"Prietenilor - totul,
duşmanilor - legea"?
Igor
Boţan
ADEPT, E-journal, an. II, nr. 39, 27
septembrie - 17 octombrie 2004
Relaţiile dintre
principalele formaţiuni politice moldoveneşti degenerează tot
mai mult într-un război informaţional total. Apropierea
alegerilor parlamentare, după toate aparenţele, va instiga
escaladarea acestui război. Reglările de conturi reciproce,
ameninţările publice şi cele camuflate, arestările unor
persoane din anturajul principalilor oponenţi politici sînt pe larg
mediatizate, lucru care face ca războiul informaţional să
devină principalul instrument ale luptei politice. Scopul urmărit
este defăimarea oponenţilor politici, afectarea imaginii acestora.
Deşi în Republica Moldova (RM), la fel ca şi în majoritatea
ţărilor postcomuniste, războaiele informaţionale au
însoţit întotdeauna lupta politică, devenind un atribut
al dezvoltării sistemului pluripartit, după venirea Partidului
Comuniştilor (PC) la guvernare acestea au căpătat o amploare
inedită.
Partidul de
guvernămînt a declanşat o serie de campanii informaţionale
pe care le-a purtat fără prea multe scrupule. Şi
formaţiunile de opoziţie nu au ezitat să se implice în
campanii de defăimare a oponenţilor. Însă mijloacele
şi posibilităţile de care dispun formaţiunile politice
în acest război sînt cu totul diferite, de aceea, şi
efectele sînt la fel de diferite.
a)
campaniile PC împotriva oponenţilor
politici
După accederea la guvernare
în februarie 2001 PC nici nu a încercat să facă vreo
distincţie între mijloacelor mediatice private sau proprietate de
partidi, pe de o parte, şi cele aparţinînd statului sau
declarate publice, pe de altă pare, pe care le-a supus controlului şi
le-a utilizat cu scopul de a-şi lustrui propria imagine pe fundalul
defăimării permanente a oponenţilor. În acest proces
variabilă a fost şi rămîne doar intensitatea campaniilor
informaţionale în dependenţă de oportunitatea
politică. În mod curios, mass-media de partid ale PC sînt de
multe ori mult mai critice faţă de realizările şi procesele
din interiorul formaţiunii decît mass-media de stat şi cele
publice. În prezent, PC rămîne a fi singurul care dispune de
resurse financiare şi administrative care alături de cele mediatice
permit organizarea unor campanii politice şi electorale de succes.
Iată principalele etape ale
campaniilor informaţionale "multivectoriale" şi
"asimetrice" purtate de PC împotriva oponenţilor politici:
1. Prima
campanie a fost îndreptată împotriva "oamenilor fostului
preşedinte Lucinschi" care au ajuns în cabinetul de
miniştri condus de Vasile Tarlev în baza votului de încredere
al majorităţii parlamentare a PC. Această campanie a fost
lansată după ce la 23 octombrie 2001 Vladimir Voronin s-a adresat
Guvernului cu un mesaj în care afirma: "Transformările pe care
le-am iniţiat nu numai că nu se soldează cu realizări vizibile,
ci dimpotrivă, generează mai multe situaţii de criză, care
pot degenera într-o criză politică de mari proporţii.
Această criză ar putea conduce la pierderea puterii. Pierderea
puterii nu constituie însă problema partidului sau numai a
Preşedintelui. Ţara nu se poate dezvolta fără stabilitate
politică. Dacă noua putere se va prăbuşi, în
ţară iarăşi se va instaura, pentru mulţi ani,
instabilitatea politică, care va avea drept rezultat fie dispariţia
statului Republica Moldova, fie, şi această variantă este cea
mai proastă, puterea în ţară va trece definitiv sub
controlul clanurilor corupte. Atunci ele, în cîrdăşie cu
actualele autorităţi ale "RMN" (Republicii
Moldoveneşti Nistrene), vor transforma Moldova într-o
"gaură neagră" a regiunii noastre, cîrmuită de o
putere coruptă, care va exploata populaţia ţării în
interesele sale".
