comentariul
«jurnalului mioritic»
Legea accesului la informatie Ca
oglinda
a esecului statului de drept in
Republica Moldova
19 februarie 2005
In data de 16
februarie 2005 in blagoslovita noastra Tara Mioritica, s-a produs un eveniment
emblematic pentru caracterizarea situatiei actuale de profunda impotenta si
esec lamentabil al clasei noastre politice in opera de edificare a statului de
drept pe taram mioritic.
Este vorba
despre decizia irevocabila a Curtii Supreme a Justitiei in recursul procesului
intentat de ziarul «Timpul» Parlamentului RM pe motivul ingradirii de catre cel
din urma a dreptului constitutional de acces la informatia de interes public.
Despre ce merge
vorba? (Aflati mai multe aici)
In mai 2004
redactia ziarului Timpul a solicitat presedintelui Parlamentului RM asigurarea
accesului la stenogramele sedintelor in plen a parlamentului in perioada
toamna-iarna 2002. In stricta conformitate cu prevederile ultra-modernei
noastre Legi organice privind accesul la informatie. Apoi, inarmandu-se cu
rabdare si pietate fata de legiuitori, cei de la ziarul Timpul au
iceput sa astepte cuminti camioneta parlamentara cu girofaruri care urma sa le
aduca teancurile cu stenograme. Dar in loc de camioneta, dl. Tanase s-a pomenit
cu o „fituica” de refuz din partea administratiei Parlamentului. Motivul
refuzului era urmatorul: "Stenogramele
sunt acte interne... Modul de păstrare şi eliberare a stenogramelor
este reglementat de Regulamentul privind eliberarea stenogramelor şedinţelor
parlamentului. Derogări
de la regulament nu se admit". Si punctum!
Sa
ne oprim aici pentru a analiza aceasta capodopera a arogantei si incompetentei
legislative a… legiuitorilor supremi ai acestei tari, si o vom face prin prisma
Legii organice privind accesul la informatie – una din cele mai progresiste si
precise legi adoptate vre-o data de parlamentarii moldoveni.
Conform
alcestei Legi, Parlamentul in calitatea sa de autoritate publica centrala, este
unul dintre furnizorii de informatii oficiale obligat sa le furnizeze
solicitantilor conform Art.5, alineat 2a. Articolul 6 al Legii specifica
notiunea de informatie oficiala : «toate informatiile aflate in posesia si
la dispozitia furnizorilor de informatii, care au fost elaborate, selectate,
prelucrate, sistematizate si/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau
puse la dispozitia lor in conditiile
legii de catre alti subiecti de drept”. Si tot acolo
(alineat 2) se specifica si notiunea de document purtator de informatie: „orice hirtie sau alt material pe care
exista un inscris; orice hirtie sau alt material pe care sint marcaje, figuri,
simboluri sau perforari care au un sens pentru persoanele calificate sa le
interpreteze; orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete,
imagini sau inscrisuri cu sau fara
ajutorul unui alt articol sau mecanism; orice alt inregistrator
de informatie aparut ca rezultat
al progresului tehnic”. De aici rezulta fara nici un echivoc ca
stenogramele sedintelor parlamentare se incadreaza la categoria informatiei
oficiale de interes public indiferent in ce mod au fost inregistrate acestea:
pe suport audio sau prin simboluri stenografice cu decriptarea ulterioara.
Legea accesului
la informatie prevede doar o singura posibilitate de ingradire a accesului la
informatii oficiale stabilita in Articolul 7: „Informatiile oficiale cu accesibilitate limitata”, care prevede ca
„exercitarea
dreptului de acces la informatie poate fi supusa doar restrictiilor
reglementate prin lege organica” si numai in cazul:
a) informatiilor ce constituie secret de stat, reglementate
prin lege organica si calificate ca informatii protejate de stat, in
domeniul activitatii militare, economice, tehnico-stiintifice, de politica
externa, de recunoastere, de contrainformatii si activitatii operative de
investigatii, a caror raspindire, divulgare, pierdere, sustragere poate periclita securitatea
statului;
b) informatiilor confidentiale din domeniul afacerilor, prezentate
institutiilor publice cu titlu de confidentialitate, reglementate de legislatia
privind secretul comercial;
c) informatiilor cu caracter personal, a caror divulgare este
considerata drept o imixtiune in viata privata a persoanei;
d) informatiilor ce tin de
activitatea operativa si de urmarire penala a organelor de resort, dar
numai in cazurile in care divulgarea acestor informatii ar putea prejudicia
urmarirea penala;
e) informatiilor ce reflecta rezultatele finale sau intermediare ale unor
investigatii stiintifice si tehnice si a caror divulgare priveaza
autorii investigatiilor de prioritatea de publicare.
In
plus, alineatul 4 al aceluiasi articol mai pune o piedica serioasa in cale
secretomaniei autoritatilor publice, punand in seama lor truda de a demonstra „ca
restrictia [accesului la informatie] este reglementata prin lege organica si este necesara intr-o societate
democratica pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale
persoanei sau protectiei securitatii
nationale si ca prejudiciul adus acestor drepturi si interese ar fi mai mare decit interesul public in cunoasterea informatiei”.
