Traiasca justitia sovietică!

Alina Anghel,

TIMPUL, NR.192, 18 Februarie 2004

Curtea Supremă de Justiţie a dat miercuri câştig de cauză irevocabil conducerii parlamentului în procesul intentat de ziarul TIMPUL contra acestei instituţii, care ne-a îngrădit accesul la informaţie. Hotărârea a fost luată de către un complet din cinci judecători, în frunte cu Nicolae Clim.

Aceasta reprezintă o nouă dovadă de "respectare" a legilor de către instituţiile statului nostru, în cazul de faţă fiind vorba de Legea privind accesul la informaţie.

În luna mai 2004, redacţia TIMPUL, în persoana directorului C. Tănase, a solicitat Eugeniei Ostapciuk să ne asigure accesul la stenogramele şedinţelor în plen ale legislativului din perioada toamnă-iarnă 2002, ştiindu-se că şedinţele sunt publice. Cu încălcarea termenelor stabilite de lege în asemenea cazuri, administraţia parlamentului ne-a expediat o fiţuică (altfel nu ai cum s-o numeşti) prin care ne-a anunţat că respinge cererea noastră de acces la informaţie. Motivul a fost următorul: "Stenogramele sunt acte interne... Modul de păstrare şi eliberare a stenogramelor este reglementat de Regulamentul privind eliberarea stenogramelor şedinţelor parlamentului. Derogări de la regulament nu se admit". Astfel, din acest răspuns, deducem că un "regulament" de uz intern este mai presus de însăşi legea amintită şi, prin urmare, mai presus de Constituţie.

Trebuie să spunem că din cauza acestor "regulamente interne", jurnaliştii nu pot obţine aproape nici o informaţie de interes public de la funcţionarii de stat.

Miercuri, avocatul parlamentului a motivat refuzul de a ne asigura accesul la stenograme printr-o explicaţie "matură şi responsabilă": "În stenograme sunt abrevieri, prescurtări şi acestea ar putea să nu fie înţelese corect de către TIMPUL". De parcă noi ne apucaserăm să studiem procedeele de stenografiere, nu conţinutul stenogramelor. Hotărârea luată de judecătorii de la CSJ consfinţeşte o stare de lucruri cunoscută: Legea privind accesul la informaţie nu e respectată, înainte de toate, de cei care o adoptă, iar judecătorii tolerează violarea acesteia de către guvernanţi. Amintind de mărturisirile unor ex-judecători, care au afirmat că deputaţi comunişti le indicau ce decizii să ia în anumite cazuri (citiţi pag. 8), nu excludem că şi în cazul nostru a fost dată o "indicaţie verbală". Zău că îţi vine să exclami ca şi eroul lui Viţin dintr-un cunoscut film: "Trăiască justiţia sovietică, cea mai umană justiţie din lume!".

COMENTARII

* Victor Panţâru, jurist, Centrul „Acces-Info”

Decizia Curţii Supreme de Justiţie a fost dictată de „sus”, deşi, formal, deasupra CSJ n-ar trebui să „planeze” vreo altă structură ierarhică. Bănuiam noi că aceasta va fi decizia. În ţările cu democraţii adevărate, stenogramele şedinţelor parlamentului sau ale consiliilor administraţiilor locale pot fi găsite în bibliotecile publice şi fiecare cetăţean poate să ia cunoştinţă de aceste informaţii. Însă în R. Moldova, la stenograme nu pot avea acces nici măcar jurnaliştii! Prin hotărârea CSJ au fost încălcate flagrant Constituţia (art.65) şi Legea pentru adoptarea regulamentului parlamentului nr.797 (art.82), care declară publice şedinţele parlamentului. TIMPUL nu a cerut accesul la stenogramele şedinţelor secrete, ci la cele la care au participat în afară de deputaţi, şi miniştri, şi oameni de presă. Stenogramele nu sunt decât nişte şedinţe ale parlamentului, în formă scrisă. Prin analogie, şi stenogramele sunt publice.

* Cornelia Cozonac, preşedinte al Centrului pentru investigaţii jurnalistice

În ultimii patru ani, Puterea s-a înconjurat de un zid ce nu le permite cetăţenilor să afle adevărul despre activitatea instituţiilor de stat . Opiniei publice i se oferă informaţia convenabilă guvernării care, în mod evident, e denaturată. Nici nu e de-a mirării că TIMPUL a pierdut procesul. Dacă autorităţile tăinuiesc o informaţie de interes public, înseamnă că aceasta conţine posibile fapte ilegale sau chiar de corupţie, comise de reprezentanţii Puterii.