Mesajul şefului statului a
fost însoţit de o serie de articole publicate în presa
guvernamentală şi îndreptată împotriva
miniştrilor consideraţi drept "oameni ai fostului preşedinte
Lucinschi". Chiar premierul Tarlev era iniţial considerat unul dintre
cei acuzaţi de sabotaj economic. Observatorii locali au calificat
această acţiune ca avînd menirea redistribuirii controlului
asupra celor mai importante şi profitabile ramuri ale economiei şi
business-ului privat din RM. Efectul campaniei a constat într-un prim val
de "curăţare" masivă a
Guvernului, după care au urmat altele. Campania poate fi considerată
drept una de succes în sensul că de atunci politica de cadre a PC a
fost determinată în exclusivitate de şeful statului.
2. Tot în
perioada respectivă fusese lansată şi campania
informaţională împotriva liderului separatist din Transnistria,
Igor Smirnov, pentru a împiedica realegerea acestuia în
funcţia de preşedinte al autoproclametei RMN. Însă
această acţiune s-a soldat cu un eşec total. Smirnov a fost
reales cu o majoritatea covîrşitoare, iar relaţiile dintre
Chişinău şi Tiraspol s-au deteriorat pînă la limita
impasului absolut în care a ajuns în prezent procesul de negocieri
şi izbucnirea unor noi conflicte periculoase.
3. Cîteva
luni mai tîrziu, la începutul anului 2002 a fost lansată o
nouă campanie informaţională. Aceasta a avut un caracter
diferenţiat, fiind purtată, pe de o parte, împotriva Partidului
Popular Creştin Democrat (PPCD) care începuse manifestările de
protest împotriva revizuirii cursului şcolar de istorie, precum
şi a intenţiei guvernaţilor de a introduce studierea obligatorie
a limbii ruse în clasele primare ale şcolilor cu predare în
limba română. Pe de altă parte, sub pretextul luptei
împotriva corupţiei, atacurilor informaţionale prin intermediul
mass-media de stat au fost supuse persoane concrete: guvernatorul autonomiei
Gagauz-Yeri, ministrul şi viceministrul Economiei, dar mai ales primarul
general de Chişinău, Serafim Urechean.
Ultima ţintă a fost
cea mai importantă. Astfel, în ajunul preconizatelor alegeri locale
anticipate, programate pentru 7 aprilie 2002, Urechean prin intermediul
ziarelor guvernamentale şi televiziunii naţionale era acuzat de lipsa
capacităţilor manageriale necesare pentru administrarea capitalei, de
corupţie şi chiar că ar fi capul reţelei de
"mafii" din RM.
Rezultatele campaniei respective
au fost contradictorii. Fostul guvernator al autonomiei Gagauz-Yeri, Dumitru
Croitor, numit de către şeful statului în public
"hoţ" a fost înlăturat din funcţie. Ulterior el a fost numit ambasador al RM la
Cît priveşte
atacurile împotriva primarului de Chişinău, Serafim Urechean,
în spatele cărui conform bănuielilor presei guvernamentale s-ar
fi aflat "ochilărescul", adică tot fostul preşedinte
Lucinschi, acestea au avut efectul unui "fals start" preelectoral.
Cauza a constat în faptul că un şir de decizii adoptate de
către Curtea Constituţională a făcut imposibilă
organizarea alegerilor locale anticipate.
4.
Următoarea campanie informaţională a început o dată
cu apropierea alegerilor locale programate pentru luna mai 2003. Principala
ţintă a campaniei a fost iarăşi primarul de
Chişinău, Serafim Urechean, care candida la funcţia
deţinută şi devenise lider al blocului electoral "Moldova
Noastră". Campania declanşată împotriva lui a fost
cea mai murdară din toate campanile informaţionale îndreptate
spre defăimarea oponenţilor politici pe care le-a cunoscut
vreodată RM. Raportul final al misiunii OSCE privind monitorizarea
alegerilor locale stabilea printre altele "prezentarea de informaţii
distorsionate de către mass-media de stat, care au fost extrem de
părtinitoare". Cu toate acestea PC a pierdut campania
respectivă, scopul final - înlăturarea lui Urechean de la
cîrma municipiului Chişinău - nu fusese atins.
