1993-2001 ponderea cheltuielilor militare in PIB varia in limitele a 0,4-0,7%, ceea ce constituia aproximativ 2-3% din bugetul de stat. In realitate se alocau aproximativ 60% din resursele prevazute. Insa si aceste cifre nu reflecta exact realitatea. Spre exemplu, dupa colapsul financiar din 1998, resursele alocate prin legile anuale ale bugetului s-au dublat, insa in aceeasi perioada cursul valutei nationale fata de dolarul american s-a depreciat aproximativ de doua ori si jumatate. Premise pentru imbunatatirea finantarii Fortelor Armate exista. Astfel, Conceptia reformei militare prevede o crestere a cheltuielilor de aparare de la actualele 0,4 % din PIB pina la standardul estimativ de 2,4 % in preconizata etapa finala (2009-2014) . Cu toate acestea, prim-ministrul Vasile Tarlev s-a remarcat de citeva ori prin declaratii referitoare la necesitatea reducerii cheltuielilor militare si a fortelor armate.

In afara resurselor alocate direct, Fortele Armate beneficiaza de asistenta acordata in cadrul unor programe internationale. In plus, Ministerul Apararii poate desfasura si anumite activitati comerciale. De comert se ocupa mai mult persoane apropiate de cercurile politice, nu militarii. Principala problema aici este ca utilizarea veniturilor de pe urma operatiilor comerciale ramine a fi netransparenta, fapt care a provocat mai multe scandaluri politice cu implicarea conducatorilor de prim rang (scandalul comercializarii unui lot de avioane MIG-29, a unor instalatii antiaeriene, prestarea serviciilor de transportare a armamentului in tarile africane antrenate in conflicte interne etc.). Pentru a evita acest gen de probleme, la 23.03.1999 Parlamentul a aprobat un Regulament privind modul de comercializare a tehnicii militare, armamentului si altor mijloace tehnice militare de care dispun Fortele Armate ale Republicii Moldova. La 30.07.01 a fost aprobata o lista a activelor Armatei Nationale care au fost propuse spre comercializare, insa aceasta Lista nu a fost data publicitatii, asa cum nu au fost date publicitatii nici datele referitoare la comercializarea activelor respective .

In consecinta, se creeaza impresia ca se bate pasul pe loc. Spre exemplu, mass-media au informat ca in cadrul sedintei CSS din 6.03.2003 a fost discutata iarasi implicarea unor politicieni in afaceri cu patrimoniul militar (vinderea a 20 tone de combustibil pentru rachete "Samin", pregatirea grijulie a unor cantitati importante de explozibil din brigada de artilerie "pentru vinzare comerciala", precum si modul de utilizare a avioanelor si elicopterelor, in special, in tarile din Africa). Un alt exemplu este ca la finele anului trecut, in cadrul sedintei CSS a fost discutata "debarasarea de tehnica militara invechita", ceea ce in opinia analistilor militari ar putea insemna multe lucruri, inclusiv comercializarea unor loturi de armament si tehnica militara din dotare, de care RM ar putea sa nu mai aiba nevoie. Analistii arata ca ar putea fi vorba despre: cele 6 avioane de vinatoare MiG-29; elicoptere de transport; tehnica blindata - 209 unitati (BTR-80, TAB-71, BMP, BMD); tunuri - 79; aruncatoare de mine - 115; instalatie pentru focul de salva - 12; tunuri antitanc - 36; rachete dirijate antitanc - 118; rachete nedirijate antitanc - 113; instalatii de rachete antiaeriene - 3; instalatii de artilerie antiaeriene - 23; instalatii mobile de tip "Igla", "Strela" - 66 unitati .

De aceea, expertii nu exclud ca si pe viitor s-ar putea sa izbucneasca diverse scandaluri referitoare la instrainarea patrimoniului militar, insotite de desfasurarea unor anchete interne, penale si internationale, formarea comisiilor parlamentare de ancheta care vor cerceta minutios actiunile fostilor colegi de partid sau de Parlament, Guvern, Presedintie sau minister, concluziile finale fiind constatari si regrete ca a fost prejudiciat bugetul de stat. Pe acest fundal, revenind la recentul furt de munitii din depozitele armatei nationale a 200 de grenade F-1, 31 de aruncatoare de grenade si 90 mii de munitii, raportat de catre directorul SIS, ramine sa asteptam ca ancheta sa elucideze daca acest caz criminal are, intr-adevar, vreo legatura cu predispozitia autoritatilor separatiste la acte de violenta, intentia unor forte externe de a destabiliza situatia politica din RM sau activizarea anumitor forte social-politice. Oricum, acest caz a oferit un prilej foarte trist pentru reconsiderarea pericolelor la adresa securitatii RM si a situatiei fortelor armate.

V. Concluzii

Se stie ca starea armatei reflecta, de fapt, starea societatii. Principalele probleme ale fortelor armate sint generate mai ales de factorii de ordin politico-economic si financiar. Finantarea insuficienta a armatei afecteaza pregatirea militara, asigurarea sociala a efectivului si dotarea adecvata cu echipament militar. Oscilatiile politicii externe, identificarea si estimarea hazardata a pericolelor la adresa tarii de catre autoritati submineaza actualitatea principalelor acte normative referitoare la securitatea si apararea statului. Discursurile functionarilor publici de cel mai inalt nivel referitoare la eventualele reduceri, fuzionare sau chiar dizolvare a armatei pot afecta moralul militarilor, in primul rind, al celor de cariera, adica al ofiterilor. Mai cu seama ca acest gen de discutii are loc pe fundalul unor incercari de comercializare netransparenta a patrimoniului militar. Acesti factori negativi pot avea cel mai serios impact asupra starii infractionale din fortele armate. Nu incape indoiala ca in preconizata campanie electorala pentru alegeri parlamentare principalele forte politice vor veni cu oferte legate de integrarea RM in UE. Standardele europene in domeniul militar impun: controlul civil, transparenta proceselor de reformare a fortelor armate si depolitizarea acestora. Daca vectorul european nu este unul butaforic, atunci dupa alegeri aceste lucruri ar trebui sa fie discutate si realizate.

28 septembrie 2004 = Moldova Azi