* Vitalie Iordache, avocat, „Juriştii pentru drepturile omului”

Evident, este o violare a prevederilor Constituţiei şi legii în domeniu, care garantează dreptul oricărui cetăţean la informaţia cu caracter public. Pretextul că ar exista un „regulament intern”, potrivit căruia au acces la stenograme doar deputaţii intră în contradicţie directă cu normele juridice. Conform ierarhiei normelor juridice, Constituţia prevalează asupra prevederilor unui regulament intern.

FĂRĂ ACCES LA INFORMAŢIE

Instituţiile statului refuză să prezinte stenogramele parlamentului

Alina Anghel,

TIMPUL, NR.157, 27 OCTOMBRIE 2004

Astăzi, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) va începe examinarea în recurs a procesului intentat de ziarul TIMPUL contra parlamentului, din cauza îngrădirii de către acesta din urmă a accesului la stenogramele şedinţelor în plen ale parlamentului.

În mai curent, TIMPUL a solicitat parlamentului să ni se asigure accesul la stenogramele şedinţelor parlamentului din cadrul sesiunii de vară-iarnă 2002. Pentru a ne argumenta demersul, am invocat art. 34 din Constituţie, Legea privind accesul la informaţie, precum şi art. 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului. În pofida acestor legi, accesul la stenograme ne-a fost interzis. Iată ce explicaţie ne-a servit juristul parlamentar: "Conform indicaţiei preşedintelui parlamentului, stenogramele sunt acte de uz intern şi nu au putere juridică, prin urmare, accesul la stenograme este reglementat expres prin lege".

Din cauza acestui refuz neîntemeiat, TIMPUL a atacat la CSJ legislativul, invocând acelaşi suport legal. Pe 15 iulie 2004, judecătoarea Eugenia Fistican a decis, de asemenea, să respingă cererea TIMPULUI sub un "ingenios" pretext: "Accesul nelimitat la stenogramele parlamentului sau la reproducerea lor ar putea dăuna conservării necesare a acestora". Astăzi, CSJ va examina cererea noastră în recurs, prin care solicităm să fie casată această hotărâre şi să ni se prezinte, totuşi, stenogramele.

Am prezentat acest periplu prin care ziariştii încearcă să obţină informaţii de interes public pentru a demonstra, o dată în plus, cum NU se respectă la noi Legea privind accesul la informaţie. Apropo de stenograme, în Germania şi în alte state europene stenogramele parlamentului se vând în orice chioşc de ziare.

Anterior, Curtea de Apel a catalogat drept "secret de stat" informaţia solicitată prin cererea TIMPULUI, adresată Agenţiei Naţionale pentru Achiziţii Publice şi Cancelariei de Stat, prin care ceream să ni se răspundă la întrebările legate de procurarea a 40 de automobile Skoda pentru preşedinţii de raioane. Aceasta, de asemenea, a reprezentat o informaţie de interes public, din moment ce maşinile au fost procurate din banii celor care plătesc impozite.

Alăturat, prezentăm opiniile jurnaliştilor în legătură cu această temă.

„Mi-a fost respinsă acreditarea pentru că la preşedinţie sunt puţine scaune”

1. În ce măsură vă este asigurat dreptul constituţional privind accesul la informaţie?

2. Care este, în opinia dvs., instituţia cea mai netransparentă?

Dumitru Ciubaşenco,

redactor-şef la ziarul „Moldavskie vedomosti”

1. Ne-am ciocnit în repetate rânduri cu situaţii în care ne-a fost încălcat în mod brutal dreptul la informaţie. Mie, de exemplu, mi-a fost respinsă acreditarea la preşedinţie. Am atacat această instituţie în judecată, dar am pierdut procesul. Unul din argumentele celor de la preşedinţie stârneşte râsul: numărul jurnaliştilor acreditaţi a fost limitat pentru că în sala unde au loc conferinţele de presă sunt puţine scaune! „Moldavskie vedomosti” a atacat decizia judecătorească în instanţa superioară, şedinţa e fixată pentru 3 noiembrie, dar nu ne facem mari iluzii. Ba mai mult, ne temem că în 2005 se va repeta aceeaşi situaţie cu acreditările. Legea privind accesul la informaţie este foarte bună, dar ea aproape că nu funcţionează. Totodată, structurile de stat recurg la Legea cu privire la secretul de stat ori de câte ori vor să ascundă anumite informaţii. Statul preferă să manipuleze opinia publică şi din acest motiv nu oferă informaţii veridice.

2. Cred că cea mai intransparentă este preşedinţia. Guvernul, parlamentul, cel puţin, invită reprezentanţii mass media la şedinţe, le oferă comunicate de presă; preşedinţia, însă, doar difuzează comunicate formale şi confuze, care mai mult ascund informaţia decât o comunică.