b) noua
campanie a PC împotriva oponenţilor
politici
La începutul anului curent
noul val al campaniei informaţionale a PC a fost îndreptat
împotriva eventualelor acţiuni de coalizare a forţelor politice
de opoziţie în vederea pregătirilor pentru participarea la
alegerile parlamentare din primăvara anului 2005. Pericolul
coalizării forţelor politice de opoziţie a fost sesizat de
către liderii PC dat fiind faptul că opoziţia reuşise la 24
noiembrie 2003 să se solidarizeze în cadrul Comitetului pentru
Apărarea Independenţei şi Constituţiei (CAIC)
împotriva intenţiei şefului statului de a semna
"Memorandumul Kozak". Un alt motiv pentru reluarea campaniei
împotriva opoziţiei a constat în lansarea la 14 ianuarie a.c.
a declaraţiei Partidului Popular Creştin Democrat (PPCD) "Cu
privire la necesitatea menţinerii unităţii Opoziţiei",
adresate partidelor care au aderat la CAIC. În opinia PPCD menţinerea
unităţii opoziţiei era necesară pentru participarea
"in cadrul unui singur bloc electoral" la viitoarele alegerii
parlamentare aceasta fiind "singura formulă capabilă să
producă alternanţa la putere".
Pentru a stăvili elanul
unificator al opoziţiei guvernanţii au declanşat procedura,
masiv mediatizată, de retragere a imunităţii parlamentare a
liderilor PPCD cu scopul de a-i supune urmăririi penale pentru organizarea
unor acţiuni de protest neautorizate în cadrul cărora au fost
arse simbolurile statale ale Federaţiei Ruse în semn de protest
împotriva tergiversării de către Rusia a îndeplinirii
angajamentelor de retragere a armamentului şi trupelor sale din
Transnsitria în conformitate cu obligaţiunile asumate la summit-ul
OSCE de la Istanbul.
Ceva mai tîrziu, în
martie a.c., exact în perioada cînd au început negocierile
în vederea constituirii Blocului Moldova Democrată (BMD) a
cărui lider urma să devină cel mai important adversar declarat
al PC, Serafim Urechean, oficiosul Moldova suverană a publicat un articol
anonim preluat de la agenţia "Novosti Moldovî" în
care se afirma că: "examinarea mai multor dosare deschise primarului
de Chişinău, a unui şir de factori de decizie ai Primăriei
şi organizaţiilor din subordinea acesteia sînt pe cale de
finalizare… "Se finalizează examinarea dosarului penal în
legătură cu cazul de înstrăinare nelegitimă de
către Primăria Chişinău, în persoana lui Serafim
Urechean, a utilajelor industriale în valoare de 8 mln lei. Ca rezultat
al acestei tranzacţii ilegale şi necinstite, firma
"NFJ-Gazgrup" a obţinut un avantaj material substanţial. De
asemenea, se află în stadiul final dosarul penal în
legătură cu abuzul în serviciu al primarului Serafim Urechean,
căruia i se incriminează semnarea unei scrisori de garanţie
firmei "Energoimpexgrup pentru obţinerea unui credit bancar,
deşi pentru eliberarea acestei scrisori de garanţie n-a fost
adoptată o decizie a Consiliului Municipal. S-a comunicat despre
definitivarea anchetării dosarului penal în legătură cu
cazurile de sustrageri şi abuz în serviciu de către fostul
şef al Departamentului Învăţămînt al
Primăriei Chişinău A. Mocrac, precum şi a dosarului penal
în legătură cu delapidarea a 102 240 lei, alocaţi în
calitate de asistenţă de sponsorizat de către Banca
Municipală Chişinău Departamentului Cultură al
Primăriei capitalei... Se apropie de finalizare dosarul penal în
legătură cu cazurile de delapidare şi abuzuri ale directorului
SA "Apă-Canal" C. Becciev, inclusiv în legătură
cu neglijenţa sancţionată penal a acţiunilor lui. Organele
respective verifică o informaţie foarte valoroasă în
legătură cu localizarea lui A. Ţurcan, pe care au pus-o la
dispoziţia organelor surse demne de încredere din anturajul şi
prietenii lui A.Ţurcan şi S. Urechean... Examinarea dosarului penal
în legătură cu cazurile de delapidări şi abuzuri
în serviciu ale fostului prim-viceprimar al Chişinăului A.