Iar
acum haideti sa ne intrebam si sa-i intrebam pe functionarii parlamentari, ce
interese majore nationale protejeaza restrictionarea accesului la stenograme?
Si in care lege organica este expres prevazuta restrictionarea accesului la
stenogramele parlamentare? In „fituica” parlamentara se vorbeste doar despre un
oarecare regulamentul de ordine interioara privind eliberarea stenogramelor
şedinţelor parlamentului, care, banuiesc, nic nu a fost publicat vre-o
data in Monitoril Oficial, dipa cum o cere aceiasi Lege a accesului la
informatie (Art.19). Si atunci cum e posibil ca tu, dita-mai for legislativ
suprem in stat, sa invoci un prizarit regulament, in timp ce legea iti cere sa
faci referinta de restrictionare doar la o lege organica! Absurdistan Mioritic!
Sesizand
aceasta aberatie juridica, cei de la Timpul au atacat refuzul Parlamentului in
Curtea Suprema de Justitie (CSJ). S-au gandit probabil ziaristii, ca or fi cei
din puterea legislativa analfabeti juridici, dar mai exista in aceasta tara si
o alta putere – cea justitiara, care i-i va pune imediat la punct pe cei din
legislativ pentru ingradirea unuia din drepturile constitutionale de baza in
micutul dar falnicul nostru stat de drept – Republica Moldova!
Insa
n-a fost sa fie... La 15 iulie 2004 judecatoarea CSJ Eugenia Fistican a respins
cererea Timpului utilizand o „argumentatie” pur moldoveneasca: "Accesul nelimitat la stenogramele
parlamentului sau la reproducerea lor ar putea dăuna conservării necesare
a acestora".
Acesta,
carevasazica, este nivelul argumentatiei profesionaliste a unui judecator al
CSJ – instantei judecatoresti supreme in
stat, chemate sa asigure suprematia legii, sa contribuie la constituirea unui
stat de drept si sa garanteze responsabilitatea statului fata de cetatean (Art.1
al Legii cu privire la CSJ).
Sa-mi
explice cineva, ce are coada vacii cu stampila primariei, adica „conservarea
necesara a stenogramelor”, care este treaba tehnicienilor parlamentari cu
restrictionarea accesului in baza temeiurilor stipulate de o lege organica? In
care lege organica a gasit madame Fistican referinta expresa la un regulament
de ordine interioara, fie el chiar si al parlamentului, ca temei de restrictie
a accesului la informatie? Ce-i asta, oameni buni, o sfidare a bunului simt, a
logicii elementare, incompetenta profesionala crasa, sau discreditare
premeditata a sistemului justitionar si a principiilor statului de drept? Sau
un modus vivendi intr-o tara
bananiera in care lipseste cu desavarsire principiul separarii puterilor in
stat si totul se decide doar in conformitate cu doleantele si indicatiile
„huntei” ajunse la putere in clipa data?
Da, anume asa:
orice grup, organizatie sau partid care incalca principile constitutionale ale
statului de drept si separarii puterilor in stat (Art, 1 si 6 din Constitutie),
se transforma, conform aceleiasi Constitutii (Art.2) intr-o hunta uzurpatoare a
puterii suverane a intregului popor.
Dar
stati, ca culmea ridicolului s-a produs pe 16 februarie 2005, cand un complet
de cinci (!) judecatori ai aceleiasi CSJ in „frunte” cu Nicolae Clim (patria
trebuie sa-si cunoasca „eroii”) a dat castig de cauza irevocabil parlamentului,
incalcand flagrant spiritul si litera Legii organice privind accesul la informatie
al PM, ingradind accesul ziaristilor la o informatiile de interes public cu
acces nelimitat. Nu cunoastem deocamdata argumentatia deciziei completului de
judecata a CSJ. Dar nici nu ne intereseaza, deoarece Legea privind accesul la
informatie nu lasa loc de interpretari, fapt pe care l-am demonstrat mai sus.
Ce-i
aceasta, o farsa, un teatru al absurdului?
Acualii
guvernanti s-au aratat preocupati in ultimul timp de o problema fundamentala pentru
destinele statalitatii noastre: „are sau nu are Moldova sansa de a ramane un
stat independent, sau pana la urma vom recunoaste ca povara independentei este
prea grea pentru clasa noastra politica?” Intrebarea in fond, este binevenita,
dar pasii intreprinsi intru afirmarea statalitatii mi se par eronati. Nu prin
„moldovenism” gen V.Stati, sau prin negarea sintagmei despre doua state romane
se poate afirma R. Moldova. Si cu atat mai mult nu prin intoarcerea spatelui
aliatului firesc – Romaniei si „dusmanului” firesc – Rusiei. Un stat tanar se
poate consacra pe arena mondiala in primul rand prim crearea in interior a unui
stat de drept, democratic bazat pe o stricta separare a puterilor in stat si
care asigura cetatenilor sai realizarea plenara a tuturor drepturilor
fundamentale ale omului. Si unica „idee nationala” care poate si trebuie sa fie
promovata de un stat „incepator” aflat in tranzitie interminabila, este
implementarea in viata si respectarea cu strictete a principiilor democratice
enuntate in Legea Suprema a tarii – Constitutia.