Cornelia Cozonac,

preşedinta Centrului pentru Investigaţii Jurnalistice

1. Dreptul de a avea acces la informaţia de interes public, consfinţit nu numai de Constituţie şi de Legea privind accesul la informaţie, dar şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, este flagrant încălcat de către autorităţile R. Moldova. Structurile de stat, în mare parte, ignoră orice solicitare de informaţie atunci când e vorba despre utilizarea banilor publici, implicarea funcţionarilor în fapte de corupţie etc. În felul acesta, cetăţenilor li se încalcă un alt drept – cel de a participa la guvernare. Cetăţenii sunt cei care contribuie la formarea bugetului, din banii lor sunt plătiţi demnitarii şi toţi funcţionarii de stat . Prin urmare, cetăţenii au dreptul să ştie cum se cheltuiesc banii publici. Or, informaţia din această categorie e ţinută sub şapte lacăte. În repetate rânduri, jurnaliştii din cadrul centrului nostru au fost trataţi cu refuz de către autorităţi la cererea de a li se furniza informaţii de interes public. Prin telefon este imposibil să obţii informaţii, iar prin demersuri oficiale – cu mare greu, dar şi atunci ţi se oferă date învechite, incomplete, care, de regulă, nu pot fi utilizate.

2. Cea mai intransparentă este Cancelaria de Stat. Anul acesta, am solicitat tocmai prin şase demersuri informaţii privind declaraţiile pe venit ale unor demnitari, gestionarea fondurilor acumulate de la cetăţeni pentru reconstrucţia Mănăstirii Căpriana, sursele din care se plătesc contractele de promovare a imaginii conducerii ţării în străinătate şi altele. Nu s-a dat curs la nici una din solicitări. Am acţionat Cancelaria de Stat şi guvernul în instanţă, dar procesele durează de câteva luni, iar noi nu putem finaliza câteva investigaţii din cauză că nu dispunem de datele necesare.

Tudor Iaşcenco,

redactor-şef la ziarul „Cuvântul” din Rezina

1. Mai ales structurile de stat centrale îngrădesc şi încalcă acest drept. Pentru un jurnalist e o mare problemă să obţină o informaţie veridică, completă şi în timp util. Instituţiile de stat ori ignorează cererile de solicitare a informaţiei, ori îţi dau nişte informaţii care nu-ţi servesc la nimic. În virtutea meseriei noastre, ne ciocnim zilnic de problema accesului la informaţie.

2. Nici nu ştiu pe cine să plasez în fruntea „topului”, începând de la preşedinţie, guvern şi terminând cu organele administraţiei publice locale. Anul trecut, prin intermediul Centrului pentru Drepturile Omului, am sesizat guvernul într-o problemă de interes major pentru societate. Credeţi că ne-a răspuns cineva? Sesizarea, pur şi simplu, a fost ignorată.

A consemnat Alina Ţurcanu,

PRESA VS PUTEREA

"Modavskie vedomosti" a pierdut  procesul contra preşedinţiei

TIMPUL , 23 IULIE 2004, NR.137

Curtea Supremă de Justiţie a respins, marţi, acţiunea ziarului "Moldavskie vedomosti" împotriva preşedinţiei. Publicaţia acuză preşedinţia de îngrădire a accesului la informaţie. Redactorul-şef al ziarului, Dumitru Ciubaşenco, a declarat că preşedinţia a refuzat să elibereze publicaţiei o acreditare de acces la această instituţie, solicitată în noiembrie 2003. Potrivit lui Ciubaşenco, factori decizionali de la preşedinţie au invocat că "organele publice nu sunt obligate să ofere acreditări pentru jurnalişti" şi "spaţiul preşedinţiei este limitat, astfel încât nu poate asigura accesul tuturor ziariştilor". În opinia lui Ciubaşenco, decizia CSJ este nefondată. El a precizat că o va ataca în instanţă superioară, subliniind totodată că îşi dă bine seama că "nici o instanţă din R. Moldova nu va da o sentinţă în defavoarea preşedinţiei".

Motivele care au dus la luarea deciziei de marţi vor fi făcute publice în zece zile, după care, în termen de două săptămâni, solicitanţii vor putea înainta recurs. Surse de la Serviciul de presă al preşedinţiei au evitat să ofere comentarii pe marginea deciziei CSJ, precizând că ziarului "Moldavskie vedomosti" i-a fost refuzată acreditarea pe motiv că numărul de acreditări este limitat. Potrivit surselor citate, în 2004, pentru jurnalişti au fost eliberate peste 100 de acreditări.

Reamintim că, săptămâna trecută, CSJ a respins acţiunea ziarului nostru înaintată împotriva legislativului, în care parlamentul este acuzat de încălcarea Legii privind accesul la informaţie.

(După BASA-press)