Ţurcan la procurarea a 5 mii tone de bitum la preţ evident exagerat,
de asemenea, se finalizează. A fost activizată şi căutarea
lui"1. Mai mult, presa de stat l-a identificat pe
liderul BMD drept cap al "mafiei pîinii", care şi-a fixat
drept scop sabotajul economic. Aceste dezvăluiri au fost făcute
publice după ce şeful statului a afirmat în cadrul unei
şedinţe a Consiliului Suprem de Securitate (CSS) că a primit
dovezi în acest sens de la simpli cetăţeni cu "viziuni
patriotice".
Este curios că fiind
întrebat în cadrul mai multor conferinţe de presă despre
desfăşurarea anchetelor penale împotriva sa, liderul BMD,
Serafim Urechean, afirma că nu ştie nimic, aflînd din presă
despre faptul că i-ar fi intentate mai multe dosare penale, ajunse la faza
pregătirii pentru a fi prezentate în instanţele de
judecată.
Exemplele de mai sus ne pot
aduce la concluzia că mass-media de stat a declanşat ultima campanie
împotiva liderilor principalilor formaţiuni politice - PPCD şi
BMD, potenţiale centre de coalizare a forţelor de opoziţie,
advînd scopul major de a convinge celelalte formaţiuni de
opoziţie, precum şi opinia publică, că lideri respectivi
sînt extrem de vulnerabili, fiind pasibili de eventuale pedepse penale.
De fapt, mesajele mass-media de stat continuă să fie cît se
poate de explicite - coalizarea cu PPCD şi BMD, investirea
speranţelor electorale în liderii acestora este inoportună pe
motiv că opoziţia ar putea fi decapitată pe cale judiciară
chiar în preajma viitoarelor alegeri parlamentare.
Un detaliu care confirmă
concluzia de mai sus ţine de tirajarea şi comentarea excesivă de
către mass-media de stat a unor conflicte interne din cadrul BMD şi
PPCD. Astfel, informaţiile despre părăsirea în luna martie
a.c. a Alianţei Moldova Noastră (AMN), una dintre principalele
constituiente ale BMD, de către cunoscutul om de afaceri, Victor
Şelin, pe motiv că acesta nu poate conlucra cu liderul BMD, care
în opinia lui este o persoană autoritară, a fost timp de mai
bine de două săptămîni mozolită în articolele
şi emisiunile analitice din presa şi de la televiziunea de stat. Ceva
mai tîrziu, părăsirea PPCD de către un activist regional,
care a invocat acelaşi motiv referitor la conduita autoritară a
liderului formaţiunii, de asemenea a devenit o problemă
dezbătută pe paginile presei guvernamentale. Aceasta trebuia să
sugereze că exemplele menţionate trebuie urmate de alţi lideri
şi activişti ai formaţiunilor respective. În acest sens,
este curios că aceeaşi presă guvernamentală nu a suflat o
vorbă atunci cînd PC a fost părăsit de către una
dintre figurile importante din conducerea organizaţiei municipale din
Chişinău a PC. În urma acestei plecări fracţiunea PC
din consiliul municipal a pierdut orice speranţă de a înclina
balanţa de putere în propria-i favoare, lucru pe care se poate
obţine acum doar prin arestarea unor consilieri din opoziţie.
Un alt exemplu este că
presa şi televiziunea de stat au comentat pe larg imposibilitatea de a
înhăma "calul şi măgarul" la aceeaşi
căruţă, referindu-se la incompatibilitatea, din punctul lor de
vedere, a doctrinelor social-democrată, social-liberală şi
liberală împărtăşite de formaţiunile
constituente ale BMD. În contrast cu aceasta, presa respectivă nu
s-a arătat preocupată de faptul că comuniştii s-au apucat
să construiască capitalismul, nu a suflat o vorbă despre
conflictul cu caracter ideologic dintre veteranii PC şi conducerea
formaţiunii, scăpare pe care s-a apucat s-o repare presa de
opoziţie. Este adevărat, presa de partid a PC, cum este şi
normal, a comentat conflictele din interiorul PC evident de pe poziţii
convenabile conducerii formaţiunii.