Intreaga
noastra clasa politica de sorginteinca totalitarista inca urmeaza sa insuseasca
un proncipiu evident: astazi nu mai poti
ramane „partial gravid”. Nu poti peste noapte sa intorci oistea spre Europa
deoarece iti place modelul lor economic si social si sa continui sa te comporti
in sfera politicului si a respectarii drepturilor umane ca o hunta autocrata
care dispetuieste legea. Cu asemenea duble standarde practicate de elitele
noastre politice, nimeni in lumea buna nu ne va intinde mana in semn de salut
si respect. Cu cat mai repede vom intelege asta, cu atat mai repede carul se va
urni din loc.
Iar
ceia ce fac onoratii magistrati de la CSJ, interpretand aproximativ si abuziv,
dipa bunul sau plac, sau la comanda cuiva, litera si spiritul LEGII, constituie
cel mai grav atentat la esenta statalitatii constitutionale in sine, aducand
enorme prejudicii credibilitatii statului pe care incercam sa-l construim cu
totii. Iar cel mai grav lucru care ni se poate intampla intr-o astfel de
situatie nu ar fi pierderea credibilitatii si izolarea in exterior, ci faptul
ca vom pierde credibilitatea propriului popor, care la un moment dat ar putea
sa nu mai suporte batjocura si sa spuna: „agunge, nebunilor!”
Toate
bune si frumoase, dar ce ne facem acum cu decizia irevocabila de pe masa dlui
Constantin Tanase? Insist pe sintagma „ce ne facem”, deoarece aceasta ne
priveste pe toti cetatenii acestei tari. Caci nu merge vorba despre o greseala
nevinovata a unor magistrati care, in fond sunt „baieti buni si de ai
nostri”.
Cred ca ar fi
normal ca redactia sa apeleze la CEDO, unde cu siguranta va avea castig de
cauza. Personal, in aceasta perspectiva ma deranjeaza un singur lucru – sumele
usturatoare de compensare la care va fi supusa R. Moldova vor fi achitate din
bugetul statului (adica din buzunarul nostru) si nu direct din buzunarul
autorilor acestei cacealmale juridice: madame Ostapciuc si aparatul ei, madame
Fistican si ceilalti „cinci crai” de la CSJ. Credeti ca Guvernul va indrazni sa
ceara recuperarea daunelor de la cei nominalizati, atunci cand de la CEDO ii va
veni contul de plata?
Eu asi
indrazni, totusi, sa mai sugerez redactiei ziarului Timpul o solutie
complementara.
Conform
prevederilor Art.15 al Legii cu privire la statutul judecatorului, obligatia de
baza a acestora este „sa execute intocmai
cerintele legii la infaptuirea justitiei, sa asigure ocrotirea drepturilor si
libertatilor cetatenilor, onoarei si demnitatii lor, apararea intereselor societatii,
inalta cultura a activitatii judecatoresti, sa fie nepartinitori si umani”. Si
tot acolo: „(5) Neindeplinirea de catre judecator a
obligatiilor sale atrage raspunderea prevazuta de lege”.
Sa ne oprim mai
pe larg la aceasta tema «tabu» - tragerea judecatorilor la raspundere pentru
deciziile injuste si partinitoare luate cu atata usurinta de acestea.
Un judecator in
RM poate fi eliberat din functie (Art.25), in cazul incalcarii grave a
legislatiei in indeplinirea justitiei; incalcarii grave a termenului rezonabil
la judecarea cazului; constatarii calificarii insuficiente; incalcarii
sistematice sau incalcarii grave a Codului de etica a judecatorului; constatarii
capacitatii de exercitiu restrinse sau incapacitatii de exercitiu prin hotarire
judecatoreasca definitiva.
Din pacate,
legislatia noastra permite cetatenilor sai o singura cale de atentionare a
Consiliului Suprem al Magistraturii (CSM), organul abilitat in materie de
destituiri, despre faradelegile celor numiti sa decida in numele Legii, si
anume: expedierea petitiilor catre CSM
in problemele ce tin de etica judecatorilor, pe care acesta este
obligat sa le examineze.
Intuiesc ca
deciziile luate de judecatorii Fistican, Clim si ceilalti, constituie o
incalcare grosolana a Codului (secret) de etica a judecatorului, iar comportamentul
lor poate fi calificat ca unul «care dauneaza interesul serviciului si
prestugiul justitiei» (Art.21).
O astfel de
petitie, sustinuta si de o adresare la CEDO, cred ca i-ar face in cele din
urma, sa se autosesizeze pe cei din plenul CSM. Daca desigur ii mai intereseaza
asa niste «fleacuri» cum ar fi imaginea si prestigiul justitiei moldovenesti in
ochii propriilor cetateni si a Europei multravnite.
Miorel Oaelunga