Toate exemplele invocate mai sus
au menirea doar să arate că guvernanţii sînt
hotărîţi să-şi perpetueze campaniile propagandistice
împotriva oponenţilor politici folosind în acest scop
mijloacele şi instituţiile publice. Însă este mult mai
important că o dată cu apropierea alegerilor parlamentare au fost
întreprinse acţiuni suplimentare menite să justifice şi
să amplifice efectele atacurilor informaţionale. Aceste acţiuni
suplimentare au fost întreprinse, probabil, pe motiv că
acţiunile anterioare s-au soldat cu eşecuri răsunătoare.
După toate aparenţele,
a fost nevoie ca ameninţările din presa oficială, care tot mai
puţin erau luate în serios, să capete credibilitate şi
chiar suport juridic. În acest sens, la 24 mai a.c. şeful statului a
semnat Decretul privind constituirea Consiliului Suprem de Securitate (CSS).
Noua componenţă a CSS a fost lărgită, în structura
respectivă fiind cooptaţi, inclusiv, procurorul general al RM şi
directorul Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a
Corupţiei (CCCEC). Opoziţia a calificat noua componenţă a
CSS drept un "politbiuro", "guvern de buzunar" al
şeful statului, care are menirea să servească "la
asigurarea ambiţiilor dictatoriale şi uzurpării puterii de
stat", îndeplinind funcţia unui "stat-major electoral care
să asigure victoria partidului de guvernămînt în cadrul
viitoarelor alegeri parlamentare din primăvara anului 2005".
Temerile opoziţiei puteau
fi înţelese. Pe de o parte, prerogativele şefului statului nu-i
permit acestuia să dea ordine, spre exemplu, procurorului general. Pe de
altă parte, în conformitate cu prevederile articolului 12 al legii
securităţii statului "CSS este un organ consultativ care
analizează ministerelor şi departamentelor în domeniul
asigurării securităţii naţionale şi prezintă
recomandări preşedintelui RM în probleme de politică
externă şi internă a statului". Astfel, şeful statului
primeşte "recomandări", pe care le propune apoi spre
"executare" persoanelor abilitate. Aceasta mai cu seamă că
tot articolul 12 al legii securităţii statului stabileşte
că "componenţa numerică şi nominală, atribuţiile
CSS şi programul lui de lucru se aprobă de Preşedintele
RM". E comod şi chiar legal. În aceste circumstanţe,
presei de stat îi revine doar misiunea de a prelucra în mod adecvat
opinia publică.
Recent, opoziţia a putut
să se convingă că bănuielile sale au fost întemeiate.
Presa neafiliată2 guvernării a intrat în posesia unui
document semnat la 30.07.2004 de secretarul CSS şi adresat şefului
statului în care i se cere acceptul pentru ca CCCEC şi Procuratura
generală, adică structurile conducătorii cărora de
curînd au devenit membri ai CSS, ca în termen de o lună
să examineze şi să cerceteze "toate cazurile de abuzuri
şi încălcări" conţinute în
hotărîrea Curţii de Conturi nr. 44 din 2.07.2004 cu privire la
controlul activităţii financiare a primăriei municipiului
Chişinău. Scrisoare respectivă conţine rezoluţia
şefului statului, preşedinte al CSS, ca este de acord să
înceapă "executarea" propunerilor. Evident, opoziţia
a scos în evidenţă acest caz, prezentîndu-l drept o
mostră de persecuţie politică prin intermediul CSS.
Articolul 6 al legii
securităţii statului stabileşte principiile în bază
cărora este asigurată această securitate, printre acestea numărîndu-se
legalitatea şi oportunitatea. Articolul 4 al aceleiaşi
legii stabileşte foarte clar că "cazurile de crimă
organizată şi/sau corupţie subminează securitatea
statului". Adică, în principiu, hotărîrea
Curţii de Conturi referitoare la "rezultatele controlului asupra
elaborării şi executării bugetului municipiului
Chişinău pe anul 2003" ar putea servi drept temei pentru
invocarea oportunităţii efectuării controlului din partea CCCEC
şi procuraturii generale. Totul pare a fi perfect legal, însă
printre principiile referitoare la asigurarea securităţii statului,
menţionate în articolul 6 ale legii, mai figurează - nepartinitatea
şi egalitatea tuturor în faţa legii. Tocmai aici apare
un şir de întrebări.
În primul rînd, o
examinare sumară a deciziilor Curţii de Conturi nr. 44 şi nr 45
din iulie 2004 referitoare la executarea bugetelor municipiului
Chişinău, Bălţi şi ale raionelor în anul 2003 ne
aduce la concluzia că factorii negativi menţionaţi în
scrisoarea secretarului CSS către şeful statului în care îi
cere acordul pentru efectuarea controlului din partea procuraturii generale
şi a CCCEC în municipiul Chişinău sînt comuni,
practic, şi pentru toate raioanele şi municipiul Bălţi.
În al doilea rînd, aceşti factori - utilizarea în alte
scopuri decît cele prevăzute a mijloacelor bugetare; violarea
legislaţie financiare; neîndeplinirea hotărîrilor privind
utilizarea mijloacelor financiare adoptate de consilii; abuz de serviciu din
partea conducerii; cazuri de încheiere a unor contracte cu caracter
dubios etc. - reprezintă doar o sinteză a colaboratorilor CSS, ei nu
reflectă detaliile. În al treilea rînd, anume detaliile scot
în evidenţă faptul că gravitatea neajunsurilor depistate
în municipiul Chişinău cel puţin nu
depăşeşte gravitatea neajunsurilor depistate, spre exemplu,
în municipiul Bălţi, unde în urma controlului Curtea de
Conturi a cerut în mod expres implicarea procuraturii şi a CCCEC,
fără a aştepta vreo recomandare a CSS. În al patrulea rînd,
merită menţionat faptul că în urma alegerilor locale din 2003,
practic, toate cele 31 de raioane şi municipiul Bălţi sînt
conduse de membri ai PC. Şi mai interesant este că
hotărîrea Curţii de Conturi nr. 53 din 23.07.2004
stabileşte acelaşi gen de încălcări financiare
în cazul Ministerului Transporturilor şi Comunicaţiilor, condus
de Vasile Zgardan, fost candidat al PC la funcţia de primar de
Chişinău, înaintat şi susţinut direct de către
şeful statului în lupta electorală împotriva lui Serafim
Urechean.
Faţă de cazurile
menţionate CSS nu a întreprins nici un fel de măsuri de
control, iar presa de stat nu a scris nimic. De fapt, atunci cînd astfel
de cazuri se întîmplă măsurile luate de către
guvernanţi sînt foarte curioase. Astfel, prin decretul
prezidenţial nr.985-XIII din 13.11.2002 a fost demis din funcţie Anatol
Cupţov, fostul ministru al Transporturilor promovat în funcţie
de către şeful statului. Acesta fusese învinuit în mod
public de către şeful statului de comiterea unor grave crime cu
caracter economic. Curiozitatea constă în faptul că doar peste
cîteva săptămîni ministrul demis a fost numit prin
hotărîrea Guvernului nr. 1566 din 6.12.2002 în calitate de
manager principal al Întreprinderii de stat "Portul maritim
comercial Giurgiuleşti".
Revenind la campania
împotriva primăriei municipiului Chişinău, este interesant
că deşi la 31 august a.c. expirase termenul de o lună cerut de
secretarul CSS pentru controlul acesteia acţiunile concrete ale
autorităţilor care au urmat în luna septembrie a.c. au avut
puţine tangenţe cu neregulile descoperite de către Curtea de
Conturi şi reacţiile CSS la acestea. Practic, au fost date
uitării şi toate acuzaţiile anterioare din presa
guvernamentală referitoare la presupusele dosare penale împotriva
lui Urechean. Astfel, la 24 septembrie a.c. CCCEC a arestat trei demnitari municipali
pentru "dezinformarea consiliului municipal", ceea ce ar fi condus la
privatizarea ilegală de către o firmă privată a unui lot de
0,42 hectare din centrul Chişinăului cu scopul construirii unui
hotel. Aici curiozitatea constă în faptul că există o
decizie a Colegiului economic al Curţii Supreme de Justiţie (CSJ)3 care dovedeşte legalitatea tranzacţiei,
însă procurorul general a făcut recurs la CSJ, cerînd
respingerea deciziei Colegiului economic. Cîteva zile mai tîrziu,
premierul Vasile Tarlev, de asemenea membru al CSS, emite hotărîrea
nr. 1071 "cu privire la exercitarea controlului asupra
legalităţii atribuirii terenurilor pentru construcţii în
municipiul Chişinău". Hotărîrea respectivă cerea
Departamentului Construcţii şi Dezvoltarea Teritoriului, Ministerului
Afacerilor Interne, Agenţiei de Stat Relaţii Funciare şi
Cadastru asistate de oficiului teritorial al Cancelariei de Stat, Ministerului
Ecologiei şi Resurselor Naturale, Camerei de Licenţiere să
verifice timp de o lună "informaţia despre
încălcările depistate" la atribuirea a 546 de terenuri
şi "eliberarea autorizaţiilor pentru construcţii".
De fapt, modalitatea în
care primăria municipiului Chişinău a atribuit cele 546 de
terenuri unor firme private şi persoane fizice ridică multe semne de
întrebare, dat fiind faptul că decizia respectivă fusese
adoptată în zile de odihnă şi chiar în ajunul zilei
alegerilor municipale din 25 mai 2003. Aceste detalii au oferit
instituţiilor reprezentate în CSS, presei şi televiziunii de
stat un prilej excelent pentru a umfla o nouă spirală a campaniei
informaţionale împotriva oponenţilor politici ai actualei
guvernări. Reportaje şi articole gen "Caravana
corupţiei" se ţin lanţ, mesajul principal fiind
"...Serafim Urechean, prin cumul lider al opoziţiei..."4 Nu încape
îndoialîă că pînă la alegerile parlamentare
"cazul distribuirii terenurilor" fi rămîne "boamboana
de pe colivă" a campaniei împotriva opoziţiei centriste
conduse de Serafim Urechean. Mass-media de stat a anunţat deja că
printre beneficiarii terenurilor distribuite de primărie se află,
procurori, judecători, lucrători ai Ministerului Afacerilor Interne,
funcţionari ai Curţii de Conturi, etc. Detalii respective
sînt menite, probabil, să justifice de ce toate campaniile
anterioare împotriva corupţiei din municipiul Chişinău au
dat faliment. După toate aparenţele, această ultimă
campanie este programată să devină una de mare succes pentru
guvernanţi, reprezentînd în acelaşi timp o eventuală
lovitură gravă unităţii opoziţiei centriste.
Nu a fost dată uitării
nici opoziţia creştin-democrată. În cadrul uneia din
recentele şedinţe plenare ale legislativului, la propunerea unor
deputaţi ai partidului de guvernămînt, inclusiv a
preşedintelui comisiei parlamentare pentru securitatea statului, care este
şi membru al CSS, s-a decis constituirea unei comisii de anchetă care
să cerceteze circumstanţele în care liderul Partidului Popular
Creştin Democrat (PPCD) Iurie Roşca a devenit proprietarul
cîtorva imobile în municipiul Chişinău, a unui ziar
şi a unei tipografii. Declaraţia liderului PPCD precum că
imobilele şi alte proprietăţi le deţine legal, achită
toate impozitele şi face toate declaraţiile de avere a provocat un nou
val de acuzaţii, de această dată de implicare în
falsificarea unor mari sume de bani, informaţie care ar fi parvenit de la
serviciile speciale din Ucraina. Scopul acestei acţiuni, de asemenea, pare
a fi transparent - discreditarea liderului în ochii electoratului, dar
mai ales semănarea discordiei printre camarazi de partid. Probabil,
urmărirea penală a liderilor PPCD începută în
februarie a.c. pe motiv că în cadrul manifestărilor neutorizate
de protest împotriva tergiversării retragerii trupelor şi armamentului
Federaţiei Ruse din Transnistria au fost arse simbolurile acesteia nu mai
este oportună şi trebuiau găsite alte motive.
Într-adevăr, de cîteva luni şeful statului şi
mass-media de stat au declanşat o campanie împotriva Rusiei care
este învinuită de susţinerea separatismul transnistrean.
Exemplele de mai sus
sugerează următoarea întrebare: respectă oare
autorităţile şi CSS principiile nepartinităţii
şi egalităţii tuturor în faţa legii, formulate
de legea securităţii statului, atunci cînd invocă luptă
împotriva corupţiei, etc? Întrebarea pare a fi retorică,
mai cu seamă că însuşi şeful statului, imediat
după alegerile locale din 2003, a răspuns la ea prin intermediul
mesajului din 11 iunie 2003 adresat alegătorilor - "Primarul Urechean
trebuie să tragă învăţăminte"5. El afirma că "în calitatea mea
de preşedinte al ţării, m-am pronunţat univoc
împotriva candidaturii lui Serafim Urechean". La fel de univoc,
în cadrul campaniei electorale şeful statului s-a pronunţat
în favoarea candidatului PC, Vasile Zgardan. Problema e că după
cum a fost arătat Curtea de Conturi a descoperit neajunsuri nu mai
puţin grave în cazurile actualului ministru al Transporturilor
Vasile Zgardan, foştilor miniştri Anatol Cupţov şi Vasile
Iovv afiliaţi sau membri ai PC, însă CSS condus de şeful
statului a început cercetările însoţite de alaiul presei
de stat doar în cazul lui Serafim Urechean. De fapt, problema trebuie
pusă în principiu - poate Comandantul Suprem al Forţelor
Armate, preşedintele Consiliului Suprem de Securitate fi membru de partid?
Dacă da, atunci cum pot fi respectate principiile nepartinităţii
şi egalităţii tuturor în faţa legii cînd
vine vorba despre lupta împotriva corupţiei care subminează
securitatea statului? Cînd Preşedintele ţării
acţionează în calitate de agent electoral, o face el în
numele poporului de la care emană suveranitatea, aşa cum prevede
articolul 2 al Constituţiei, sau acţionează în numele
şi favoarea PC pe care îl conduce? Pînă cînd cei
interesaţi vor găsi răspunsuri la aceste întrebări
cetăţenii RM pot rămîne cu impresia că în
această ţară, deocamdată, triumfă principiul formulat
de generalul Franco: Prietenilor - totul, duşmanilor - legea!
Concluzii
Evident, formaţiunile de
opoziţie îşi desfăşoară propriile campanii
şi chiar războaie informaţionale reciproce, dar mai ales
îndreptate împotriva partidului de guvernămînt. Acest
fenomen merită un studiu aparte. Diferenţa este că partidul de
guvernămînt foloseşte masiv instituţiile şi
mijloacele statului atunci cînd poartă războaie informaţionale
împotriva oponenţilor politici, factori care determină
amploarea campaniilor. Impactul negativ este că în ansamblu
atît partidul de guvernămînt, cît şi
formaţiunile de opoziţie îi sugerează opiniei publice
că, de fapt, toată clasa politică din RM este coruptă.
Numai că guvernanţii au posibilitatea să-şi protejeze
"propriii corupţi", atacînd coordonat şi masiv doar
presupuşii "corupţi" din formaţiunile de
opoziţie. Deocamdată, este un fapt că justiţia
moldovenească nu a pronunţat nici o sentinţă
împotriva unor înalţi demnitari sau lideri de partide
implicaţi în cazuri semnificative de corupţie. În
acelaşi timp, războaiele informaţionale ale clasei politice au
drept pilon de bază exploatarea anume a acestui flagel.
S-ar putea ca în ajunul
alegerilor din 2005 cu cea mai mare miză electorală situaţia
respectivă să se schimbe în mod radical, fiind aplicată
formula enunţată mai sus. Evident, aceasta aceasta se poate
întîmpla dacă cei vizaţi nu se vor resemna,
acceptînd, spre exemplu, posturi de ambasadori, manageri ai unor instituţii
mai puţin importante etc. S-ar putea însă ca acest lucru
să nu mai fie valabil, e prea tîrziu şi evenimentele pot evolua
pînă la limita după care "executarea" devine
inevitabilă.
1 "Un
şir de dosare deschise primarului de Chisinau sint aproape
finalizate", Moldova suverană, nr. 42, 17.03.2004
2 "Generalul
a ordonat "Organizaţi executarea",
Timpul, nr.36, 01.10.2004
3 "Voronin
a dat startul electoral al represiunilor politice", Timpul, nr.36,
01.10.2004
4 "Caravana
corupţiei", Moldova suverană, nr.170, 6.10.2004
5 "Primarul
Urechean trebuie să tragă învăţminte", Moldova
suverană, nr. 106, 11.06.2003